285 matches
-
adăuga la salariul lui de zidar, nu mai mic decât al altora, clar insuficient să-și hrănească și să-și îmbrace atâția copii. "De ce-ai făcut și dumneata cinci, doi nu ți-ajungeau?" îi spusese odată Matilda, plictisită de văicărelile și de gura lui zâmbăreață, care nu înceta să afișeze în mod enervant "sănătoasa" lui orientare politică chiar când se văita. Al treilea era un arhitect, de o urâțenie care nu ascundea decât tot urâțenie; urât era, urât gândea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
felul lui simplu, mioritic, Rapotan spusese adevărul: n-aveam ce să mai caut acolo. Am ieșit în curte. În aceeași clipă (nu mă întrebați de oră; de data asta, n-am verificat), s-a auzit un sunet slab, ca o văicăreală, și m-am trezit călcat pe picioare. „Brutus!“, am exclamat, de-a dreptul bucuros că nu sunt singur. Motanul s-a frecat omenește de pantalonii mei, apoi a început să toarcă, interesat, previzibil, ca orice semen de-al lui. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă nu-l ghiceam. Omul era un intelectual, categoric unul conștient de mizeria pe care trebuia s-o suporte zi de zi. Ai fi crezut că lucrează în Universitate, la fel ca prietena lui. Îmi plăceau luciditatea și-acreala mărturisirii, văicăreala se transformase în adrenalină, încă puțin și ascultai blestemele la adresa orânduirii nedrepte. Cum plănuia s-o zdrobească părea oarecum confuz, dar intențiile contau, efortul pamfletar se punea și el la socoteală. Tipul arăta ca noi toți: juca fotbal, mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au nici o clipă de pierdut, dând de înțeles vizitatorului că prezența sa este deranjantă. Dar cea mai la îndemână și uzuală modalitate de a scăpa de un oaspete inoportun este invocarea oboselii sau a unei suferințe. Ținuta neglijentă și câteva văicăreli bine spuse au efecte sigure în îndepărtarea musafirului. Am cunoscut o familie care avea o puzderie de prieteni pe care îi vizita la rând, săptămânal sau la două săptămâni, după informațiile pe care le culegea, astfel ca vizita lor să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet, s-a cotrobăit prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș. Ruble sau copeici. Nimeni dintre noi nu se pricepea la monedele rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu tuburile lui. Mă uitam la Andrei care mă pândea la rându-i circumspect pe sub genele blonzii. Un cuvânt de-al meu ar fi fost de-ajuns, l-ar fi convins, ar fi contat infinit mai mult decât valul de văicăreli și promisiuni ce deborda din Laur. I se aplecase desigur și lui Andrei de tuburi, deși spre deosebire de văr-miu pe el Îl legau interese mai trainice de combinația asta cu Unitatea și moș Victor. La o adică și lui i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
contopeau Într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mari suferințe în ce mă privește și să creadă că doresc cu disperare să mă-ntorc, să fug cât mai repede din pământul acesta barbar. Trebuie să mă plâng în așa fel, în Tristia și în Epistulae ex Ponto, încât văicărelile mele să-i convingă pe toți de inospitalitatea acestui loc. Dacă voi reuși să fiu convingător, cu siguranță că nimeni nu va mai veni să mă vadă. Numai astfel voi putea să-mi petrec liniștit ultimele mele zile în oaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
strigătele bărbaților și vaietele femeilor, stâlpul totemic este ridicat În poziție verticală și Înfipt Într-o groapă făcută din nisip, dansându-se jurul său În semn de adio241. La Înmormântare participă Întreaga comunitate, fiecare manifestându-și durerea prin strigăte și văicăreli, prin crestarea corpului, rudele apropiate și văduva fiind supuși mult timp la anumite opreliști. Văduva Își unge trupul cu argilă albă, În semn de doliu, și timp de un an nu are voie să vorbească, folosind doar limbajul gesturilor 242
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ornează sulițele, ca și obiectele de uz casnic. La unele triburi din Australia de sud-est se ascut cu dalta dinții din față, ceremonie aplicată tinerilor de unul din bătrânii tribului, care apare travestit ca „Ființă supremă”, fără a se permite văicărelile. O interesantă descriere a acestui procedeu ne-a lăsat exploratorul Abel Tasman, În secolul al XVII-lea. „Operația se face astfel: «pacientul» se culcă pe spate și cu dinții din față strânge cu putere un sul de lemn. Meșterul de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la abis, la taine... Regretabil este că, foarte adesea, părăsim băncile școlii cu sentimentul că s-au Încheiat și căutările noastre, și că În afara unui bazar haotic de idei egale În valoare și adevăr, lumea nu mai are nimic interesant... Văicăreli, văicăreli.... Suntem la Brisbane și șirul seducțiilor nocturne continuă cu clipe de neuitat. Magazinele chinezești, thailandeze, indiene Închid târziu, ca și restaurantele orientale cu preparate picante și delicioase, care au modificat comportamentul rigid, tradițional al australienilor britanici, dând savoare și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
abis, la taine... Regretabil este că, foarte adesea, părăsim băncile școlii cu sentimentul că s-au Încheiat și căutările noastre, și că În afara unui bazar haotic de idei egale În valoare și adevăr, lumea nu mai are nimic interesant... Văicăreli, văicăreli.... Suntem la Brisbane și șirul seducțiilor nocturne continuă cu clipe de neuitat. Magazinele chinezești, thailandeze, indiene Închid târziu, ca și restaurantele orientale cu preparate picante și delicioase, care au modificat comportamentul rigid, tradițional al australienilor britanici, dând savoare și pitoresc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gânduri, pozitive sau negative. Suntem creatorii propriei armonii sau dezordini interioare. Noi creăm binele sau răul. Noi alegem să ne impregnăm cu frumos sau urât, cu bine sau rău. Efectul benefic sau destabilizator al vorbelor noastre este sesizabil în timp. Văicăreala pentru necazurile noastre, gândurile obsesive referitoare la o situație ce ne-a marcat în trecut și nu o putem uita, frica de boală care ne aduce în minte, iar și iar, imaginea noastră de oameni bolnavi, sunt toate rodul “muncii
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
pe front cu tata și a revenit. Știu că se saluta cu tata. Nu au fost discuții cu ei, să planifice, să se pregătească ceva... Nu am văzut. Fiecare cu necazul lui... - Care au fost, În vagon, marile probleme? - Cu văicărelile lui bunicu’. Părinții erau liniștiți. - Oamenii aveau loc? - Stăteau ghemuiți pe bagaje. Fiecare mânca din pachețelul lui. Nu pot să spun că am făcut foame În tren. Aveam un rucsac... Ne pregătisem cât de cât pentru asta... Totul a mers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în alt lot), cum ar da-o din colț în colț, s-ar jura pe sfânta cruce că sunt nevinovați, că n-au urmărit decât interesul național, că și-au sacrificat sănătatea și familia pentru țară, pentru noi, și alte văicăreli patriotice. Puteți fi siguri că în cazul în care ar fi condamnați la detenție, toți ar spune că nu le priește închisoarea, sunt bolnavi, sunt gata, pe moarte; avocații lor bine plătiți s-ar da pe sub pământ să-și scape
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și-l pun pe Voinescu să le arate copacul de care l-a legat pe ăla și-l pun, dom’le, să spună cât l-a ținut legat și cât l-a bătut. Și dă-i bocete și dă-i văicăreli. „Aoleu, iertați-mă, iertati mă că am fost prost, că nu mai fac, aoleu”... Și tot așa se văicărea Voinescu, de ziceai că-ți rupe inima, dom’le. Și ce i-au făcut, dom’ șef?, întrebam noi curioși, provocându-l
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și cu bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios pe stânci, în pantofii lui londonezi, lustruiți. Dintr-o dată a dispărut într-o râpă. Au răsunat câteva cuvinte îndepărtate de văicăreală și blestem. Am intrat, peste pragul de piatră, în interiorul turnului. Lizzie m-a urmat și dintr-o dată ne-am găsit împreună în lumina verzuie, cu ochiul rotund, albicios, al cerului deasupra capetelor noastre, și iarba răcoroasă încercuindu-ne gleznele. Atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o trebui să te leg în lanțuri... — Iartă-mă, te rog, iartă-mă, nu fi atât de furios pe mine, nu pot îndura, încetează să mai fii furios, mă îndurerezi atât de mult, mă sperii atât de tare... — Termină cu văicărelile! M-am săturat până peste cap de lacrimile tale. De ce-a venit aici, asta-i totul, asta vreau să știu, Dumnezeule, nu poți și tu să-mi spui o dată adevărul? Am obosit să trăiesc un coșmar, pretinzând că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie să scap de aici... — Hartley, păstrează-ți calmul. Dacă insiști să pleci, am să te conduc eu... Nu! Trebuie să mă lași singură, nu trebuie să ne mai întâlnim niciodată! Ah, Doamne, cum aș vrea să mor! — Termină cu văicăreala asta! Nu pot s-o mai suport! În timp ce striga, Hartley alerga de colo-colo prin bucătărie, ca un animal turbat, ba repezindu-se spre ușă, ba năpustindu-se înapoi la masă. În agitația de care se lăsa răvășită, apucă la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că este ceva putred în mecanismele noastre sociale, în politicile publice (în măsura în care le avem), în mass-media, în educație, în legislație. Blamăm în continuare, ca niște conservatori ce ne place să fim, greu curabilele „mentalități”. Rezultatul este, ca de obicei, marea văicăreală. Cu ce putem înlocui această sterilitate contraproductivă? Răpunsul nu este greu: cu norme, cu instituții și cu educație care să vizeze egalitatea de șanse pentru femei. Aceasta înseamnă câteva lucruri: să recunoaștem deschis că egalitatea formală în drepturi nu elimină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
după aceeași etică a delegării problemei viitorului cu sens, generației următoare... Dacă sună pesimist ceea ce am scris, îmi pare rău. Eu am vrut să scriu doar lucid, animată de credința că sensurile familiei trebuie reconstruite, dar fără mitologizări și fără văicăreli. Dacă cineva dintre cititorii maturi nu se regăsește în categoriile, desigur, simplificatoare, de mai sus, nu-mi rămâne decât să mă bucur, așa cum m-am bucurat de legenda lui Filemon și Baucis. Curentul, 28 iulie, 1998 Cine educă pentru viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai moral și mai corect: să-mi scriu cărțile lăsând dincolo de geam vuietul, agitația, ideea de utilitate sau să aleg calea confruntării deschise? Câți m-ar urma? Câți se chinuie astăzi, practic, nu în teorie, cu cărți, și nu cu văicăreli de genul nu se poate, nu ne lasă etc. să se confrunte cu stăpânirea, cu cenzura «inexistentă», cu toți politrucii? Marea văicăreală - fără cărți concrete, fără texte de orice fel - ascunde și multă lașitate, multă prefăcătorie, multă frică. Curajul multor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
deschise? Câți m-ar urma? Câți se chinuie astăzi, practic, nu în teorie, cu cărți, și nu cu văicăreli de genul nu se poate, nu ne lasă etc. să se confrunte cu stăpânirea, cu cenzura «inexistentă», cu toți politrucii? Marea văicăreală - fără cărți concrete, fără texte de orice fel - ascunde și multă lașitate, multă prefăcătorie, multă frică. Curajul multor curajoși se reduce adesea la o corespondență cu D.R. Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor, când ținta ar trebui să fie mult mai sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
au strigat mult mai tare „suferința”. Cam în genul unei romanțe la modă: „Suspine crude pieptu-mi zdrobește...” Discreția emoționeză mai tare decît impudența. în zilele patimilor, Iisus a impresionat prin tăcerea cu care a suportat durerile. Lumii nu-i plac văicărelile. Faptul acesta îl putem constata aproape zilnic. Eu, de pildă, îi ocolesc pe cerșetorii abuzivi, zgomotoși și-i dăruiesc pe cei umili și tăcuți. „Prin asta ești celebră-n Orient”. Versul lui Bacovia din „Cu voi...” rezumă o lungă serie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai accesibilă evaluărilor de tip cantitativ (note). • Notele risipesc timpul profesorului și al elevului. În loc să acorde mai mult timp procesului de învățare, profesorul trebuie să se agite în legătură cu notele: discuții cu elevii, cu părinții, cu directorul, cu inspectoratul școlar, amenințări, văicăreli, intervenții toate afectând negativ entuziasmul său, al elevilor și chiar al părinților. • Notele încurajează înșelătoria. Elevii care înșală pot fi blamați și pedepsiți, dar în acest mod nu se elimină una din sursele majore care îi îndeamnă la înșelătorie. Cercetările
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]