285 matches
-
împlinească poruncile stăpânirii. Hotărî să plece la război. Două zile mai târziu, un grup de bărbați între două vârste coborau spre târgul Hîrlăului. Printre ei era și Gheorghe a lui Neculai Hriscu, care-și amintea de plânsetele copiilor și de văicărelile soției și cumnatei. Numai frate-su Vasile își făcea de lucru, împletind un bici, iar fratele mai mic, Dumitru, cânta o doină din fluier. După ce ajunse la Hîrlău, Gheorghe și alți apropiați au fost trimiși la Iași, unde, după o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e liberă și o să mă distrez împreună cu toți ceilalți... Clubul, o sală veche cu pereți scorojiți dar generoasă ca spațiu, se deschidea la sfârșitul săptămânii începând cu ora unu. Până pe la patru puteai urmări
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un chirurg din alte vremuri îi putea explica unui copil în termeni tehnici (incizie-stază-sutură) propria operație. La fel cum, pe de altă parte, mi se pare destul de bizar să mă fi operat fără știrea părinților și fără vreun simptom, în afara văicărelilor și indicațiilor dezordonate de localizare a durerii, deși în vremurile alea în spital se petreceau destule lucruri care pe unii îi făceau să urle ca lupii sub ferestrele cazematei numite Maternitate, iar pe alții să fugă în pijamale pe străduțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cunosc prea bine semnele, spuse doctorul. Le-a fost frică să-ți spună și dumitale. Strickland păși spre ușă și se uită afară. Trebuie să fi fost ceva înfiorător pe chipul lui căci deodată cu toții izbucniră în strigăte puternice și văicăreli. Își ridicară glasurile și plânseră. Strickland nu vorbi. După ce-i privi o clipă reveni în încăpere. — Câtă vreme credeți că mai am de trăit? — Cine știe? Uneori boala durează și douăzeci de ani. E o adevărată binecuvântare dacă își parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
estetice și cu caracter educativ. Adél și grupul oponent susțineau că sunt niște aiureli didacticiste, urâte și fără nici o profunzime. Sora Gizella se smiorcăia că cele două desene o pun într-o postură ridicolă, deși n-are nici o vină, iar văicărelile ei au făcut bine cauzei. Directorul a hotărât să nu fie expuse la gazeta de perete, dar dacă deja existau, ar fi fost păcat să le arunce. Cu unele mici modificări, una dintre ele ar putea fi de folos. Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea bâlbâieli și văicăreli... Ce-i trebuie de fapt acum ar fi o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din degete până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care de cum te atingeai, pe dată întinereai cu o sută de ani. dar prințișorul nostru nu știa ca lacrimile sale fac minuni, de aceea nu mai contenea cu plânsul și văicăreala. A murit pasărea! A murit pasărea!... Dacă îmi amintesc eu bine, continuă bunicul, paserii îi căzuse o pană în buzunarul băiatului, fără ca acesta să știe. Doar o singură pană. Plecară, așadar, cei trei prinți s-o caute: fiecare în altă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În absența lui Jeanne, spuse el pe un ton glacial. Votul e cu mult mai important decît ouăle alea, fierte sau nu, iar moartea lui Gildas, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine despre ce-i vorba. Informațiile care-i soseau din sfert în sfert de oră l-au băgat în sperieți de parcă s-ar fi apropiat sfîrșitul lumii. Cineva vrea să scoată castanele din foc cu mîinile mele, a-nceput cu văicăreala, se trage la Palat, la Universitate, o să dea vina pe mine că le-am împărțit arme, o să mintă că eu le-am dat ordin să se împuște între ei. Minciuni, diversiune, nu s-a tras nicăieri, zice Gulie, doar noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
frați. Pentru William, reputația internațională de filozof și psiholog a venit relativ târziu În viață, dar după aceea a rămas neclintită. În timp ce Henry s-a luptat să păstreze succesul literar obținut devreme - cel puțin scrisorile sale erau mereu pline de văicăreli despre vânzările slabe, criticile nefavorabile și indiferența publicului cititor față de opera lui. Cum de se așteptase vreodată să devină un autor vândut era un mister. Ilizibilitatea cărților sale de mai târziu - toate cele de după Portretul unei doamne, după părerea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prostit: - Unde-l duceți? Unde-l duceți? - O să vezi tu, acuși... Nu-l lovea nimeni, nu-l privea nimeni, deși lui de asta u era foarte frică. Mulțimea ajunsese pe un dâmb în spatele cimitirului. De acolo de sus se auzea văicăreala cioclilor, care priveau dricul spart și fărâmat și caii deshămați care o luaseră razna pe câmpul înghețat din jur. Aici domnea o liniște încremenită. Bătea un vânt ascuțit și pașii se scufundau în zăpada moale ca într-un nămol. Strigătele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o prindă de ea din nou; celelalte zâne ieșiră de pe scenă; Tabitha fu ridicată și dispăru din nou în spatele mobilului, după care se repetă întreaga procedură - de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea cetății, înainte de a se risipi prin diverse cartiere. De aceea tatăl meu n-avea nici un chef să ia parte la distracții. Doar văicărelile mele și cele ale surorii mele, cât și intervențiile Wardei și ale maică-mii l-au determinat să ne ia la plimbare, „fără a ieși din Albaicin“, a precizat el. A așteptat așadar să asfințească soarele, întrucât ne aflam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încurajat de schimbarea de atitudine a Wardei, tatăl meu s-a apropiat și a spus: — Este soția mea! A spus-o în arabă, apoi într-o castiliană stâlcită. Juan l-a pălmuit zdravăn, expediindu-l în noroiul drumului. Mama începuse văicăreala ca o bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care o înșfăcase pe soră-sa fără menajamente, șovăi o clipă înainte de a spune, brusc înmuiat: — În ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plece cu capul sus și cu căutătura semeață. Curând a sosit luna dhul-qaada, penultima lună a anului, și a venit rândul lui Hamza s-o pornească la drum: sâcâit de bătrâna lui mamă, moașa, care-l bătea la cap cu văicărelile ei, acuzându-l că vrea să-i tragă pe toți ai săi spre Gheena, a plecat fără să-și mai vândă pământurile, făgăduindu-și să se întoarcă singur câteva luni mai târziu spre a găsi un cumpărător. Și pentru Astaghfirullah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cinci dirhami de argint! I-am numărat și răsnumărat, socotit și scuturat. Iată tot ce a rămas din imensa mea avere, tot ce-mi rămâne ca să străbat Sahara până în ținutul Nilului, și ca s-o iau de la capăt! La văicărelile mele repetate, Hiba a răspuns printr-un zâmbet greu de deslușit, șiret, zeflemitor și totodată plin de bunăvoință, care n-a reușit decât să-mi ațâțe mânia. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! am urlat eu iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chestie: i-a stat maestrului Fujimori ceasul de apoi și, din cauza asta, i s-au Încurcat lui filamentele În cerebel și și-a pierdut uzul rațiunii pure. Foarte bine: ai scrântit-o, acum drege-o, naibii, cum poți și lasă văicăreala, că tot nu-ți mai folosește la nimic; masturbare intelectuală, frecție la picior de lemn. Gata, feții moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu se ducea În camera lui să exerseze la pian și apoi se afunda tot mai adânc Într-una dintre melodiile pe care eu nu le puteam suferi - indicațiile date florilor artificiale din Faust (...dites-lui qu’elle est belle...) sau văicăreala lui Vladimir Lenski (...Ku-da, ko-da, ku-da vî udaliliși). Părăseam etajul unde stăteam noi, copiii, și alunecam Încet pe balustradă În jos până la al doilea etaj, unde se aflau camerele părinților mei. De cele mai multe ori, erau plecați la ora aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
șase zile pe săptămână, s-a văzut limpede că le învăța bine. Dezavantajele muncii erau atât de evidente, de omniprezente, de zdrobitoare, încât, dacă nu găseai o modalitate de a le ignora, erai condamnat la o viață de amărăciuni și văicăreli permanente. Programul lung de lucru, leafa mică, pericolele fizice, lipsa mișcării - toate erau date și bătute în cuie și nu puteai spera să le schimbi după cum nu puteai spera să schimbi vremea. De câte ori o auzise pe mama spunând asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prima dată când îl întâlneam și trebuie să recunosc că nu m-a impresionat prea plăcut. Era înalt și prezentabil, așa cum mi-l lăudase Tom, dar s-a plâns fără întrerupere de căldură și de musculițele care roiau în pădure, văicăreală pe care am interpretat-o ca pe un semn de infantilism și de prea multă grijă față de propria persoană, mai ales când venise acolo ca să aducă un ultim omagiu unui om care nu se va mai putea plânge niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior în aer. Privi în jos și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe planetă, când viața se mărginea la o eternă luptă între triburi rivale, o nesfârșită dispută pentru proprietatea asupra pământului sau a femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele arenei goale. Nimeni nu apărea : prea cald pentru ore suplimentare. „Se aud glume cu totul nepotrivite. Au fost sesizări, am fost rugați să atragem atenția. Și-apoi, văicărelile astea, cozi, carne, doctori, autobuze, sunt probleme personale, le discutați acasă, în familie, aici venim să lucrăm, să ne câștigăm pâinea.“ Vocea subțire a tovarășului Adrian Lupu, dar asta fusese dimineața, spre prânz, după prânz. Avertismentul avusese efect, se făcuse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar eu, intoxicat până-n măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe băncile de acolo, ascultând ropotul ploii pe acoperișul de sticlă. Bunicul mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama s-a uitat la el cuprinsă de o panică tăcută, dar era limpede că el analizase situația și ingenioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]