338 matches
-
peste câteva zile să îl văd și l-aș descoase la o cană cu ceai. Pun pariu că era mai puțin important decât credea el. Bărbații sunt predispuși să exagereze. Dar voiam să îl ajut. El mă lăsase să mă văicăresc în timp ce asamblam obiectul, întotdeauna cea mai dificilă parte a muncii mele; fusese un mare sprijin. Iar mie îmi place să întorc favorurile. Face parte din codul etic al lui Sam Jones. Între timp, David Stronge mă conducea către un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se văd oameni În alb: nu știu ce le fac - dar le fac ceva rău unor bieți oameni culcați, care gem, se vaietă, strigă. - Ce le fac, de ce-i bat?, Întreb. - Cum să-i bată? Îi Îngrijesc, sunt doctori... - Atunci de ce se văicăresc ceilalți? - Așa-i când Îți taie mâinile, picioarele... - Îți taie mâinile-picioa’... Cui? - Răniților. - Dacă-s răniți, de ce le mai taie și ei...? - Măi băiete, tu ești cam mititel, Îmi zice Nora cu dragoste. - Sunt, dar doctorii trebuie să-i Îngrijească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și nevesti-mi: Încearcă și rabdă doi ani și nu spune nimănui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ne-a permis să ne reconsiderăm condiția. Această libertate de mișcare, întotdeauna îndreptată către Vest, ne-a trezit din somnolența ancestrală, strămoșească și a dat măsura înapoierii noastre în absolut toate domeniile sociale, culturale, economice etc. Am început să ne văicărim pentru că am decăzut (chipurile!), uitând în mod voit că pentru a decădea de pe o scară civilizațională trebuie să te fi aflat mai demult pe o treaptă superioară. Dar noi practic nu am fost niciodată Occident, deci nu avem cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mai dificilă decizie o să fie dacă să îți faci pedichiura înainte sau după prânz? Și dacă o să fie vreodată prea greu, o să plec. De ce să rămâi într-un loc de muncă pe care îl urăști și să-ți petreci timpul văicărindu-te? Viața nu e destul de lungă pentru așa ceva. Acum suntem pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și mă străduiesc să zâmbesc. Dinții îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în care nu lucram, stăteam la mine în cameră, beam whisky si citeam. Cavaleristul nu se atingea de băuturi alcoolice și nici măcar nu suporta mirosul. De câte ori mă vedea trântit pe pat cu sticla în mână, strâmba din nas și se văicărea că nu poate învăța. Mă trimitea întotdeauna să beau afară. Ieși tu! țipam eu. Dar, știi că re-reg-regulamentul nu-ți permite să b-b-bei în cămin, nu? îmi spunea. — Ieși tu! repetam eu. Când mă vedea nervos, nu mai zicea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
subțiri și periculoase, avea o deprindere pentru gesturi simple și rezonabile. Știam că niciodată nu spunea „da“ fără s-o simtă. Știam că... Știam că, atunci când eu, că ea... Știam că, atunci când nu reușeam să mă mai țin și mă văicăream „Dora, nu mai pot,“ Îmi răspundea pur și simplu: „Nu știi să ce? Sigur că poți. Ești extrem de inventiv,“ și Își continua exercițiile, dedicată, cu rigurozitate. Știam că cu cât deveneam mai inventiv, cu atât era mai monosilabică. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu reușise să dea de ea. Toate luminile erau aprinse la etajul doi al clădirii redacției. Fran o luă la fugă, în timp ce inima îi bătea nebunește. Dar era doar Flo, femeia de serviciu, care golea coșurile de gunoi și se văicărea, văzând în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
două ori la masă, gata restaurantul s-a închis, și tu, Daniel, ce te zgâiești la mine? poate vrei să-ți ard una... Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzînd-o și pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu știa cum să procedeze cu mine și într-o dimineață m-a vârât la școala de corecție după ce mi-a explicat că asta era spre binele meu. Probabil, Luchi apăsase cu toată greutatea ei ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. ― Sânt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinîndu-se. În schimb, Leon a fost încîntat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. ― Domnule sculptor, îmi zise ea acru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului, dispărând în bălării. ― Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. ― Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că nu mă arătasem la înălțime. ― Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le comunice cam ce trebuie să gândească. Cum să nu le fie recunoscători? Iar la biserică se îngenunchează. Nu e nici o rușine, nu-i așa? Cotidianul, 1-2 decembrie 2001 Cum să devenim optimiști în timpul iernii — Prea vă place să vă văicăriți. Un popor de bocitoare! — Mă uit în jur să văd cu cine vorbește. Nu suntem decât noi doi, iar el se ține de francez. Care popor? — Asta de la Miorița vi se trage, continuă Pastenague. Și-l las să vorbească, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Andrei Vlădescu, care i-a învățat toate ticurile și își dă seama ce-a făcut ea în fiecare zi numai după cum mărunțișurile din casă se află la locul lor de dinainte sau nu. Soră-sa vine s-o vadă, se văicărește și-i vorbește despre fleacuri care n-o interesează, o întreabă dacă vrea să-i facă de mâncare și pe urmă pleacă. Nu-i place cum pregătește soră-sa mâncarea și o refuză întotdeauna. În fond, are puterea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și le mișca mai mult decât necesar. Sau i se părea inutil și stupid - deși cuvântul ăsta nu-l știa, avea să-l afle mai târziu - să începi să plângi tare, să strigi, să gemi, să ceri ajutor, să te văicărești, în timpul unei pedepse, pentru că o pedeapsă, dacă e meritată, trebuie îndurată cu fruntea sus, iar altă dată să fii atent să nu mai faci ce nu trebuie făcut, iar dacă nu e meritată, nu se poate ca până la urmă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Este foarte serios și nu vine cu pseudocunoștințe cum făceai tu întotdeauna. Ceea ce spune Ongah e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile care o ascund. — Maică Doamne, se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius și reluă furios lectura scrisorii. Nu-ți seamănă nici un pic, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că e mai cinstit”. “Doar nu cumva crezi căăă...” “Te-am rugat și eu odată să nu-mi ceri un răspuns explicit, ci să te ducă și pe tine mintea cum stau lucrurile cu adevărat”. “Am priceput. Nu te mai văicări ca țațele în piață. Cum bag seamă, tu presupui căăă...” Da, presupun căăă... așa stau lucrurile. Ce să-i faci? Ale tinereții valuri”. “Da’... să lași un copil în adâncă neștire nu-i frumos”. “Dar dacă ea știa adevărul și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
crime, cu tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se ghemuiește în chimono. — L-ai văzut pe bărbatul acela dând târcoale biroului lui Gordean. De ce n-ai spus nimic? Christopher își șterse sângele de pe nas. Spuse: — Felix n-a vrut să mă lase să vorbesc despre el. Nu se văicări, nu îl înfruntă, nu lăsă să-i scape nici urmă de emoție în voce. — Faci tot ce îți spune Felix să faci? — Da. — Deci ai văzut un asemenea individ? Christopher se ridică în picioare și se aplecă peste balustradă, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Eram înăuntru cinci: Costică Rădulescu, Ion Iancovescu, Vasile Cârlova, Gogu Florian și cu mine. În jurul dubei galopau jandarmii călări. De teama manifestațiilor stu dențești am fost conduși pe cheiurile Dâmboviței. Costică Rădulescu, care era o natură de farsor, s a văicărit în tot timpul parcursului stând cu gura la crăpătura dubei și strigând: — Săriți, fraților, că ne omoară! Săriți de ne scăpați!... Suntem studenți români!... etc. În sfârșit, ajungem la Văcărești. Duba e descuiată, suntem scoborâți. Unul câte unul sărim sprinten
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
furiile dezlănțuite bântuiau casa Rim. Baba, care nu murise subt spaima blestemului căzut acolo, spusese Linei ceea ce știa și așa cum știa ea să spună. întîia grijă a Linei fusese: ce-o să zică Lică, ce-; încredințase fata? Abia pe urmă se văicărise asupra faptei: cum dusese păcatul pe Rim? ^ Indignarea nu-și făcea loc decât anevoie, din lipsa de gelozie și dragoste, din firea ei pasivă și din acea vină a ei inițială, păcatul de tinerețe, de care se împiedicase toată viața
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de grăniceri În rîndurile cărora mulți erau români. Soldații au Început să dezerteze pe capete. S-a pornit o debandadă de bătălie pierdută pe care n-o mai putea stăpîni nimeni. Unii se bucurau că vine sfîrșitul războiului, alții se văicăreau că-i vor jupui rușii. Deportații la muncă au Început să evadeze. Costin printre primii. Valeriu Ruba a rămas mai la urmă, reținut de reputația lui de căpetenie a rebelilor și, În consecință, de teama că, dacă va fi prins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
este că, atunci cînd pășești pentru Întîia oară Într-un loc necunoscut, bine-i să-ți iasă Înainte un om, nu o muiere. În așa-zisa temniță, au mai fost ținuți o noapte. — Unde ne-ai adus, nană dragă, se văicăreau din cealaltă Încăpere ceasornicarii, ce-ai făcut cu noi? — Io v-am adus, io v-oi duce și de-amu ncolo! — Sloboziți-ne la America, striga ea și bătea cu pumnii-n ușă, nu ne țineți Încuiați ca pe tîlhari
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lanțul de magazine Kaisers Kaffe-Geschäft. Reprezentanții comerciali făceau livrările numai dacă toate facturile erau achitate la timp. Prea mulți clienți pe credit. Mai cu seamă nevestele funcționarilor vamali sau poștali și ale polițiștilor își făceau cumpărăturile pe credit. Ele se văicăreau, se zgârceau, cereau rabat. Sâmbătă seara, după ora de închidere, părinții își confirmau de fiecare dată: „Iar stăm prost cu încasările“. De aceea, ar fi trebuit să înțeleg că mama mea nu avea cum să ciupească săptămânal pentru mine bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]