332 matches
-
porunci în cele din urmă. Las', că se mai gîn-desc ei. Ieșiră. Afară, pungașilor le veni să sară gardul și s-o rupă la fugă. Beciul avea o ușă de tablă, pe care gaborul o încuie cu lacătul. Codoșul căzu, văicărindu-se, la pământ. - Ce-i, fleoarță? îl înghionti Paraschiv, batjocoritor. Doar de-atîta-mi ești? Celălalt nu răspunse. Se rezemă de zidul rece. Cel tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar fi dormit. O durere ascuțită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai văicărea în ușă: - A murit, sărăcuțul! S-a dus omul meu! M-a lăsat! M-aaa lăsaaaat, văduva pământului... - Da ce-a avut, femeia lui Dumnezeu? se mirau zidarii. Că era în putere, nu om să piară! - A murit, sughiță Florica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o educație diferită, în care ești învățată să îi îngrijești pe alții, să te sacrificixe "„sacrificiu" pentru ei, să renunți în favoarea lor, să fii sensibilă, să faci pe plac, să nu te revolți. Poți în schimb să plângi, să te văicărești, să fii cochetă și capricioasă, să primești protecțiexe "„protecție" în schimbul îngrijirii 11. În multe cazuri, nu ai ce căuta la școală 12. Dacă însă ai voie, școlile pot să fie demixtate, și tu să dobândești abilități de îngrijire specializate. Dacă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
el o vorbă mai mult decât era nevoie. ...Sigur, o să-mi văd părinții; cine știe dacă își va mai aminti cineva de mine după atâția ani de absență. Nu cumva tu ești fra' Tommaso, îi zise un marinar auzindu-l văicărindu-se, cel care susține că centrul lumii suntem noi, cu mintea și inima noastră? Dacă este așa, Stilo, Londra sau Amsterdam sunt totuna. Ai dreptate, numai că la Stilo lipsesc cărțile, lipsesc oamenii cu care să-mi dezbat ideile, lipsește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT Zeii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ce are pielea lui, și ce mai crește pe sub ea. (Karli face semn la tâmplă cu mâna că e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la bărbată-tău, și de două ori te-ai pișat pe tine, și de puțit ai puțit mereu la cretinul de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pielea lui, și ce mai crește pe sub ea. (Karli face semn la tâmplă cu mâna că e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la bărbată-tău, și de două ori te-ai pișat pe tine, și de puțit ai puțit mereu la cretinul de bărbată-tău. Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la bărbată-tău, și de două ori te-ai pișat pe tine, și de puțit ai puțit mereu la cretinul de bărbată-tău. Dar în viața comună cu mine nu mai faci asta, scumpa mea Herta, la mine s-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să le bagi în cap onoraților domni nici o exagerare, Herta, trebuie să vorbești normal cu oamenii, Herta, ori îți ții fleanca, ori ți-o paradesc. (Herta se zbate) HASI: Acu' o să se pișe pe ea, cât de curând, că de văicărit, deja se văicărește. KARLI (o ține încă de păr): Ascultă Herta, la Karli nu se pișă nimeni pe ea. Pe un tip așa sensibil înlăuntrul lui cum e Karli l-ar răni tare adânc în interiorul lui dacă s-ar întâmpla
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în cap onoraților domni nici o exagerare, Herta, trebuie să vorbești normal cu oamenii, Herta, ori îți ții fleanca, ori ți-o paradesc. (Herta se zbate) HASI: Acu' o să se pișe pe ea, cât de curând, că de văicărit, deja se văicărește. KARLI (o ține încă de păr): Ascultă Herta, la Karli nu se pișă nimeni pe ea. Pe un tip așa sensibil înlăuntrul lui cum e Karli l-ar răni tare adânc în interiorul lui dacă s-ar întâmpla ca Herta lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-a umflat./ „Nu te plânge, nu te rage,/ Lenuța cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se stingea trestia în apă se spunea următorul descântec: „Plecatu Tincuța pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare/ Și s-a întâlnit cu diochitorii/ Pociturile, poteca poteilor, gios a trântit-o,/ Sânge din fața băutu-i-o / Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din fața băutu-i-o / Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să nu m-oi căina?/ C-am plecat de-acasă/ Grasă și frumoasă/ Și m-am întâlnit cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rămână Tinca curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce a lăsat’’. La descântecul „de păroaică” (mai puțin periculoasă) se foloseau aceleași produse ca la descântecul „de păr”, dar incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nopții și tocmai trebuie să trecem pe la mormântul acela. Eu nici ziua nu trec așa cu inima-npăcată pe lângă el, și-am spus eu că plecam prea devreme de acasă, acum poftim, dacă... Niță se burzului deodată: „Iar începi să te văicărești ca o babă, cred că tu trebuia să te naști fată la cât de prăpăstios ești, vrei să vezi că mă duc până pe movila cu mormântul, vrei, uite la crenguța aceasta o s-o înfig la încheietura crucii ca s-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să mai sufle prea mult timp pe lumea asta și să consume aerul acesta românesc, aer care urmează în curând să fie impozitat și el cu 16%, cu un TVA de 24%. Și ca un adevărat pensionar se mai și văicărește că de trei zile zace în boală și nu-i spune nimeni scoală. Ehei, omul acesta a lut-o cam de timpuriu cu văicăreala și după de abia trei zile de când a fost lovit de acest cancer numit de Băsănău
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de la eveniment: Virgil Ierunca, atras într-o cafenea (metodă utilizată și cu alte ocazii) de un cunoscut care probabil primise viza cu această concesie, o găsește la spital în comă: "mă întorc spre sala de spital. Nu spre a mă văicări: nu mă durea prea tare și imediat ce a dispărut aprehensiunea unor urmări neurologice nedorite, totul mi se părea nu doar suportabil, ci chiar recuperator. Îmi mai piereau din complexe"28. Complexul despre care vorbește este legat de vinovăția față de mama
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dar a fost prădat de leși. Cu ultimii trei galbeni a cumpărat o sanie și-o iapă de la un țăran, și-a ajuns, obosit și flămând, la acest han. O femeie de la care ceruse o ulcică de lapte s-a văicărit că nu are, deoarece "ni l-a mâncat Duca-Vodă". Apoi a ajuns în locuri pustii și a pierit într-o râpă. Istorisirea Zahariei Fântânarul este ultima povestire din volum. Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Mârza, ca să găsească
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mă dau cu capul, să mor." / Ea se duce, stânca scade. / Ea se duce stânca scade. / Iar când a ajuns, / Stânca a scăzut, / A rămas o băltiță / Și c'o broscuță. Atunci broscuța zice: / "Alelei, Măicuță-hăi / Unde mergi plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind." / "Cum n'oi merge plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind / Că numai un Fiu am avut / De urmă nu i-am știut.""28 "A luat și s-a dus Maica Domnului / Să-și facă samă. / Se duce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scade. / Ea se duce stânca scade. / Iar când a ajuns, / Stânca a scăzut, / A rămas o băltiță / Și c'o broscuță. Atunci broscuța zice: / "Alelei, Măicuță-hăi / Unde mergi plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind." / "Cum n'oi merge plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind / Că numai un Fiu am avut / De urmă nu i-am știut.""28 "A luat și s-a dus Maica Domnului / Să-și facă samă. / Se duce la un deal, / Să deie malul peste dânsa. / Ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vehiculate și transmise în zilele din decembrie 19893 și în lunile care au urmat. Apropiații clanului Ceaușescu, eliminați din posturi, sunt cuprinși de panică: puțini la număr, câțiva consilieri lamentabili, clienți de ultimă oră ai cuplului Ceaușescu, târâți prin tribunale, văicărindu-se, arestați o scurtă perioadă, îmbrăcați în haine vărgate de pușcăriași, o adevărată mascaradă. Câțiva universitari dați afară de studenți furioși care îi disprețuiesc și refuză să le mai urmeze cursurile, câțiva cercetători directori de institute pensionați anticipat. Dar, fără întârziere
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cutremura Olimpul. Și plînsului i se rezervă momente și cadre socio-umane speciale. O normă ar fi aceea a momentului în care îi este dat să se manifeste cu amplitudine și semnificație. Dacă individul suferă de o boală fizică și se văicărește de răsună satul, nefericirea lui este urmărită cu interes secundar, în măsura în care există speranța salvării: leacurile meșteșugite ale doftoroaielor. Dacă peste om dă moartea năprasnică sau o calamitate naturală peste sat, situația se schimbă fundamental. În mentalul celor vechi, moartea năprasnică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de bărbatul ei: — Doamne, de ce, de ce acum, că știi bine că acum nu a fost cu păcat. Doamne, de ce? Unchiul Nicos încerca să o liniștească pe Lavinia: — Fetiță, iartă-mă că ți-am înșelat dragostea. Credeam... Mama plângea și se văicărea ca la mort. — Dacă vrei, îl dăm pe mâna ienicerilor, încerca tata să-și împace ginerele, arătând spre cumnat. — Doamne, Doamne, de ce tocmai acum? se auzea ca un ison scâncetul Sofulei. — Pârăște-ne, Nicos, și desfă cununiile! țipa Lavinia. — Eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]