2,974 matches
-
făcându-l, astfel, să vadă cu totul diferit și cu neputință de comparat lumea din jurul său și sensurile sale, iar eu, mai sceptic din fire, nu pot spune limpede dacă acela a fost momentul când i s-a aruncat un văl negru pe ochi, sau, dimpotrivă, dacă acela a fost momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile mistice nu își găsesc locul în creația mea, căci eu stau în slujba cititorului cu unica menire de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea abia acum începea să-și dea jos vălul întunecat al nepăsării de pe ochi, ce o făcuse întreg timpul, până atunci, să privească totul anapoda și în defavoarea fericirii ei. Pas cu pas, ea începea să înțeleagă cam ceea ce se petrecea cu ea din ce în ce mai mult și mai bine, și nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aș fi crezut că ești capabil de un asemenea rafinament de cruzime. Îți mărturisesc că aș vrea să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, labirint În care să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile vieții. Gândește-te la mine așa cum o voi face-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste mărturisită și Împărtășită te poate face să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oraș, era prima seară răcoroasă. M-am acoperit cu pledul peste care am pus și pătura groasă. Luasem cu mine câteva cărți. Am lecturat cât am lecturat, am privit Îndelung pe fereastră la mușcatele care abia se mai conturau sub vălul de Întuneric și apoi m-am culcat. În jurul orei 21.00, sună prietenul meu. „Bună seara, maica Valentina!” Cum te simți? La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zi! Această expresie mi-a rămas Întipărită În minte, urmărind filmul „Pe aripile vântului”. O adevărată lecție de viață! Încercam să-mi fac tot felul de planuri, dar nici unul nu avea un contur precis. Toate se dilatau, se deformau sub vălul din ce În ce mai dens de Întuneric. ... Altă zi... M-am trezit cu o durere de mijloc, destul de sâcâitoare. După-amiază stătusem În livadă vreo două ore, pe o grămadă de iarbă peste care am Întins pulovărul meu roșu. Plouase cu o zi Înainte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bucătărie. Ce să mai spun! M-am ridicat ușor de la masă și am plecat Îngândurată. Știam eu că „fântânile cu apă limpede, moarte ascund”... Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o. Simte același lucru acum, când se uită în oglinda pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie singura alternativă viabilă emigrarea, în timp ce alții recurg la soluția finală, sinuciderea, a cărei rată este de peste trei mii pe an, detronând țări cu tradiție în suicid? Scopul suprem al omului este acela de a-și găsi fericirea. Dacă ridici vălul acestui mister, observi că fericirea mult dorită stă doar în sufletul individului și o cunoști mai bine atunci când îți dai seama că ai pierdut ce ai avut mai de preț sau când ai trecut prin fața morții. Alexandru Vlahuță, spunea: „... să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
viața merge mai departe și ne trimite provocări, speranțe și dezamăgiri, să tragem învățături din greșelile și durerile noastre, duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze. Speranța nu se lăsă așteptată, ba mai mult: gândurile deveniră în curând exacte, imense, fascinante. Mă găseam într-o stare comparabilă cu aceea pe care o încerci între somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să rup, poate încă pripit și dezorganizat, vălul alegoriei: Nu pot fi castelan, tovarășe contabil-șef, din moment ce mă aflu încă în așa-zisa mănăstire dominicană. Pentru a ajunge castelan, trebuia mai întâi să fiu părintele Dominic, sfetnic, mai apoi comite, etc, adică încet-încet, să parcurg un întreg cursus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar că nu era ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult ca sigur, acel moment petrecut în fosa Casei de Cultură, moment în care ți-ai schimbat complet impresia despre mine. Tu, ca om de teatru, chiar amator fiind, nu te-ai gândit să fi dat atunci, la o parte vălul dramatic pe care eu îl concepusem spre a-l pune pe Gicu cu botul pe labe. Dacă făceai așa și dacă nu plecai imediat din fosă, ți-ai fi putut da seama că eu nu-ți voiam răul, așa cum nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce înseamnă ierahie și autoritate emană un iz de fascism. O țară în care "francez de baștină" a devenit o expresie nepoliticoasă, iar patriotismul a căpătat izul unei vorbe în vînt. O țară în care, dacă o elevă musulmancă purtînd văl spune că "N-am să-l las pe Dumnezeu la poarta școlii", toți închid ochii cu indulgență, dar dacă aceleași cuvinte sunt rostite de o elevă catolică, ele declanșează un scandal de pe urma căruia Biserica este pusă la zid. O țară
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
manual destinat În principiu cuplurilor, dar, cum de altfel autorul Însuși prevăzuse, cumpărat În proporție de nouăzeci la sută de bărbați, deoarece, „În ciuda pretinsei revoluții sexuale de la sfîrșitul secolului XX, cea mai mare parte a femeilor continuă să arunce un văl pudic peste tot ce are legătură cu sexualitatea“. În treacăt fie spus, nu era cazul cu Naggie. Cu ea, totul pornise de la o greșeală a funcționarului stării civile, căci În realitate ar fi trebuit să o cheme Maggie. Dar fie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lipsită de apărare în fața unei puteri ce îmbina iubirea cu cenzura, îi dădea o stare de excitare sexuală. Când mi-am îndreptat gândul spre Georgie nu m-am simțit cu nimic mai fericit. Între mine și ea se lăsase un văl de vinovăție și, odată cu el, sentimentul că dezvăluirea secretului nostru ciuntise, dacă nu chiar ucisese, dragostea mea pentru ea. Îmi imaginasem că atunci când iubirea noastră va ieși la lumină sentimentele vor fi mai puternice și mai pure, iar acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ramura unui copac ce nu putea fi identificat. Se întoarseră puțin, apoi se depărtară și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat drumul, apoi m-am oprit lângă parapet și am privit în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva irevocabil de proporții catastrofale. N-a încercat - ceea ce ar fi fost foarte greu de realizat - să explice în vreun fel scena la care fusesem martor. Nici n-a încercat să-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
le-ai putea aduce înapoi sau ai putea închiria o mașină, nu cred că ar încăpea toate în mașina ta. — Vrei să aflu dacă Palmer te mai iubește? am întrebat. Antonia mă privi istovită, ca de la mare distanță, prin nenumărate văluri cenușii de tristețe și resemnare. Nu se poate să mă iubească, altminteri n-ar fi renunțat la mine numai pentru că i-ai tras un pumn în ochi, zise ea. Era adevărat în aparență; iar cuvintele ei mi-au amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca să o iau de mână și nu l-am făcut. Și cum stăteam privind întruna în gol, Antonia a încetat să existe și n-am mai văzut decât chipul lui Honor, capul ei de asasin puțin aplecat spre mine și vălul care se lăsase peste lumina din ochii ei. — Apropo, a venit un pachet pentru tine. Am revenit la realitate tresărind. Am rupt o bucată din felia de pâine prăjită. M-am întrebat dacă-mi voi găsi puterea de a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste starea mea de veghe trăncănind cu mine însumi despre situația în care mă aflam și astfel pierzându-mă în anonimat și atenuându-mi suferința. Dar adevărul crud nu poate fi negat așa că, în cele din urmă am tăcut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu uitați, nu vrem să smulgem vălul și să stricăm plăcerea oamenilor. Cei care preferă să țină secretele pentru ei pot s-o facă. Noi vrem doar să-i ajutăm pe cei care suferă. Și pot spune că sunt destui. Camera În care am intrat era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o pânză Întinsă de spițe. N-am schimbat nici un cuvânt, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]