237 matches
-
împreună cu voi, întreaga țară! ZILE TRĂITE (1903) Copiilor mei Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieței mele, decăt vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul lumei? Rescolindu-i filele, veți găsi aproape în fiecare rănd întreg gândul și sufletul aceluia ce v-a încălzit de la leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețile ce veți culege din ea să vă călăuzescă mereu pe calea cea dreaptă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu tărie steagul sus, neprihănit, Ș-ai pus pieptul în vremi grele, și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să-mi dau seama când și unde s-a întâmplat. Parcă nu eram în curtea în care am copilărit. De fapt, de mult am avut senzația că io sunt înfiat. De câte ori am intrat într-o maternitate și am văzut tot vălmășagul, toată harababura de acolo, mi-am dat seama că e imposibil să nu se producă niscai încurcături birocratice. Nu pot fi deloc sigur că ființele cărora obișnuiesc să le spun convențional tată și mamă sunt chiar părinții mei. Eram foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
personifice pe urmăritor. Desigur, urmăritorul apare uneori în persoană, la intervale precise de timp, calculate astfel încât amenințarea să persiste. Într-o asemenea zi - de prezență în carne și oase -, ochiul celui urmărit îl receptează pe urmăritor ca pe un amețitor vălmășag de apariții și dispariții: iată-l în fața casei, citind ziarul; apoi în tramvai (măcar că în stație nu l-ai zărit); la coborâre, dispare. La un moment dat - când intri sau ieși din brutărie sau vreun alt magazin, sau când te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă. Vălmășagul unor nopți și freamătul lor zgomotos erau o dovadă vie că unii oameni chiar asta făceau, munceau fără răgaz la diferite joburi. Printre cei veniți din diferite locuri se numărau: șmecherii care știau să iasă din orice încurcătură și care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă și singură și pierdută în tot vălmășagul vieței acesteia stau ca de piatră la căpătâiul durerilor mele. Ieri seara am [între]rupt rândurile zilnice la mijlocul desnădejdilor mele și am stat încremenită în fața buvard-ului; mi se părea că se secătuise potențialul meu afectiv. Mi-e dor de tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!...
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie, ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai mare acolo se arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu-l vrea, mormăie Cupcici. Trag nădejdea că acu i s-o-nfunda, zâmbește Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant la una din bătăliile napoleoniene în al cărei dramatic vălmășag mă pomenesc prin interferarea planurilor temporal-spațiale, a prezentului cu trecutul, a câmpului de joc cu cel de luptă... * Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un coleg de facultate, de asemenea scriitor: este atât de evident că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În anii de sfârșit ai secolului al XIX-lea, copilul lui "dom’ Badea", directorul Prefecturii, nu lasă nimic neatins de tălpi sau de priviri din Craiova și marginile sale. În Piața Gării rătăcește și ascultă "gălăgia mulțimii venindă și ieșindă", "vălmășagul bâzâitor care domina piața"; se miră de literele aproape "de un cot" de la "Restaurantul Frații Spirtaru", ia seama în restaurant băieților de prăvălie, semnului lor distinctiv, "șorțul de postăvior verde". Aproape zilnic colindă Calea Dunării, trece "podul de piatră" al
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
a fost inspirat de viața chinuită a mamei sale care muncea din greu pentru a-și intreține fiul, asemeni spălătoresei din povestea amintită. “Fetița cu chibriturile“ o are ca model al eroinei pe sora sa Maria, pierdută de mică în vălmășagul capitalei. ”Mica sirenă “reflecta dragostea sa profundă pentru Luise Collin, a cărei casătorie cu altul l-a îndurerat profund pe Andersen. Celei din urmă iubite a sa, cântăreața Jenny Lind, supranumită "privighetoarea Nordului“, H.C. Andersen i-a consacrat basmul “Privighetoarea
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
o datorie "„a le spune ticăloșilor că ticăloși sunt”". E adevărat că pornind de la un astfel de principiu, datorită firii sale foarte impulsive (vezi Eminescu văzut de Caragiale), se întâmpla, așa cum recunoaște chiar el, ca uneori să exagereze: „În acest vălmășag avem cel puțin meritul de a voi să spunem adevărul, câteodată concedem că într-o formă prea crudă.” O comparație între principiile liberale și cele conservatoare, așa cum le concepea Eminescu, găsim în articolul din 1 aprilie 1882. El considera că
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]