337 matches
-
care, dacă n-ar fi atât de uzitat, de tocit termenul, l-am numi ca fiind comun originii lor ancestrale. Dumitru Șerban vine din Câmpia Română, cea care a fost odată plină de codri înalți de stejari, iar mai apoi vălurită de grâul de aur, peste care se pulverizează cerul înstelat, toate la un loc construind un peisaj greu de acoperit cu imaginația, totdeauna dornic de semnele mișcării, ale căutării unui loc de care să se agațe privirea. Nu altfel ne
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
a păstra nota culturală a acestuia. Aurel Rău e un poet ardelean nu prin localism, ci printr-o spiritualitate percepută ca determinare istorică, ca o rîvnă a devenirii la lumina Bibliotecii și a Muzeului. O vizită într-un muzeu apare vălurită de o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă măsură un proces de distilare. Aduse la vedere, mecanismele creației se substituie reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
ambitia-i cosmicizanta, a seriei Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pitut. Poetul nostru pare a înainta precaut, pas cu pas, privind viața indirect, "prin oglinda retrovizoare", coborînd la "gradul zero" al inventarului elementelor cotidiene (inofensive). Numite cu o voluptate abia vălurita de tristețe, ele induc satisfacția operației contabilicești, ca o formă de calmare șui generis. Banalul se ritualizează. Abia prin filtrul acestuia își fac curaj să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
verzi în care regizorul devine actor. Iar filmul este evocat dintr-un unghi critic care reclamă pentru Truffaut nu ludicul notoriu cu versatil-histrionicul Antoine Doinel, ci o gravitate d'une douceur terrifiante, ca și chipul eroului ivit dincolo de un geam vălurit, gravitatea morții pe care în paralel o asociază artei fotografice trecute prin filtrul de sensibilitate barthesian. Există la acest personaj Antoine Doinel ceva peterpanesc, în contradicție cu dorința copiilor cinematografiei truffaultiene de a ieși din copilărie cât mai repede, mai
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
că roșul și verdele pot fi la fel de sexy în acest sezon. Curentul retro este deja o tendință cu tradiție. În creațiile Louis Vuitton, Moschino, Marc Jacobs, moda anilor '60 este în mare vogă. Publicația Vogue spune despre această primăvară :" Porțiunile vălurite din material se juxtapun cu silueta foarte poligonală a următorului sezon“. În concluzie, volanele sunt la modă. Pantalonii scurți, în toate formele lor , sunt prezenți în toate creațiile de modă din acest sezon. S-au purtat și anii trecuți, dar
Vezi care sunt tendințele vestimentare ale primăverii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72559_a_73884]
-
pe care câțiva labradori se fugăresc fără grijă. Quinta das Lagrimas e undeva la margine, departe de studenții care urcă pieptiș spre Universitate, de restaurantele cuibărite la colțul stradelelor late cât brațul, de biserica romanică postată în piața centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
se îndreaptă spre un punct de pe perete, mai spre stânga lui. Uimit, văzu aprinzându-se șapte luminițe miniaturale. Ce lumini ciudate! Era fascinat de jocul de lumini și umbre, de stingerea și aprinderea succesivă a globulețelor, un fel de mișcare vălurită cu creșteri și descreșteri infime, un efect incredibil de delicat al reacției instantanee la un barometru hipersensibil. Când luminile se potoliră, privirea lui reveni la fată. Spre marea lui surprindere, aceasta își puse pistolul de o parte. Probabil observase expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe canapeaua lipită de zidul coridorului, simțindu-se jignit. Se gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor celor din administrație. Doi bărbați înalți, cu ochelari s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de frumos la iarbă? în timp ce treceau printr-o mulțime invizibilă de copii care trăncăneau, simțiră pe fețe picături adevărate de ploaie, iar ceața deveni aurie și se ridică. Drumul drept, taluzat pe alocuri, se întindea fără nici o meandră peste nisipul vălurit, spre un munte care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o țuiculiță. Dimineața, geamurile erau înghețate până sus: în partea de jos pufoasele flori de gheață erau perfect mate și se-n-colăceau în ritmuri An Nouveau, pe când la o palmă de panerul de sus delușoarele de gheață deveneau translucide, umede și vălurite, și prin ele, urcat în picioare pe lada de la studio, îmi plăcea să privesc orașul înzăpezit. Aerul era atunci atât de lăptos, ceața atât de compactă, încît fulgii rapizi abia dacă se mai vedeau. Bucureștiul apărea ca-ntr-un desen
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bucăți, fiecare bucată în două fragmente, fiecare fragment în două granule, fiecare granulă în două scântei de violet și oranj, fiecare scânteie în două pulberi albe ca zahărul pudră. În câteva clipe eram înveliți până la glezne într-un nisip fin, vălurit, care mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea asurzitoare. Sîntem pânze subțiri de păianjen umflate și sfâșiate de vânt. Sîntem franj e de interferență pe un balon de săpun, multicolore, umede
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în hohote și cu fâșia de mătase strânsă la piept ca un mic animal ghemuit. Abia la țâșnitoarea din capătul aleii se opri, bău puțină apă și se spălă pe ochi. În capătul aleii, Circul de Stat, cu cupola lui vălurită, albastră palid, părea pictat pe o pânză prăfuită. Soarele era copleșitor, Mircea-și simțea părul încins, gata să ia foc. Teii acopereau cu frunzișul lor moale fațadele blocurilor de patru etaje care mărgineau, de-o parte și de alta, aleea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Aici era dormitorul celor două femei, cu aceleași obloane închise ermetic, același vernil uleios pe pereți, în plus cu un damf de mosc aproape irespirabil. Patul dublu, cu tăblii grele la capete, o masă de toaletă cu oglindă gălbuie, ușor vălurită și un mare șifonier erau întreaga mobilă. Taburetul din fața toaletei avea tapițeria roasă complet, ținîndu-se doar în câteva ațe. Pe măsuță, multiplicate de oglindă, o vază cu câțiva trandafiri de pânză neagră, o mulțime de sticluțe cu parfum și-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mijlocul florilor necunoscute, cu nectarul curgând pârâiașe printre petale colorate în alte culori decât cele din lumea adevărată. Se răsuciră-mpreună pe cărări presărate cu bolovani de opal. Intrară până la genunchi în ape care nu udau, ape ca de lumină vălurită. Trecură pe lângă temple prăbușite ca niște bucăți de măsea încă rămase-n gingie. Ajunseră-ntr-o vale plină de păpădii cât brazii, înălțîndu-și globurile peste tot cerul. Când sufla vântul, parașute pufoase se risipeau peste lume, având fiecare agățat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
infanteriei“. Așa spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și prezență, Adi trebuia doar atent supravegheat. Mama îl așeza într-un landou<footnote cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. footnote> rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
era mare lucru ceea ce făceam, însă mă solicita ca și prezență, Adi trebuia doar atent supravegheat. Mama îl așeza într-un landou rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Toți călătorii din cele două metrouri care au oprit circulațaia la Kodemmachō au inhalat gazul sarin care plutea în aer și numărul victimelor s-a mărit. În afară de acestea mai sunt declarațiile celor din metroul A750S. „Când mă uit, pământul era vălurit și moale.“ Tokita Sumio (45 de ani) Tokita s-a născut în orașul Yumura-onsen, prefectura Hyōgo. Orașul e situat în vest, spre Kinosaki, aproape de Marea Japoniei. A terminat facultatea și s-a angajat la un lanț de supermarketuri din Kansai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gură. Nu pricepeam nimic. Pe când stăteam și priveam uluit, a apărut o ambulanță. Trebuia să ajung la muncă, așa că am început să merg pe jos până la Ningyōchō. Atunci, nu aveam nimic. Nimic neobișnuit. Mergeam și, când mă uit, pământul era vălurit și moale. Eram sigur că e cutremur. M-am oprit și m-am lăsat pe vine. Am încercat să pun mâna pe pământ, așa. Nu se întâmpla nimic. Pământul era normal. Nu înțelegeam de ce. Mi s-a făcut frică. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asemenea unui indicator îndreptat spre cer, albă ca zăpada, pictată cu o dungă roșie sub care erau aliniate pompele de benzină în fața unui ghișeu din sticlă, de asemenea roșu. Accesul la această stație de benzină se făcea pe o bandă vălurită din beton, de culoare deschisă, iar mașina care trecea pe acolo și oprea sub acoperișul oblic în fața pompelor putea să se considere privilegiată, chiar importantă, fiindcă îl făcea pe omul în salopetă albă și cu șapcă pe cap să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai rămăsese decât pivnița și cobora acolo într-o cameră tombală aflată sub pământ, ale cărei fresce de pe cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând totuși inertă, chiar și când tata i-a pus mâna pe picior și Herr Saner și-a trimis „Ha!“-ul până sus în tavan. Ce să facem cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se tot înălța, un cub funcțional din blocuri de construcție. Hackler hotărî ca ușa casei țărănești care fusese demolată să fie montată la intrarea din dos. Era o ușă obișnuită, nu foarte veche, cu o traversă pe mijloc și geamuri vălurite, care nu ieșea cu nimic în evidență, dar făcea parte din mulțumirea lui zilnică. Rostul ei era să-i amintească de unde plecase și cât de departe avea să ajungă. Avea ceva din cumințenia aia sărăcăcioasă care-și pusese amprenta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi apropiat de un câine turbat. Uitându-mă În jurul meu prin local, am descoperit că spre mine fluturau atâtea gene false, Încât am Început să mă simt secătuit. La câteva mese mai Încolo, o grăsană mă salută cu o mișcare vălurită a degetelor de la mâna-i scurtă și grasă și, interpretând greșit rânjetul meu ca fiind un zâmbet, Începu a se lupta ca să se ridice de pe locul ei. Am gemut. — Da, domnule? răspunse chelnerul. Am scos din buzunar o bancnotă mototolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se pomenise că-și apăsa obrajii cu ele. Fața îi era amorțită, ca și cum ea ar fi zăcut acolo, în noaptea geroasă de februarie. Mâinile ei, înțepenite și vinete, se încleștaseră pe volan în timp ce luneca printre rezervații. Mai întâi Winnebago, apoi vălurita Omaha. Arborii pitici de pe marginea șoselei neregulate se aplecau sub ciucurii de zăpadă. Intersecția Winnebago, terenurile pe care nativii americani din Nebraska se întâlneau la sărbătoarea Pow Wow, tribunalul tribal și unitatea de pompieri voluntari, stația de unde-și cumpăra benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]