334 matches
-
răscolit de aceasta lume plină de mister. Trecu mai departe cu Sultan la pas, urmată de aproape de Pârvu care, mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai auzea doar... „cling-cling... cling-cling...“, și ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gol trăia imaginea mamei ei. Deodată, tresări... Dangătul clopotului de la biserica din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape în același timp se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A doua zi era Duminică. Tresări... Gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui. Întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți... îl înăbuși cu pumnii în piept. Închise ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi apropiat de un câine turbat. Uitându-mă În jurul meu prin local, am descoperit că spre mine fluturau atâtea gene false, Încât am Început să mă simt secătuit. La câteva mese mai Încolo, o grăsană mă salută cu o mișcare vălurită a degetelor de la mâna-i scurtă și grasă și, interpretând greșit rânjetul meu ca fiind un zâmbet, Începu a se lupta ca să se ridice de pe locul ei. Am gemut. — Da, domnule? răspunse chelnerul. Am scos din buzunar o bancnotă mototolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mijlocului. Gașca pestriță de vreo două sute de elevi s-a întins repede, în grupuri și grupulețe, pe câțiva kilometri de drum. Am trecut pe lângă meri cu fructe verzi, pe lângă cărămidarii de culoarea lutului, pe lângă case cu țigle roșii. Peste spațiul vălurit curgeau umbrele norilor. Rămăsesem undeva, în coada coloanei dezordonate, cu Savin și Clara, și spuneam din când în când și eu câte ceva într-o discuție pretențioasă și dezlânată despre filozofia indiană, despre roata existențelor și nirvana, suferință și maya. Ne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oră, până într-un loc unde pânza de păianjen nu mai era atât de compactă. Un mare tunel, de câțiva 70 metri diametru, se deschidea în plasa de păianjen de la perete până spre centrul sălii. Firele strălucitoare care căptușeau suprafața vălurită și întortocheată a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dat, după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți? Nu știam dacă vorbise apa fântânii sau îngerașul de marmură... Am ridicat privirea, însă soarele mă împiedica să văd clar de unde venea vocea. Stropii sclipeau, undele foșneau vălurite... marmura nu se mișcase din loc. Ce pot aștepta aici? am întrebat aiurea. Ori trecutul, ori viitorul..., a venit răspunsul, la fel de învăluit de șoaptele poveștilor. Am de ales?... E drept că în general nu prea poți alege, dar aici le
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt aceste
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cu mâna, ca să încerc apa, constatând că lichidul argintiu rămânea ca o poleială transparentă acolo unde atingea vreo suprafață. Încerci degeaba, că nu-l mai poți ajunge acum, am auzit un glas tocmai când viziunea mi se schimba și apa vălurită acoperea deja imaginea ceasului care aluneca încet în adânc, îndepărtându-se. Era o sirenă care ieșise la suprafață. De ce nu? Poate-l găsesc dacă mă scufund imediat, i-am răspuns, însă ochii ei au sclipit intens, cu o siguranță incontestabilă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
asemenea unui indicator îndreptat spre cer, albă ca zăpada, pictată cu o dungă roșie sub care erau aliniate pompele de benzină în fața unui ghișeu din sticlă, de asemenea roșu. Accesul la această stație de benzină se făcea pe o bandă vălurită din beton, de culoare deschisă, iar mașina care trecea pe acolo și oprea sub acoperișul oblic în fața pompelor putea să se considere privilegiată, chiar importantă, fiindcă îl făcea pe omul în salopetă albă și cu șapcă pe cap să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu mai rămăsese decât pivnița și cobora acolo într-o cameră tombală aflată sub pământ, ale cărei fresce de pe cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând totuși inertă, chiar și când tata i-a pus mâna pe picior și Herr Saner și-a trimis „Ha!“-ul până sus în tavan. Ce să facem cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se tot înălța, un cub funcțional din blocuri de construcție. Hackler hotărî ca ușa casei țărănești care fusese demolată să fie montată la intrarea din dos. Era o ușă obișnuită, nu foarte veche, cu o traversă pe mijloc și geamuri vălurite, care nu ieșea cu nimic în evidență, dar făcea parte din mulțumirea lui zilnică. Rostul ei era să-i amintească de unde plecase și cât de departe avea să ajungă. Avea ceva din cumințenia aia sărăcăcioasă care-și pusese amprenta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de a nu orbi. Nu trece o zi fără să mă gândesc că mi-aș putea pierde ochiul bun, la fel de brusc ca și pe celălalt, cu ani În urmă. Și atunci toate astea - Întinse un braț pentru a cuprinde Întinderea vălurită de iarbă verde și suprafața iazurilor clipind printre copaci, oamenii ieșiți la plimbare și câinii lor jucăuși, rochiile de vară pastelate și umbrelele de soare ale femeilor, hăinuțele albe și cotumele de marinar ale copiilor, pe tinerii În cămăși, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este ușor să mă văd șezând pe marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică. În spatele unor tufișuri mari de ienupăr sau acoperite de blocuri eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai vechi timpuri ale jazzului - New Orleans! -, scândura de spălat, pe a cărei tablă vălurită băteam ritmul cu degetare pe opt dintre degete. În Czikos, un restaurant strâmt ca un furtun și cu un aer pseudo-unguresc din orașul vechi, cântam de trei ori pe săptămână. Un țigan țambalagiu acompaniat de fiul lui la contrabas erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai zice pește! Len pocni din degete. Duncan nu știa ce să zică. Încercă să-și imagineze o turmă de fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe care Len o făcuse Înainte, cu linii curbe și proeminente, păr vălurit și față inexpresivă. Clătină din cap și dădu să zîmbească. Len părea dezgustat. — Nici nu știi ce pierzi, Îți jur pe Dumnezeu. Fata-i trăsnet. Are un tip, dar e În armată. Era obișnuită s-o facă regulat, și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
diferite frecvențe produs de vioară reușea să „așeze” nisipul de pe platou în diferite forme geometrice și modele. Știința care se ocupă cu studiul acestor fenomene se numește Cymatica, după termenii grecești kyma însemnând val și ta kymatica însemnând materie ondulată, vălurită. Ulterior, cercetări mult mai amănunțite în acest sens au fost efectuate de către doctorul și naturalistul elvețian Hans Jenny (1904-1972Ă, care avea să scrie și o carte în două volume, intitulată „Studiul fenomenelor ondulatorii”. Urmând exemplul lui Chladni, Hans Jenny avea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
puternică ruptură (cornișă) de 10 14 m înălțime, în care stratele de roci dure prezintă o aplecare generală spre sud-est. La sud-est de cota maximă (Dealul Tudora, 587 m), în zona Berezlogi se desfășoară o suprafață structurală mai mare, larg vălurită, la altitudinea de 530 m, cu multe areale cultivate de către locuitorii satului Berezlogi, situat pe acest platou structural. În continuare, spre sud-est, se găsesc câteva petice de platou structural, la aproximativ 520 m, în Dealul Șanțuri, Dealul Cociorvei, Dealul Bejenarilor
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
fundamental și, atunci când sunt aplicate judicios, imprimă caracter și semnificație temelor abordate. VIII. Compoziția cu linii curbe și contracurbe Max Ernst Prin eleganta mișcare a liniilor în imagine, universul acestor forme plastice ne invită spre imagini cu caracter ondulatoriu, unduios, vălurit. Fie că este vorba de linii curbe cu un traseu semicircular sau de trasee cu segmente parabolice sau elipsoidale, liniile cu o mișcare vălurită ne propun o dinamică mai blândă, mai liniștită, mai cursivă în imagine. Ele nu au caracterul
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a liniilor în imagine, universul acestor forme plastice ne invită spre imagini cu caracter ondulatoriu, unduios, vălurit. Fie că este vorba de linii curbe cu un traseu semicircular sau de trasee cu segmente parabolice sau elipsoidale, liniile cu o mișcare vălurită ne propun o dinamică mai blândă, mai liniștită, mai cursivă în imagine. Ele nu au caracterul tăios al întâlnirilor în unghiuri ascuțite dintre liniile orizontale cu liniile oblice. Liniilor curbe le lipsește cruzimea acestor întâlniri tensionate, de orientări și întâlniri
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Cromatica este gingașă, delicată, suavă, bazată pe tonuri de roz, albăstrui, vernil, violaceu și neliniștitorul auriu, simbol al regalității și al opulenței aristocratice. Dacă dialogul de curbe, cu orientare circulară, dă naștere vârtejurilor în imagine, desfășurările ondulatorii determină o mișcare vălurită în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de realizare în xilogravură colorată a unui univers de forme și de personaje construite prin jocuri de trasee curbe și contracurbe, trasate cu
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
față de mai multe axe, reușește să obțină, prin creșteri ritmice, armonice, o neobișnuită poezie calmă a imaginii. * * * Tot ceea ce este dramatic și violent în aceste trasee frânte, fracturate devine blând și muzical în cazul mișcării liniilor curbe și contracurbe. Aspectul vălurit, melodios al acestor cărări în imagine are o eleganță care poate ajunge la frivolitate. Liniile înfloresc în compoziție și îi dau o factură muzicală, destinsă, grațioasă. Dar comentariile de până acum au vizat doar sugerarea bidimensională prin trasee egale, monotone
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
suprafața țării). Relieful județului Iași este unul colinar, cu fragmentare mai mare în zonele mai înalte din vest și sud, și cu fragmentare mai redusă în zonele din centru și nord, format din trei subunități: Câmpia Moldovei, cu relief larg vălurit și altitudini cuprinse între 125-150 m, în partea de nord; Culoarul Siretului și ultimele fragmente ale Podișului Fălticenilor, respectiv Dealul Mare, cu masive deluroase și platouri structurale de 400-500 m, în partea de vest; Podișul Central Moldovenesc, cu relief înalt
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
a transmite învățătură discipolilor, au crezut în rostul și rolul lor în comunitățile sătești. Dintr-o grăbită uitare vinovată și omenească, până la urmă, au rămas în anonimat, prinși doar în arhivele îngălbenite ale școlilor. Cine leo mai scotoci !?... Între colinele vălurite din partea stângă a văii Bârladului sunt bulucite așezări sătești, probabil răsfirate la începuturi, dar aglomerate astăzi în preajma centrului administrativ. Pe după câteva înălțări cutezante de pământ, vălurind între galbenul lutos și negrul de humă, stă așezat într-un cuib cu vedere
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
primul semnal că atât proprietatea, cât și locuitorii ei, se află sub imperiul unor forțe maligne, așteptându-și descătușarea. Geografia locului e un puzzle de tablouri ce prefigurează evenimente sângeroase: După câteva mile de chin pe un drum de pământ vălurit, tot nimic nu găsești, decât praf și cactuși. Apoi, dintr-odată, apare casa, la fel de șocantă ca un meteorit căzut din cer. Masivă, înaltă, sfidătoare și cu-adevărat de pe altă lume, crestează deșertul ca un pumnal. În mod cert, Windcote nu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]