551 matches
-
întâlneau în Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură, nu încă. Era ceva prea îndepărtat pentru ea, o transpunere prea măreață a ceea ce știa ea. Biete ziduri văruite în alb, față de sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele sau pari înfipți la rând ca la paradă...Plin de curiozitate, cu privirea alergând cu nesaț peste tot, calc pe ulițe...Iată-mă-s pe una care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
răspuns. într-un acces necontrolat de furie m-am gândit că era într-adevăr un ticălos nebun. Cu fiecare pas pe care-l făceam cu răsuflarea tăiată, dezamăgirea mea era și mai profundă. Eram sigură că atunci când pereții vor fi văruiți și covoarele așternute pe jos, clădirea avea să arate exact ca hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai degrabă cu un orfelinat desprins din romanele lui Dickens. Când mi-am văzut dormitorul am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În pòrtă, ț-o bătut și Directoru, de ți-i uncheș; și văru-to, Nicu, de era mare mahăr la fabrìca de parchet...» «Lasă, mă, că uncheșu numa’ din ordin - că ordinu nu se discută, -i directòr de ișcòlă, n-avè-ncătrău... Și văru Nicu - pe el l-or pus s-aleagă: ori cu ei, cu comuniștii, -n tòte, ori ’napoi, la gherlă, cu lejionarii - ce era s-aleagă?» - Aaaa, acum știu de cine vorbești!, zice mama. - Cum să nu știi - și zic: «Ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se gândi imediat. Au plecat și m-au lăsat închis aici, să mor de foame și de sete... Se repezi la ușă și se miră că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-și dau seama că sunt și ei în criză! Tu să vorbești pentru tine, auzi? zice Avocatul. Nu te supăra, Frate-miu! Hai să vă mai povestesc io, așa, o chestie, inestimabililor. Aseară, pe la zece, zece și..., troscăisem cu văru' Pale, la bodegă, niște țuici și niște beri. Și niște șnaps. Și moțăiam. Și vine peste mine-n vis, unu' înfipt, cam nasuliu, cu țăcălie și nădragi, și-mi zice: Nae, dormi, dormire-ai? Băi, Nae! Eu sunt Alfa și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am mobil, îi răspunde Îngerul calm, Poetului. Ți-am transmis mesajele mental, gândindu-mă la tine. După cum ți-l voi tasta și pe-al treilea, care oricum îți era pregătit și destinat. Atenție! În liniștea nopții, a clădirilor cu mortarul văruit de lună și a zidurilor împietrite într-o tăcere vinovată, picurată mai departe, în auzul străzilor înguste și pustii, buzunarul din spate al pantalonilor lui Dănuț, sună prelung. Pe ecranul aprins, mesajul primit este: " Regele Baal, Teroarea-Întreită, Se grăbește. Stăpânul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fata. Fiindcă avea locul acesta, lângă conac, la uliță, și-a durat aici o căsuță dintr-un coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ei bani, să mai facă și cîte ceva la București, acolo”. Membrii „gospodăriei difuze” nu sînt neapărat părinți și copiii lor, relațiile putînd cuprinde și nepoți, frați, surori, mătuși, unchi, veri etc. : „Păi vine și cumnatu’ meu, vine și văru’ de la București, ce să facă și ei ?”. Sau : „Eu, aici, pe bătătura mea, de bine, de rău, găsesc ce mînca, dar el la oraș trebuie să stea cu banu’ în mînă. Fratele lui are trei copii, fratele meu de la Giurgiu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
între blocul nostru și clădirea unui institut, aproape lipite între ele. Nu avuseserăm până atunci, în cele aproape două luni de and ne mutaserăm, curiozitatea să explorăm acel culoar lugubru. Urmîndu-l pe Mendebil, am străbătut în șir indian, zgîriindu-ne și văruindu-ne de pereți, cei vreo douăzeci de metri ai gangului, până am ieșit într-o semi-curte interioară înconjurată pe trei laturi de bloc și institut, pe a patra aflîndu-se gardul de beton al morii, prin ochiurile căruia ieșeau crenguțe și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuie să recunosc că bunăvoinței d-lui Ionescu i-au succes să populeze școala mai mult decum era înainte. Daca instrucția va ținea pas cu popularea, atuncea poate va merge bine. Reparațiile trebuitoare școalei din Stînca: Repararea pareților, lipit și văruit Acoperirea cu stuh, căci e numai cu rogoz și trece ploaia Ogradă Ogeagurile ruinate Firma Ornic (oprit 16 fr. și n-au reparat) Harta Europei de legat Traian de încadrat A se da 2 stânjeni lemne în regulă [PROCES-VERBAL DE
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva a trântit nervos telefonul. Am auzit, apoi, o colindă, cântată într-o limbă necunoscută, întreruptă de împușcături
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
regi" care umblau, vara, cu picioarele goale. "Palatul" în care m-am născut avea o singură odaie, plus o tindă și un celar unde erau păstrate proviziile. Fusese construit de bunicul meu patern, pe la începutul secolului, din bârne, lutuite și văruite în albastru-vinețiu, cum era obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Întîi odăile pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul palat. Coridorul și cele trei odăi erau văruite În alb; una era călcătoria, alături era camera de cusut și lucru de mînă, iar cealaltă putea sluji drept dormitor pentru vreo infirmieră sau călugăriță a Ordinului Iertării, dacă Într-o bună zi ar fi trebuit să opereze pe vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dincolo de club, în oraș, și am privit decorul nefamiliar care se întindea pe această porțiune de țărm. Am plutit în derivă, cu barca și în gîndurile noastre. Nu tare departe de club, înspre oraș, se afla un hotel mare. Era văruit cu alb și-și împingea cu mîndrie balcoanele deasupra apei. Cele mai joase terase stăteau în apă pînă la genunchi, propretărește. L-am depășit leneș. Am simțit o mișcare ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la gândul că trebuie să mă hărnicesc în ceva care nu-mi vine la îndemână. Stau și-mi fac toate socotelile cu putință, cumnatul trăiește de peste două decenii în vestul nemțesc, o să merg la dumnealui să fac ceva, să-i vărui casa cu trafaletul, să tai iarba cu mașina aceea mare cu burduf. O să aștept acolo pe o bancă, în parc, pe urmă ar trebui să mă agit responsabil și atât de eficient că mă apucă un vajnic căscat numai când
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul. Trei dintre ele erau puse cap la cap și Jack o pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la bordei. Aolică, fa, ghiolbană, A seară ți-am dat o palmă - Toată noaptea m-am căit C-am dat de te-am prăpădit. 152 Frunză verde odolean, Ionică cel viclean Ș-a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu var. Ș-a lăsat o cărărușă Pân-la Tincuța la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în jos, făcând-o să se așeze pe un scaun tare, de lemn. În timpul care îi trebui pentru a se obișnui cu lumina, bărbații cu măști de schi ieșiră din cameră. Aceasta era goală și lipsită de orice semn distinctiv, văruită într-un alb murdar, fără ferestre și fără nimic atârnând pe pereți. În fața ei se afla o masă. Poate că acesta era unul dintre bărbații care o făcuseră să se aplece cu numai câteva secunde în urmă. Și de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
publicată și distribuită, atunci du-i-o lui Garabed Effendi la Editura Dawn. Hovhannes Stamboulian respecta părerea soției sale mai mult decât pe a oricui. Avea gusturi rafinate În ceea ce privea literatura și artele frumoase. Datorită ospitalității ei, konak-ul ăsta văruit de pe țărmul Bosforului fusese de ani de zile un centru pentru intelectuali și artiști, vizitat de nenumărați oameni de litere, unii deja scriitori celebri, alții În devenire. Veneau să mănânce, să bea, să citească, să contemple și să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe prima lună la noul apartament ale cărui Încăperi Delphine a vrut să le zugrăvească imediat. Delphine este o emotivă activă. Eu sînt mai degrabă un inactiv. Lucrările Începuseră - cu ziare pe jos și cu Delphine cocoțată pe un taburet, văruind tavanul dormitorului după ce Îmi spusese mai Înainte: „o să zugrăvesc Încăperea asta, o să-mi facă bine, și ei de asemenea“ -, dar chiria trebuia plătită din nou. Un tip oarecare nu se vindea așa cum sperasem. Am acceptat să fac un film la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe străzile aglomerate, Îi zâmbeau pe pista de alergare din jurul lacului, o salutau prietenos când trecea pe Brooklyn Bridge. Mâine avea să despacheteze cutiile, să scape de Înghesuială. Olga avea să fie ultima ei colegă de apartament. Avea să-și văruiască apartamentul, să nu mai doarmă pe canapeaua din camera de zi, ci În patul din dormitor, avea să-și cumpere niște cearșafuri frumoase de satin, să Înfrumusețeze tot ce putea cu puținii ei bani, să-și ia telefon mobil, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cărțile scria că sentimentele materne intervin mai târziu. Așa că nu și-a constrâns deloc manifestarea principalului sentiment în calitate de proaspătă mămică, și anume acela de dezgust. Mai întâi, i-a dat frâu liber în salonul postnatal. Unde era oribil: pereții erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute după sosirea asistentei Harris, Hugo știa deja că ea avusese la dispoziție un apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși, datorită Amandei, casa detașată avea o bucătărie hollywoodiană, instalată de cei mai scumpi meșteri din Bath. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]