2,614 matches
-
unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea 'ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
treilea ochi al său este evocat de Eminescu în postuma Mureșanu. "Un ochi e treaz în noapte", scrie poetul: este vorba de noaptea de dincolo de ființă, precum și de dincolo de gând "gândire ne'nființată". Ca atare, întâlnim aici o extremă a văzului transcendental: În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea..., iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies: Și somnul, frate-al morții, cu ochi plini de eres Prin régia gândirii ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de dezlegat aici este următoarea: "desăvârșirea este o sclavie, dar este cea mai pură". Pentru că armonia este o finitudine, dar iubirea o transmută în sacralitate și inefabil. Prin urmare, Hafiz postulează un adevăr fundamental: pentru a înțelege ceea ce creează un văz transcendental este nevoie de un ochi cu deschidere afină. Poemele lui Hölderlin se află pe crestele gândirii de unde nu coboară niciodată. Prin excelență, tot ce el a scris sub semnul sublimului la cea mai înaltă tensiune a intelectului, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
infinit sufletul, spiritul: un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în istoria spirituală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în istoria spirituală și socială sunt efectuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
naturii transmundane, de neatins, a poetului: Totul este lăuntric Asta separă Așa este apărat poetul Temerarule ! ai vrea față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Dacă mutațiile decisive din istoria omenirii au avut loc prin văzul unor aleși, dincolo de aparența cotidiană accesibilă ochiului comun, actualmente nici o ruptură de nivel nu se mai produce, nici o radicală deschidere valorică. Dimpotrivă, de un secol se succed cu mare rapiditate o avalanșă de "isme" gălăgioase care se pretind inovatoare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ci și idei totul "axat pe intuiția spiritualului", cum afirmă Hegel. Filozofia este faptă a rațiunii, poezia este faptă a intuiției metafizice. Ea operează marile deschideri către adevăruri ultime poetice. Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de dincolo, cum scria Platon, și care se află la originea marilor creații ale artelor în general înțelese ca poezie, și anume poezie reflexivă; dar și a filozofiilor care sunt gândire poetică, precum presocraticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cum le numea Schumann. În ce privește experiența culturii poetice, artistice, filozofice acestea fie modulează actul receptării la prima lectură, intuind implicațiile din cele trei domenii în poemul respectiv, fie la lecturi ulterioare, mai ales când poemul este deschis polisemic, îmbogățind nuanțele, văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui poem o altă viață pentru fiecare cititor, o altă față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asupra intelectualității cu largi deschideri metafizice. Fiecare maximă nietzscheană este un mugure din care dă în floare o altă imagine a vieții, o deschidere spre un mai superior mod de a fi; un atom supraîncărcat energetic, inductor de un nou văz, altă uimire, alt zbor. Din acest motiv, "Cel care scrie cu sângele său și în maxime, nu vrea să fie citit, ci învățat pe din afară" . Ca filozof, nu trebuie să devii tributarul unor viziuni anterioare, un epigon mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Toți ne trăim propria moarte" (fragm.77); " Suntem și nu suntem" (fragm.49); " Arcul are drept nume viața, drept faptă moartea sa" (fragm.48). De asemenea, a neliniștii cognitive: "Naturii îi place să se ascundă de ochii noștri" (fragm.123); "Văzul o înșelătorie" (fragm.46), "Gândurile oamenilor sunt jocuri de copii" (fragm.70). Ideile heraclitiene vor fi reluate de Heidegger, acesta absolutizând neliniștea, pe care o consideră temei primordial, definitoriu al existenței umane: Fenomenul neliniștii ne furnizează constituția ontologică originară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Vă puteți ridica acum? Dacă vreți, vă pot ajuta! Apropierea păru să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici, iubirea vieții mele! Mă recunoști? Spune, mai vezi îndărătul acestui chip orb pe alesul inimii tale, perechea ta? De bună seamă, lupul nu auzise nimic din ceea ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Îi alungase pe cetățenii Buzăului din apartamentele lor sufocante, unii chiar făceau grătar În spatele blocului, alții Îi priveau contrariați, trecători sau gură cască din balcon; se Întrebau, bine Înțeles, de unde aveau ăia carne să facă așa ceva, și mai ales În văzul lumii, nepăsători față de cei care nu aveau și voiau să aibă. Drumul către redacția Vieții Buzăului trecea prin apropierea stadionului, În preajma căruia se etalau două restaurante mari, cu terasă, iar terasele erau pline, fiindcă se băgase bere, așa că trebuia băută
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
este, de fapt, adevărata problemă? Adevărul este că unii părinți preferă ca urmașii lor să se distingă în școală prin ținute „la modă”, prin mașina cu care vine la școală sau prin sumele de bani pe care le cheltuiesc în văzul câtor mai mulți dintre colegii lor! În tot acest periplu de fantezii refulate din sărăcia tinereții dv, unde se află situată, iubitorule părinte, competența reflectată în rezultatele la învățătură, prefigurare a realei valori sociale de viitor a copilului dv.? Spune
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Această stare de spirit conferă un plus de încredere și de stimă personală (?!) celor care compun grupul în cauză. Testul de putere și de intangibilitate se face pe stradă, la orice oră din zi și din noapte, de preferat în văzul câtor mai mulți trecători, convinși fiind că nimeni nu va lua atitudine împotriva lor. Cel care, totuși, ar face-o, ar deveni victima lor sigură. După numărul pumnilor aplicați cu titlu de corecție celui care ar avea îndrăzneala să-i
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fiind că nimeni nu va lua atitudine împotriva lor. Cel care, totuși, ar face-o, ar deveni victima lor sigură. După numărul pumnilor aplicați cu titlu de corecție celui care ar avea îndrăzneala să-i apostrofeze, pe stradă și în văzul tuturor, cu atât crește gradul de cotație al specimenului sălbatic respectiv. Odată trecut testul străzii, viitorii infractori dobândesc încredere de sine și convingerea potrivit căreia autoritățile statului nu au posibilitatea să intervină de fiecare dată când se comit fărădelegi, mai
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de circumstanță. Una dintre prefețele în care N. Moraru își dă adevărata măsură este cea la romanul Verei Panova - Tovarăși de drum. Oamenii pe care Vera Panova îi zugrăvește sunt "oameni din massă" pe care autoarea i-a ridicat "în văzul lumii întregi", pentru a arăta "cum au fost ei educați, crescuți, îndrumați de realitatea sovietică"37. Romanul impresionează și prin arhitectură - senzația că în cadrul unei povestiri sunt mai multe. "Arhitectura aceasta a fost utilizată de scriitori". Unul dintre aceștia era
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
regiune a abolirii simțurilor substituite prin înlocuitori estetici, a "strigătelor" devenite convenții celeste: "împacă-te cu frigul din tine: / e doar un alt trup ce ți s-a dat / pentru a te naște // fără de miez întunericul / fără de auz și fără văz / fără degete copilul lup și fără privire / pămîntul transparent / te cuprinde fără să te atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
scot limba, scriu cu limba, - în limba lor, nu doar în limbi străine". (Creionul chimic). în temeiul aceleiași mișcări de retractilitate, derivat al unui infantilism funciar contrariat, lezat apoi de amărăciunea devenirilor, poetul face parte largă simțurilor secundare. Nu numai văzul și auzul sînt puse la contribuție (prin mijlocirea lor au loc inclusiv experiențele cele mai decepționante), ci și gustul și mirosul, afirmîndu-se net: "Cu luare aminte, sunetul înșeală, - parfumurile nu, deși par fumuri" (Il est de forts parfums...). Exultanța trăirii
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
a sta aplecat asupra unui text pe care omul trebuia să-l citească liniar, de la un cap la altul, în secvențe scurte, numite propoziții, și într-o anumită ordine a rîndurilor, de sus în jos, obiceiul acesta a făcut ca văzul să treacă înaintea auzului, iar cultura, din auditivă și magică cum era, să devină una scrisă și fragmentară. Altfel spus, un om care folosește cuvintele scrise pune între el și realitate o distanță din cauza căreia liantul magic ce îl lega
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
dintr-un colț în altul al lumii. Și astfel, modul liniar și fragmentar de manifestare al culturii tiparului dispare, în locul lui apărînd trăsăturile primului stadiu al culturii orale: spontaneitate, lipsă de intermediari și conștiința întregului din care nu poți ieși. Văzul își pierde din întîietate, iar simțul tactil și cel auditiv îl ajung din urmă, echilibrînd balanța perceptivă. McLuhan împarte mijloacele de comunicare în două categorii mari și încăpătoare, dar cuvintele de care face uz pentru a le numi, deși par
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
în articolele lui C. Armeanu (1937), Gh. Agavriloaiei (1937), într-un reportaj al ziaristului Brunea Fox - "Să-i treacă furnicile de cum ginesc casa" (ediție din 1985: 137) etc. - este frecvent în a doua jumătate a secolului - "Lasă, frangii să-i văz eu în buzunar, ginim noi cum o sucim cu însurătoarea" (P. Georgescu 1983: 108), "Trebuie să-l ginească pe caftitor" (P. Goma 1991: 49). Din internet se pot culege numeroase exemple noi, din registrul familiar-argotic - " Se urcă în mașină, ginește
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
Sa nu mă lăsa să-i sărut mâna și atunci i-am spus: Prea Fericirea Voastră, când vom fi doar noi doi, singuri, nu vom respecta acest ritual. Când însă vom fi în public, trebuie să vă sărut mâna în văzul lumii. Voi fi un exemplu viu de om care respectă Biserica și pe slujitorii săi, chiar dacă vremelnic deține ceva demnități. Cu un astfel de respect, sădit în mine de părinți, se explică legăturile strânse, prietenești, pe care le-am avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
vipia matinală din Petițiune, cea cu apa "fil.. flir... filtrată" în care petentul transpiră rău și e însetat, iar amploaiatul se isterizează, pînă la năucitoarea căldură nocturnă din Grand Hotel... care îl face pe povestitor să noteze: "Simț enorm și văz monstruos!" Canicula imbecilizează, constată Caragiale în Căldură mare, care, prin compensație implicită, e unul dintre cele mai răcoritoare momente ale sale, din categoria "se poate și mai rău". Canicula bucureșteană e pretextul de la care pornește Camil Petrescu în Patul lui
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
fi un asasin sadic - după cum ai aflat de la OTV-ul lui Dan Diaconescu? Ce senzații tari să mai aștepți de la viață, când ți le furnizează, direct și la o oră de vârf, ditamai nimfomana care-și face toaleta intimă în văzul nației? Vadim a pierdut în fața forței enorme a imaginilor de televiziune cu violuri, infidelități conjugale, bătăi între tați și fii, cotonogeli între amanți, dansuri lascive și valuri de sânge proiectate direct în ochii insului instalat comod în fotoliu și bându
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]