3,613 matches
-
de o lectură a romanului lui Eliade într-o cheie eminesciană, și Gisèle Vanhese aduce aici argumente textuale convingătoare, de la repetatele referiri la poemul lui Eminescu la caracteristici luciferice care devin semnificative prin număr: Andronic apare numai noaptea, zborul prin văzduh îi este constitutiv (este aviator „sau aproape aviator”), brațele lui par două aripi, discută cu Dorina despre nemurire și ce înseamnă să fii om ș.c.l. Tot aici d-sa amintește și caracterul luciferic al personajului din Domnișoara Christina
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
Mărunte visuri și regrete, Si vaietele unei fete Ce-nseamna pentru cel din rai ? Dar soarta celui stins în pripă, Si umbră pieritoarei vieți, Nu prețuiesc nici cât o clipă Din nesfârșitele-și tristeți ! Fără cârma și vântrele, Pe-al văzduhului ocean, Mii de aștri, mii de stele, Trec prin liniști de noian ; Peste șesurile-ntinse, Peste-al lumii vis stingher, Norii,-n pâlcuri necuprinse, Fără urme trec pe cer. Nu-i îngenuncheză lutul, N-au mâhnire, n-au nici dor
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
fermecate Vor aștepta să dai porunci ; Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar , Si roua ce-oglindește luna Pe-a ta cunună-am să presar ; Ți-oi fauri o cingătoare , Din asfințit fâșii rupând , Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu-arome rare ; Cu melodii a ta ureche Necontenit o voi vrăji ; Din nestemate-ți voi zidi Palate fără de pereche ; Oi cufunda în mari , că vântul , Voi săgeta spre stele-n zbor , Ți-oi dărui întreg
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
un suflet păcătos ; El, îndoielile , oftatul Le risipea , vorbindu-i blând . Cu lacrimi îi spală păcatul , Si chinul i-l gonea din gând Dar tocmai începu , că visul , Să se audă paradisul , Când , cu făptura-i răsculata , Tăindui calea prin văzduh , Din beznă iadului , deodată , Țișni îngrozitorul duh . Puternic stă că o furtună , Precum un fulger strălucea , Și-n cutezanța lui nebună Răcni cumplit : - Ea este-a mea ! Înnăbușindu-și spaima-n care-i C-o ruga către Domnul drept , Lipit de
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
bulevardul. Era Avenida José Antonio. Greșeala mea fusese că tot îi dădeam înainte franțuzește cu Bulevardul. Îi salutasem pe cei din jur cu aerul cel mai prietenos, după ce incidentul se lămuri, și îmi făcui drum printre ei... încă suspectat. În văzduhul madrilen, sumbru de sutanele negre ale Inchiziției precum și de pasiunea sîngelui arab stropind de atîtea veacuri pămîntul Castiliei,... Așadar, îi prindeau pe franțuji și-i tăiau în două, cu ferăstrăul! - îmi spuneam îndepărtîndu-mă repede. Uitasem de tabloul lui Goya. Plutonul
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
cu Exercițiile spirituale, la Escurial. Tot aici, statuia sfîntului Laurent, - Lorenzo, - diaconul spaniol din secolul 3 după Cr., sărbătorit la 10 august, pus pe un grătar de fier, prima dată, se pare, sub jeratecul ațîțat și arzînd în timp ce îngerii din văzduh își agitau aripile spre a domoli fierbințeala grătarului. De aceea, - cum spuneam, - regele Filip al doilea le sugerase arhitecților săi să dea Escurialului forma uneltei gigantice în amintirea supliciului. Ar mai fi și o Sală Lorenzo, tot așa, cum la
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
sonetul Pana de herete pe care i-l închin de asemeni și care nu fusese decît " o tragere de timp". În pana de herete caut harul. De mult, sălbatecă, în slăvi vibra, Pe cînd, semeț, nebiruit, tîlharul Cu àripa haină văzduhul frămînta... (citez prima strofă)
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
a propune o Carte analoagă Tablelor Legii: "Cum Tablele Legii/ muntele-n tunet/ și-n foc zguduind -/ o Carte ridic/ pe cer și-n popor, care vie și-n vuiet/ entuziasm legiuind/ pînă-n izvorul deschide/ dintîi al ființei -/ voit din văzduh/ și stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni se pare adecvat aerului d-sale decis-autoritar, triumfal) un soi de imperialism al duhului în care trepidează puterea supremă, menit a se extinde asupra întregii lumi terestre: "Să
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
duh a-ntregului pămînt" (Să se unească cer cu cer). S-ar zice că asistăm la un proces de convertire poruncită. La o unificare întru extaz a maselor, precum o biruință a ordinii, cu un aspect marțial: Voi întemeia - din văzduh/ vorbind ca un turn -/ imn în puteri și stihii/ unu zidind -/ ca o suflare din/ Tartar vie/ și pînă-n Orion -/ peste imperii extazul/ unui popor" (Voi întemeia). La un moment dat, autorul concede a-și recunoaște insciența, în favoarea unei cunoașteri
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
este făptură/ se face floare de prun" (Într-un lăuntru). Și același echivoc între înfățișările sale palpabile și spiritualitatea sa, bineînțeles "adorată" de absolut: "Nu știu ce numeni mă duc/ dacă mai sînt/ boare beată/ cîntare sau iarbă/ Mă simt adorat din văzduh" (Nu știu). E drept că e consemnată și o aspirație spre umilința "dispariției", a dematerializării. Sînt punctele de foc - relativ puține - ale unui misticism real, mistuitor al carnației lumii, deschis larg spre spirit: "Doamne/ rămîn la pămînt/ E seară/ Tărîmul
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
proslăvire a Domnului, ci și luciferică tentație de-a se planta în centru, de-a fi el însuși celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea). Poetul trăiește o "apoteoză" a propriei făpturi, în care se concentrează entitățile văzute și nevăzute, ca într-o apodictică reprezentanță: "Un centru-acum/ uranic de putere/ un tron tunînd/ erupe-n inima-mi - de foc vorbit
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
entitățile văzute și nevăzute, ca într-o apodictică reprezentanță: "Un centru-acum/ uranic de putere/ un tron tunînd/ erupe-n inima-mi - de foc vorbit - un Popol Vuh/ Mă rup de aripi/ stau iradiere/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh" (Un centru). O sangvină ebrietate se învecinează cu sacrilegiul: "Mă-mbăt pînă-n/ ultimul mirelui sînge/ arterele mele/ se sparg peste cer/ vorbiți-mă duhuri/ pînă tună de glasu-mi/ temeliile-ntregii puteri" (Mă-mbăt). Nu altminteri decît o ființă demoniac totalizantă
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
trecut/ cuvîntul peste ape/ eu sînt rostire/ sînt întregul cînt" (Sînt o ființă ultimă). Scufundat într-un uragan al beției de sine, soarbe vampiric sîngele lui Crist și constată că-n făptura-i demonizată s-au spart arterele lui Iahve: "Văzduh! Văzduh!/ Sînt beat în trei văzduhuri/ inund/ mă sparg/ pulsez în flori de prun -/ cu tot ce-i transă-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
cuvîntul peste ape/ eu sînt rostire/ sînt întregul cînt" (Sînt o ființă ultimă). Scufundat într-un uragan al beției de sine, soarbe vampiric sîngele lui Crist și constată că-n făptura-i demonizată s-au spart arterele lui Iahve: "Văzduh! Văzduh!/ Sînt beat în trei văzduhuri/ inund/ mă sparg/ pulsez în flori de prun -/ cu tot ce-i transă-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
rostire/ sînt întregul cînt" (Sînt o ființă ultimă). Scufundat într-un uragan al beției de sine, soarbe vampiric sîngele lui Crist și constată că-n făptura-i demonizată s-au spart arterele lui Iahve: "Văzduh! Văzduh!/ Sînt beat în trei văzduhuri/ inund/ mă sparg/ pulsez în flori de prun -/ cu tot ce-i transă-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald vuind în vinul,/ supremei învieri
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
ce-i transă-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
iradieri!/ Porți! conectații la transa/ arhangheli unind/ turnul tunînd/ al aortei din cer!" (Mă desprind). Ceea ce putea părea, sub semnul lui Spinoza, un panteism, se vădește a fi o extensie spectaculară a eului poetic care se înveșmîntă-n peisaj și în văzduh, în simbol și în duh, nesățios de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare celulă-mi/ devine văzduh/ un nalt mă insuflă -/ o slavă mă duce/ o bucurie legiuiește în tunet
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
fi o extensie spectaculară a eului poetic care se înveșmîntă-n peisaj și în văzduh, în simbol și în duh, nesățios de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare celulă-mi/ devine văzduh/ un nalt mă insuflă -/ o slavă mă duce/ o bucurie legiuiește în tunet/ galacticul pentateuh!/ Ascensiune de temple-n delir!/ În sîngele-mi zeii-s în/ apoteoză -/ floarea de prun/ este singura gnoză/ și suma întregii vădiri!" (Ca să văd). Uneori e
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
floarea de prun/ este singura gnoză/ și suma întregii vădiri!" (Ca să văd). Uneori e atinsă nota unui materialism franc: "Domin din toate spațiile!/ Nu mai/ e pulbere-n mine/ nu mai e duh -/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh!" (Domin din toate spațiile). Prin suprimarea "duhului", poezia rămîne o efervescență în sine, furioasă, delirantă, încercînd a-și sparge limitele în năzuința sa către un cer gol, care n-o poate decît reflecta... Așa cum observa I. Negoițescu, calea lui Nicolae
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
mult mai mari. Neștiind ce să mai spună, ieși în curte. Pe stradă oamenii s-adunaseră în grupuri. Gesticulau aprins. În partea lor muște din ce în ce mai mari veneau de nu se știa de unde sâcâindu-i. Și s auzea zgomotul aripilor străbătând văzduhul în zbor. Lucru ciudat era însă că atât numărul cât și mărimea lor creșteau mereu. În același timp crescând și numărul și panica oamenilor. Războiul le-a adus. S-au hrănit cu cadavre! șopteau oamenii. Iar ele creșteau. Aveau aproape
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
ieșeau cu tot felul de arme. Trăgeau în aer și când cădea vreuna o ciopârțeau cu topoare. Și cum puțini aveau arme de foc, monștrii zburători se-nmulțiseră într-atât încât în zborul lor dezordonat începură să se ciocnească-n văzduh. La un moment dat din stolul monstruos se desprinse un val numeros ce s-abătu peste oameni. Părea și mai mari. Când se loveau de coșurile caselor le dărâmau. Țipete de groază sfâșiară văzduhul. De peste drum de casa părintelui vecinii
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
dezordonat începură să se ciocnească-n văzduh. La un moment dat din stolul monstruos se desprinse un val numeros ce s-abătu peste oameni. Părea și mai mari. Când se loveau de coșurile caselor le dărâmau. Țipete de groază sfâșiară văzduhul. De peste drum de casa părintelui vecinii văzură cum monștrii ieșeau din pământul din spatele casei. Înarmați cu furci, topoare și ce mai găsiră prin casă porniră val vârtej spre curtea grădinii. Din casa popii ies monștrii. Să-i dăm foc. Foc
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
clasă (Unamuno, Cioran), ilustrînd parcă o vorbă a lui Villiers de L'Isle-Adam, pe care o citează: "Je m'estime peu quand je m'examine, beaucoup quand je me compare". Dar hermeneutul nu întîrzie a se înălța cu vigoare în văzduhul unei foarte înalte considerații de sine. Socotindu-se mereu minimalizat, suspectat, respins, ține a-și sublinia la fiecare pas meritele - numărul volumelor apărute, în primul rînd - precum un drept tangibil la "existență": "Căci este foarte greu să mai refuzi existența
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui viață trăită ca o sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el își ridică zidurile pustii, unghii lăcuite lucesc, penele plutesc în văzduhul ondulat. Aici, în adâncurile funerare, cresc imortele trimise prin telegraf. În subteranele de sub albia râului, lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență mai mică sau
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]