838 matches
-
că Toma are o ezitare. După un moment de tăcere, în care toată lumea făcu liniște așteptând să audă ce are de spus inspectorul, ploaia de întrebări se abătu din nou asupra lor. Unii vorbeau românește, alții țigănește, era un adevărat vacarm. Gata! strigă Cristi ridicând mâna dreaptă în sus. Putem sta de vorbă fără să țipăm unii la alții? Nu țipă nimeni, dom' șef, spuse starostele, pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vor revendica reducerea prețurilor. Prioritatea crescândă acordată termenului scurt, prezentului, precarului și lipsei de corectitudine va face tot mai dificilă finanțarea cercetărilor și strângerea impozitelor. Asigurările nu vor reuși să acopere riscurile. Distracțiile și informația nu vor mai putea acoperi vacarmul tragediilor. Dezvoltarea, care permite astăzi oricui să spere, nu va mai putea servi ca alibi. Hipersupravegherea va îngrădi libertatea și va stopa inovația. Nomadismul care se află chiar la baza dinamicii Ordinii economice va fi și el blocat treptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la poalele zidului, cu fața schimonosită ca o mască, din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie amestecată de surpriză și de tulburare. Apoi schiță un zâmbet. - Din fericire, deosebirea punctelor noastre de vedere se reduce la sfera spirituală. Să mergem, priorule. Cine se aseamănă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cunoșteau de un ceas, s-au strecurat pe urmele unui chelner până la o masă care le oferea un post de observație bun. S-au așezat și au privit. — Uite-l pe Findle Margotson din New Haven! a strigat fata, acoperind vacarmul. Salut, Findle! Iu-pii! — O, Axia! a strigat el drept salut. Vino la masa noastră! — Nu! i-a șoptit Amory. — Nu pot, Findle. Sunt cu altcineva! Caută-mă mâine pe la unu’. Findle, un ind comun care arăta ca tăietorii de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot. Paricidul combinat cu suicid se dezumflă în ultimul moment, pentru că omul e prea laș ca să‑și pună capăt vieții înainte de vreme; îl mai așteaptă încă atâtea lucruri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
luară această înfățișare și începură să urle ca lupii. Auzindu-și limbajul, lupii începură să urle și ei. Toate animalele începură să se agite, urlând sau să ragă fiecare după specia ei și frumusețea Țării Lalelelor se transformase într-un vacarm de nedescris. Oamenii, tineri și bătrâni se speriară și începură să fugă, dar balaurii se întindeau spre ei, îi prindeau cu botul și îi aruncau înapoi în locul de unde plecaseră. Maria și Ion pățiră la fel ca și ceilalți. Balaurii se
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
întreaga grădină. Deși muncea toată ziua fără odihnă, seara simțea doar o dulce oboseală fizică însoțită de un psihic foarte liniștit, relaxat, vioi, capabil să facă și să gândească orice. Era, cu desăvârșire, o stare total opusă celei trăite în vacarmul orașului. Gândurile i-au fost brusc întrerupte de Marcel, șoferul de pe autobuz... - Doamna Emanuela..., am ajuns! V-ați lăsat furată de gânduri doamnă... Sunt, Doamne ferește, ceva necazuri? - Nuuu...! Am ajuns? Nici vorbă de necaz, din contra..., răspunse Emanuela amuzată. Uite
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
să se destindă brusc, țâșnind fără veste pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă!, am mai apucat să rostesc înainte de a mă repezi după ea. - Săriți! Mă omoară!, strigă ea în vacarmul general. Doi hăndrălăi încercară să se interpună. Se clătinau mai mult decât mine, fapt ce mi-a ușurat mult să-i dobor. Nici n-am văzut când al treilea s-a apropiat din spatele meu și m-a lovit cu ceva
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nu puțină nonșalanță, începu, în ciuda faptului că cheltuise o grămadă de bani pentru editarea ei, să împartă volume, tot așa cum cineva ar fi distribuit cu nemiluita, la pomana vreunui mort, pâine, vin sau chiar sandviciuri cu salam și muștar. În vacarmul muzicii, care acoperea orice fel de voce, oricât de stridentă ar fi fost ea, și în jocul acela de lumini din metal, frânte sau chiar sparte, ca de puterea vreunui cutremur, întrebat fiind cât costă volumul pe care Solomon îl
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
din sprâncene, ca și cum ar fi întrebat dacă e normal ca în ziua de azi, când până și aerul costă bani grei, cineva să dea trecătorilor, cărți de pomană. Glasul scriitorului putea fi auzit numai în micile pauze sau când arareori, vacarmul muzicii se domolea pentru câteva momente. Solomon repeta la nesfârșit, cu trăsăturile feței înghețate într-o ingenuă grimasă, ca și cum ar fi avut un junghi la inimă: ”Citiți, măi copii! Citiți. Atâta vă costă, dragii mei: să citiți...” Era în al
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
dus la un muzeul de jucării pentru copii cool ai mileniului III. Acum avu senzația că ar fi trebuit să mai rămână acolo, pe centru, cu tot riscul, între tineri. Să mai rămână acolo, în buricul orașului și, cu tot vacarmul insuportabil, să stea cu ei de vorbă și, de ce nu (?), să se bucure alături de ei, de viață. Să se bucure! Apoi se iviră ca niște fulgere, întrebările: Dacă in extremis, n-o să-i citească nimeni romanul? Dacă nu-l va
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
încă la intrarea într-un magazin, oricare ar fi el, izbit de mirosurile înțepătoare de detergenți, de portocale, de preșuri din cauciuc, de dulciuri, de ambalaje de tot felul și de stofe noi, de foșgăiala proprie marilor magazine și de vacarmul pe care-l crea un nou șlagăr, aproape o manea la modă, lui Sinu îi apărea nu a doua sau a treia sau a 50-a lui soție, de pildă cea cu proteză dentară în partea de jos, cea cu
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
de noapte! Strigătele de bucurie întreceau orice așteptare a Moșului. -Are cineva niște vin fiert? Asta merită sărbătorit! fornăi Rudolph, stranutând. Pâna și Pepper cel morocănos, zâmbea în barbă. Tinkerbell, Peter Pan, toate entitățile de basm ale pământului creau un vacarm de voci, țipete de bucurie și voie bună. -Liniște! strigă Mosul. Totul, să fie pregătit diseară! ** Regina nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
risipire aidoma dragostei. Poezia Danei Borcea refuză spectacolul. E un „non-combat” pe toate fronturile, cuvintele nu iau în posesie lumea, doar se descarcă de ea ca să devină șoaptă, eventual grea „șoaptă de plumb” socială. Iar șoaptele se pierd apoi în vacarmul lumii. Viața e o nepotrivire de idealități, de aspirații, numai frica este cea care ne face asemănători. Autoarea a ales să iubească lumea, măsurând-o în cuvinte. Uite, așa, o iei din aproape în aproape, din cuvânt în cuvânt, până
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche a pavilionului... Pe holul spitalului și-au făcut apariția, țipând alertate, mai multe persoane: asistente, infirmiere, câțiva vizitatori, mame internate cu copiii. Totul se transforma într-un adevărat vacarm. Emanuela începu să-și revină din starea de șoc provocată de sperietura cu geamul spart, iar agitația celorlalți făcea loc, în conștiința ei, altei persoane. Acelei persoane, care trebuie să fie calmă, rațională, care trebuie să acționeze în situații critice
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
răni, și din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau și ele de zor cu fârtații lui moșului negru și urât, și peste tot se vedeau niște pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris. Între timp, Moș Crăciun și oamenii săi reușiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părțile îngrozit și se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor și a lăutarilor, care se luptau cot la
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
și huiduieli și un alai de femei îmbrăcate săsește se apropie de centrul acestui spațiu public și se-nghesuie să lovească în continuare o biată fată însângerată, cu hainele răvășite și rupte. Tânăra femeie țipă și plânge, iar celelalte urlă... Vacarmul se apropie de Stâlpul Infamiei. Muierile o leagă cu frânghii groase de piatra rotunjită a stâlpului. Și-o scuipă, și-o lovesc unde se nimerește. „Să-i tăiem cozile, ca să nu mai poată înnebuni pe nimeni!”. „Trebuie arsă, să-i
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
viziunea senină și calmă este complet absentă. Un colț de Rai Prin contrast, peisajul prezentat în “Vacanță la țară” este odihnitor, lipsit de freamătul și de zbuciumul lăuntric de până acum. Poetul iubește liniștea, de aceea ne spune că: “De vacarmul din orașe fug în fiecare vară/ La căsuța bătrânească, undeva pierdută-n țară./ Câtă liniște deplină este-n acest colț de Rai/ În a cărui puritate disting fiecare grai.” Îndrăgostit de liniștea rurală, romantic prin definiție, Ilie Marinescu cântă o
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
un sindicat numit generic "Solidaritatea". Pentru că între popor și persoanele oficiale sau oficializate nu avem, mai nou, decât dialogul surzilor. Potrivit afirmațiilor profesorului Gheorghe Ceaușu din Postfața cărții “Dan Puric are o forță inexpugnabilă, și anume forța cuvântului, în acest vacarm de voci el fiind un om al cărui adevăr provine din curajul de a fi liber. Eu cred că este unul dintre puținii oameni liberi din această țară. E drept că el este simpatizat, este apreciat de mii de oameni
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
se îmbulzeau către treptele pretoriului unde procuratorul spunea ceva către cei din primele rânduri. Un bărbat însă își făcu loc prin mulțime împingând fără menajamente pe cei din față, se apropie de Baraba și îi spuse repede la ureche prin vacarmul de voci: -Marele Arhiereu Caiafa te așteaptă deseară să-i aduci mulțumirile tale. Cineva te va lua de pe strada care vine lateral intrării în templu în fața unei case care are în față o mică fântână și te va conduce la
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
barcă lângă Noe. Pe fantele din cocina sa, Sus ai noștri, jos ai dumitale, A cumpărat purcelușa pe loc, Ce-om mânca la iarnă, nu se știe, Făcându-i colegi întru troc; Genoflexiuni electorale, Avea el speranța nemărturisită Mai precis, vacarm și gălăgie. Că vor fi o familie unită. Deși recunosc că nu-i frumos Și, chiar au fost fericiți și nebuni, La-ntruniri mai neoficiale, Vreo două - trei luni ... Aș striga și eu când sus!, când jos!! Dar, iată că
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]