6,856 matches
-
materie oferă prilejul unui sens, fie el și de grad secund. Se-ntreabă într-un loc Caragiale: , Dar e oare un mijloc mai puternic ca să scăpăm de toată haotica năvălire a lumii întregi în bietul nostru suflet, decît divina muzică? - vagă și vastă ca și lumea, ca și această nepătrunsă și fără înțeles decît înțelesul cel mare și singurul - armonia?" (Un artist). Armonia, sigiliu al vieții intrate în tiparul unui mecanism, pe care Caragiale încearcă nu o dată să-l înțeleagă și
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
nimic transcendent, existența și care, mai mult, o și poate salva. E, oricum, formulată aici ipoteza unei ecuații, ale cărei necunoscute sînt lumea și arta. Adică, aglomerarea de forme și sensul. Ce le unește este structura lor care nu exclude vagul, ca dat fundamental ce explică fascinația. De n-ar fi el și de n-ar fi fundamentul edificat în fascinație (nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Pillat Rămâi privind... Mamei Rămâi privind cu ochii duși Ceva de dincolo de văz Și ca o plută, patul alb Se-ndepărtează de prezent. Lumina lunii se așează Pe nedormitul tău obraz, }i se perindă în auz Un răsărit de păsări vagi, O fluturare ca de crengi, Urcușul zilei tot mai lung, Reînnoptarea fără somn. Dă-mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
care adesea nici nu știe cum să se confrunte". Cea de a doua carte de acest tip este Folclorul literar al românilor. O privire contemporană (Compania, 2004, 327 p.). în ansamblul ei, cartea de acum ia distanță critică față de "ideile vagi și prejudecățile precise" despre domeniul studiat, de unele interpretări vulgarizatoare, desfiguratoare din anii comunismului, de interpretările false și de excluderea din cercetare și interpretare a unor întregi categorii, de spaima dispariției folclorului: "Ba că ar fi un fenomen pe cale de
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
șaizeci de ani, divorțat și cu doi copii adulți. Conjunctura și ispitirile, inclusiv alcoolul (se bea serios în acest roman!) fac ca Ștefan să se trezească în brațe cu botticelliana Grațiela, a doua zi, amintirile de cum a devenit cazul fiind vagi. Faptul fiind împlinit, noul cuplu se dedă la desfătări erotice în serial, descrise sârguincios de autor, aflat în complicitate neîncetată cu eroul romanului, proaspăt faun căzut în delir și adorație, exprimate în chip de digresiuni și învățături în stil maieutic
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
sub comuniști, "principialitate". Dotat cu virtuți de passe-partout, termenul putea sluji drept calificare, elogiu, admonestare sau verdict, fiind apt deopotrivă să te înalțe în empireu sau, adăugîndu-și prefixul "ne", să te scufunde în bolgiile infernului. Era suficient să survină o vagă schimbare a liniei oficiale sau doar bănuiala unei astfel de schimbări pentru ca o atitudine "principială" să devină brusc neprincipială, iar un om ce întruchipase pînă ieri rigorile spiritului principial pur să ilustreze azi dispariția acestuia. Un asemenea accident te discredita
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
personajelor și acțiunii, ceea ce era sau putea fi considerat referință la actualitatea imediată. Istoria conținută i-a fost romanului extirpată sau măcar estompată și a fost el însuși sustras istoriei curente. Pentru a fi plasat, protector și complice, în teritoriul vag al reflecțiilor și divagațiilor pe teme etice, e drept că abundente pînă la inflație în romanul lui Augustin Buzura. Dar abundente cu un anumit rost, nu din prolixitate ori neglijență. Fiecare dintre cele două perspective este în egală măsură falsă
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
producă o ambianță echivoc erotică într-un moment cînd rămîne singură cu iubitul acesteia; la fel, odată ajunsă în spital ea reușește să intre, repede, și cu medicul care o îngrijește într-o relație destul de tulbure, străbătută de curenții unui vag flirt. Și se poate pune întrebarea dacă nu cumva, totuși, nu contribuie și ea la aceste excitări, dacă nu e, fie și inconștient, une allumeuse, o ațîțătoare. La urma urmelor, cu Sabin, arhitectul adept al marginalizării voluntare, Ioana face cunoștință
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
albastru”). Diferențierea este graduală, nu categorială - semn discret că în lumea romanului ceva este tulbure. Sau, mai curînd, că este o lume tulburată. Spre exemplu, veleități artistice și creatoare mai mult sau mai puțin abandonate au astfel nu numai Ioana (vagi proiecte de traduceri literare), Iustin (tot proiecte de traduceri), Sabin (Ťimaginez acasă orașe, clădiri teribile, teatre, spitaleť), Anton (ar fi vrut să fie cercetător), nu numai bardul local din Măgura, Eustațiu Găină, autor al volumului nepublicat Poezii de pe valea Ulmoasei
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
de dragoste, de dragoste nebună, în care scenele erotice sunt descrise pe două registre sentimentale opuse, ceva între idilă nevinovată, adolescentină și amor cu lumina aprinsă, condimentate cu libertăți de vocabular, cenzurate pudic și cu o stângăcie nedisimulată de mesaje vagi și o înclinație spre joc și gratuitate: Barba crescută, aspră, înțepătoare, o-nfiora, iar trupul subjugat virilității soldatului o făcu să se-ncleșteze deodată, să geamă prelung, ca-ntr-o descătușare, care în sfârșit venise s-o ducă pe țărmurile
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Căi Lactee alăptându-și ... XVI. UN ULTIM RUG, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Curând și vara asta o să plece pierzându-se în franjuri de senin și-n urma ei va mai rămâne-o vagă înmiresmare de uscat mălin. Pe sub corola zărilor deschise, ca niște cușme sure de păstori, s-or aduna, mânate dinspre munte, neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
sau doar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă a formei. Ea nu mai vine din exterior, nu mai delimitează forma în spațiul vid care o înconjoară, pentru că tocmai a
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
să plutească nestingheriți. În timp ce valori certe sunt literalmente hărțuite, astfel de personaje își ronțăie în liniște micile burse de cumințenie, perpetuându-și neputințele și submediocritatea în capitale unde se iau decizii importante care ne privesc. Pentru a nu rămâne în vagul unor divagații fără obiect, am să mă refer la un caz precis. Și nu întâmplător îl am în vedere, ci pentru că se leagă de exemplul de la care am pornit, cel al lui Teodor Baconsky. În clipa de față, România e
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
ambiție de a rămîne mereu echilibrat se simte pe tot parcursul filmului. Numai că tocmai de aici se trage marele neajuns al lui Silent Hill: dintre toate sursele imaginabile ale fricii, de la întuneric la gîndaci și de la obiecte cu un vag iz medieval la arătări supranaturale, regizorul nu vrea să aleagă una în jurul căreia să construiască groaza. Preferînd să le aibă în film pe toate, sentimentul nu apucă niciodată să se dezvolte complet, pentru că, de fiecare dată își face apariția un
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
Artă pentru a-i telefona din nou lui Bulgakov, grav bolnav, ca o ultimă șansă ca acesta "să vrea să trăiască pentru a lucra, pentru a crea". Evident, Stalin rămâne pasiv. Jocul său e cel al unei perverse alternanțe de vagă încurajare și refuz, cu un efect torturant. Nu mai puțin se cuvine consemnată iluzia lui Bulgakov (o abdicare de la penetranta-i luciditate, dar și un factor tulburător al distorsiunilor epocii ce-și propuneau intempestive remedii) cum că ar putea avea
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
în plus, de o voluntară duritate prin adăpostirea sub umbrela unui expresionism carent de șarm și sex-appeal. Eine Hauch von Unzeit (1972) de Klaus Huber (născut în 1924, la Berna) este un lamento minimal și non-evolutiv, pigmentat, oarecum salvator, cu vagi aluzii la muzica lui Purcell sau Haendel; o lamentație epurată de dimensiunea spectaculară grație plasării celor patru instrumentiști în afara spațiului vizual, ipostază ce a creat o anume stare de vid, de neant tactil, dar și de audiție privată, solitară. Vom
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
notă asupra ediției, folosește un nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată să se-audă, pentru cei cu ureche fină, a unor proiecte de revoluție. În ordinea-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele." (Tuzla) Repusă în drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit prin simboluri. Modernismul greu, ca al lui
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
și o pală de vânt aduseră o undă de viață în încăpere. Am aprins lumânările, i-am arătat apartamentul: o anticameră, o cameră și un cabinet. Servitorul puse lada jos. El rămăsese în picioare, în dreptul ferestrei, în tăcere, privind întunericul vag și ciulindu-și urechile de parcă ar fi vrut să asculte vântul. În seara aceea nu i-am auzit vocea care avea să-mi producă mai târziu o impresie atât de puternică. Dinspre galeria femeilor se auzi lătratul câinelui care, noaptea
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile. Și, în mod cert, aceste suspiciuni se vor manifesta pentru că este aproape inacceptabil, chiar la un pas de trădare și de erezie, ca din mijlocul unui carnagiu simbolic
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
presupună zone heteroritmice între ansamblul vocal și orgă. Unde mai pui că și atunci când soluția unui dozaj salvator ori când rigoarea ritmică se pogorâse peste traseele polifonice și omofone, restituirile au păcătuit printr-o intonație aproximativă, priponită de o intervalică vagă, chiar insalubră (ca în sensibilul Ave Verum de Gabriel Faure ori în inefabilul Dieu, qu' il la fait bon regarder de Claude Debussy). Păcat, mai ales că aici, în biserica în care credincioșii își încredințează sufletele lor Trinității divine, se
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge la piept hermina este fixă, concentrată, îndreptată într-o direcție clară. Nu e vagă și pierdută, adesea - cum vom vedea - introvertită, ca a multor doamne cu licornul. Ce contemplă ea, cu ochii larg deschiși și puri? Înainte de a răspunde, să privim tabloul mai atent. Fața doamnei e cam mică în raport cu trupul. Iar mîna ei
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
curs tot frecventa, și anume cel despre elite și revoluții. Portretul respectivului profesor este printre puținele personaje scăpate de vitriolul menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual decepționat de filosof distins, sceptic și aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referințe sonjenițniene" și cu o părere execrabilă despre mase și rolul lor în istorie (p. 262). Către sfârșitul cărții, naratorul și prietenul său sunt actori într-o parodia ludens, film eroicomic amintind de scenariile truculente ale lui Brecht: o colecție
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
critică pe care Culianu a închinat-o unuia dintre cei mai mari interpreți moderni ai gnosticismului, filozoful german de origine evreiască Hans Jonas, născut la Mönchengladbach în 1903 - acela va constata chiar acest lucru: că gnosticismul, un concept prin excelență vag, e tot ce poate fi mai greu de definit în materie de istorie a religiilor. Ca anvergură în timp și ca influență exercitată în cursul istoriei, opiniile specialiștilor cu privire la acest curent sunt de o diversitate perplexantă. Pentru mulți cercetători nu
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest fapt este și mai evident în proza indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice ale unei ciudate formații se exprimă acolo printr-un lirism neguros al scepticismului
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
și cu mult farmec, că triumfurile mondene îl fascinează, George Banu închide gura malițioșilor, printre care mă număr și eu la loc de frunte. Principala calitate a lui Biță este evitarea, prin slalom elegant, a hipertensiunii polemice. Contradicția, cel mai vag flirt cu dialogul contradictoriu, ar crispa caracterul vizionar și creator al discursului său, al cărților sale menite din naștere să fie recitite. Lui Biță, dacă destinul, mai precis stilul, acesta îi este - să fie academician precoce - ei bine, el își
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]