2,042 matches
-
de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul ăsta nu poți să scapi de vagabonzii care roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e de bine sau e de rău? — Lăsați-l pe Tîrnăcop să ne spună ce știe despre astre, zice Dendé, în sfîrșit se pare că și-a găsit și el o vocație mai serioasă în viață, pe lîngă cea de vagabond. — Am putea s-o întoarcem în direcția asta, zice Roja începînd să zgîndărească pe întuneric pămîntul cu bățul arcuit. — Ești un saturnian, Gulie, îi răspunde Tîrnăcop după o clipă de gîndire. Saturnienii sînt inteligenți. Ești mare gînditor și ai o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dacă mi-ar încăpea pe mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
propună fără ocolișuri. Astea-s palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia să-l tapeze de niște bani și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce-l doare, eu mai știam cîte ceva, aveam oamenii mei, vagabonzi, dar asta e, cu ei se fac marile revoluții, ca în Mizerabilii, îmi pare rău, dar tot era mai bine decît să fii izolat între zidurile astea, n-aveam de ales, trebuia să-mi văd de slujbele mele care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă cînd mîna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cîrciumă. O mînă de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat cînd merg prin bomba asta micuță de crîșmă. E un salonaș separat alături, despărțit printr-o placă din lemn și niște sticlă opacă. Din spatele lui pot auzi hohotele de rîs măgărești ale unei ștoarfe de patru ture, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sala de așteptare aștept taxiul pentru Robertson. Nu e nimeni care să te poată duce acasă? Întreabă o soră medicală Îngrijorată. Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scîrboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptîndu-mă să mă crispez cînd lichidul gros și scîrbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
senzația că te poți abține de la droguri, ei Îți dau vechea cutie mov. Albii scoțieni din Ku Klux Klan Își fac apariția. — Taxiul pentru Robertson. Mă duc acasă. Sora medicală s-a Întors. Miroase frumos. Nu ca spitalul. Nu ca vagabondul. Nu ca mine. — Mi-aș dori să ai pe cineva cu care să stai, spune ea, atingîndu-mă pe Încheietura mîinii. Nu sînt niciodată cu adevărat singur, dar vocile au amuțit. Deocamdată. ZÎmbesc și Îl urmez pe taximetrist. Mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
el ca fiind domnul Robertson. Nu era tatăl tău, nu era tatăl tău adevărat din nici un punct de vedere. Era bărbatul care s-a căsătorit cu mama ta0000000000000 Cutia mov o să distrugă America de Îndată ce-o s-o importe acolo... vagabonzii ăia ruși care cerșesc pe străzi În capitalism, o să-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pămîntului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața pămîntului cu vechea cutie mov! Nu le da Ecstasy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
am lovit la gît În cădere. Vede pachetul cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la pantomimă, să vedem Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie din Crossroads. Noi am văzut-o. Ba nu, n-am văzut-o. Ba da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința din ochi, iar privirea lui devine lucidă mai curînd din recunoștință decît de frică pe cînd ia bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă. V00000000000000000000000000000000 Lup000000Cu puțin Înainte de grevadar cum asta, așa e cîminerilor, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să-l văd arzând de o stea căzătoare? -Recunosc, ar fi o moarte misterioasă și patetică. Ziarele ar scrie cu litere de-o șchioapă: ,, În miezul iernii, când frigul face ravagii printre vagabonzii fără adăpost, o stea căzătoare, a poposit pe șandramaua boschetarului Ben, arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți din scoarță În scoarță...și cerșesc pentru că așa am eu chef. Dumneata Îmi spui că noi vom dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani, și-o să primiți pensii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privirea pătrunzătoare și timbrul vocii grav. În rest, n-a interesat-o nimic În mod special În Înfățișarea lui: era un cerșetor ca și ea, unul din miile de cerșetori anonimi care invadează zilnic orașul În căutare de hrană. Un vagabond, o rotiță din marele mecanism al mizeriei, al sărăciei lucii, al ratării unei vieți cu șanse de Împlinire. Au stat Împreună, până când soarele a luat foc pe cer dispărând, ca o minge aruncată În flăcări. Plăcințica s-a mutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetorii mi se păreau niște vrăjitori. Mai ales din cauza fețelor supte și a hainelor ponosite. Învățam la școală că democrația Îi dă omului libertatea de-a alege ce i se potrivește lui mai bine. Eu nu cred că armatele de vagabonzi cerșetori care umplu țara au vrut de bună voie să fie cerșetori. -Ce naivă ești! Mie nu mi-a lipsit nimic, nu m-a Împins nimeni; am pierdut tot, vagabondez și cerșesc de aproape trei decenii.,, -Poate și tu suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care iubeam amăgirile ca pe niște ființe În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată regula. Sunt două arătări epuizate de mizerie și băutură, pe care societatea le privește cu silă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viață Îndestulată și s-a bucurat copil și adolescent fiind, de o educație de-asupra mediei. De ce să-l revolte orașul? O să-și recăpete cu siguranță Încet, Încet credința pierdută. Acest oraș aiurit și smintit, plin cu haite de câini vagabonzi, neliniștit, gălăgios, trădător, dar sentimental este singurul loc de pe pământ În care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că o să moo-r. -Unde ai locuit de când ai dispărut, hidră de apă curgătoare? Te-a lăsat inima să mă părăsești fără veste? Nu vezi În ce hal ai ajuns? -Am vr-uut să mor depar-te de ghe-touu. Ca un câinee vagabond lângă un mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște vagabonzi adolescenți s-au Îndurat de mine și m-au adăpostit Într-un canal de lângă Gara de Nord. Eram nouă suflete care trăiam din ce se aduna din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face o lungă pauzăă grija cu care mă ocroteau. Începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]