552 matches
-
cap, nu vreau să le aud bocetele ! Se ridică de pe scaun și părăsi cu pași lungi încăperea. ************* Afară se înserase. La poarta minei s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș din Vale. Sute de lumânări au fost aprinse, iar vaietele celor care nu știau nimic de cei dragi, doar că se aflau în subteran la momentele în care avuseseră loc cele trei bubuituri, se ridicau către cer cu rugăciuni fierbinți, pentru ca soții, fiii, tații, frații, cumnații sau prietenii lor să
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Iarna din cuvânt de Gabriela Mimi Boroianu 03.03.2017 Ce iarnă stranie cade-n cuvânt, De-un timp ninge cu versuri peste noi, Se-aud povești în vaietul de vânt E primăvară-n lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă
IARNA DIN CUVÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378018_a_379347]
-
A avut-ca toată lumea-o viața cu mai mult greu decît cu ușor,cu mai mult rău decît cu bine dar mereu muțumind pentru fiecare dimineață și pentru fiecare lăsare a serii. Își duce singură povară bătrîneții cu îndîrjire și fără vaiet. Și de ce s-ar vaită , doar pentru că acum a ajuns mai aproape de capăt ? Dar oare nu acesta este prețul pentru că ea s-a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
A avut-ca toată lumea-o viața cu mai mult greu decît cu ușor,cu mai mult rău decît cu bine dar mereu muțumind pentru fiecare dimineață și pentru fiecare lăsare a serii.Își duce singură povară bătrîneții cu îndîrjire și fără vaiet. Și de ce s-ar vaită , doar pentru că acum a ajuns mai aproape de capăt ? Dar oare nu acesta este prețul pentru că ea s-a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Iubirile ucise-ti stau Adânc înfipte-n coasta @ Stafiile în nopți fierbinți Prin ține se răscoală Și-ncet-ncet își ies din minți Și baie-ti fac în smoala @ Atât,a fost destinul tău Și visele-ti din urmă Un vaiet trist,pierdut în hau Ce dintr-o dat'...se curma Referință Bibliografica: Destinul / Alexandru Maier : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1501, Anul V, 09 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DESTINUL de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375978_a_377307]
-
de-a lungul malurilor, auziră, pe aproape, urlete de șacali. Nu le era frică de șacali, deși se înserase, căci ei erau pe plută, departe de mal. Dar auziră și strigătele disperate ale unui băiat. Acele sunete îi înfricoșară, căci vaietele băiatului erau sfâșietoare. Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe ape, se apropiară de ostrovul de unde veneau strigătele unui
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
un murmur prelung , În liniștea sacră a lăcașului sfânt . Manole ,Manole n-o auzi cum plânge , Și după ani sute zidul tot o strânge , Pe Ana ta dragă, soție iubită, În cea mănăstire ,de tine clădită ? Aud de departe tot vaiete-n noapte , Pe poteci pietroase în odăi pioase , Îmi pare că Ana te roagă tăcut , Să nu pui altar pruncul nenăscut . Manole ,Manole în eternitate Ai intrat ,ducând-o pe Ana spre moarte , Degeaba a plâns și te-a implorat
MANOLE , MANOLE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376061_a_377390]
-
în loc, din milă parcă, Doar umbra lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O va topi iar boarea primăverii. Dar știu că primăva nu mai vine Și-o iarnă glaciară prevestită Cioplește sloiul nemilos în mine Și-mi pregătește era infinită. (ianuarie, 2015) Referință
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]
-
tu nu te confunzi cu mine, avem fiecare războiul în sine - prin urmare, doar eu aud zăngănitul de arme de pe grumazul meu... * Ascultă, măcar ascultă ce-ți povestesc de pe câmpul de luptă... Aud cum cresc urale, semnal de izbândă, și vaiet, și jale în tabăra-nfrântă. Iată, acum îngerul bun și îngerul rău, combatanții celești de pe grumazul meu, amarnic dau piept ba pe umărul stâng, ba pe umărul drept... Iar eu, ca un nătâng, de-o viață aștept împăcarea de pe umerii mei
RĂZBOIUL DE PE UMERII MEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376720_a_378049]
-
profitului politic, și se confruntă cu mahării, riscând enorm. Sunt convins că localitățile ar pierde pe rând toate ocaziile reieșirii la lumină dacă s-ar lăsa cântate și zugrăvite numai de către roiurile de critici, comentatori, ziariști, oameni politici străini de vaiete. Acești toboșari ai puterii - oricare ar fi, ea, puterea este tot putere iar adevăraților ziariștilor nu să o slăvească li-i menirea, ci să nu o scape din ochi niciodată - fac intolerabile crize atunci când cineva îndrăznește să le ia urmele
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate / ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate / ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur urzită între „dianoia” (gândirea discursivă), „nous“ (intelect), „alogos“ și „eidos“ (idee), vom înțelege că este de necuprins vibrația subtilă a întrupării cuvântului (ascuns
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Iarna din cuvânt de Gabriela Mimi Boroianu 03.03.2017 Ce iarnă stranie cade-n cuvânt, De-un timp ninge cu versuri peste noi, Se-aud povești în vaietul de vânt E primăvară-n lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... Citește mai mult Iarna din cuvântde Gabriela Mimi Boroianu 03.03.2017Ce iarnă stranie cade-n cuvânt,De-un timp ninge cu versuri peste noi,Se-aud povești în vaietul de vântE primăvară-n lumea de apoi!Un frig se lasă-n filele de carte,Tăcerile cuvintele-au învins.De-un timp încoace îngerii au parteDe glasul poeziei din cuprins...Ce-și plânge coala tristă neputințaCă încă-o pană-n
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
A avut-ca toată lumea-o viața cu mai mult greu decît cu ușor,cu mai mult rău decît cu bine dar mereu muțumind pentru fiecare dimineață și pentru fiecare lăsare a serii. Își duce singură povară bătrîneții cu îndîrjire și fără vaiet. Și de ce s-ar vaită , doar pentru că acum a ajuns mai aproape de capăt ? Dar oare nu acesta este prețul pentru că ea s-a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
gurile celor câteva sute de tineri din clubul bucureștean. Întunericul se lăsase peste capitală și gheara morții aștepta cu nerăbdare începerea concertului rock. Energiile negative se acumulaseră deasupra zonei și cât de curând urmau să explodeze în ritmul decibelilor asurzitori. Vaiete, miros de carne arsă, tegumente carbonizate, panică și - firește ! - moarte. Multă, foarte multă moarte și teamă de ce vor găsi dincolo de decesul materiei, în lumea spirituală către care se îndreptau. Știați că frica de moarte are un miros specific al ei
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]
-
fără lumină"?37 Mortul din "raclele nimicului" (formula funerară a lui Heidegger), radicalitate a gândirii lui F. Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), e contemporan cu "apusul de zeitate și asfințire de idei" din poetica eminesciană: "Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu căci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu durere. Pe Lúvah nu îl văd așa că de demult, văd doar picioarele-i 230 Ca niște stîlpi de pară călătorind prin întuneric și neant". Astfel se vaită ea zi și noapte, silită să trudească-n suferință. Zadarnic auzea Luváh vaietele ei: zadarnic dragostea-i Îl aducea naintea ei în felurite chipuri, totuși ea nu-l știa, Totuși îl detesta, chemîndu-i numele și neștiindu-l, 235 Totuși de ură plină, si totusi iubitoare, trudind mereu în fum. [Și Los și Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au cuprinși de groază și păliră pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile Luate de înrobita omenire, in ce privea se prefăcu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cu panduri, plasate în vremea lui Caragea: Iancu Jianu (1940), Haiducii (1957), Tudor Vladimirescu (1960). Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
ei de mână, făcând împunsături mici cu acul, precise și regulate. Am traversat apartamentul, am coborât în oraș. Un fluierat de locomotivă a răsunat în depărtare. Răsunetul lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe pereți. Și, pretutindeni, foi de hârtie, fragmente de manuscris, cărți care conferă acestui interior ticsit un fel de nebunie foarte logică. Dincolo de geam, începutul unei nopți de iarnă ploioase și, curgând din labirintul de case vetuste - o melodie arăbeaască, vaiet și jubilare laolaltă. Și un bărbat îmbrăcat cu un palton vechi de culoare deschisă (e foarte frig). Pe mâini poartă mănuși fără degete, necesare ca să bată la mașină în odaia înghețată. Vorbește, adresându-se unei femei. Îi vorbește cu încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copiii, Când tot era pierdut... ce făceau ei? Ce făceau atunci acei moșnegi senatori, Prea vechi pentru a merge [î]n război, Dar neschimbați prin rău și nici prin bine? În zgomotul a unei lumi murinde, {EminescuOpVIII 43} În țipet, vaiet, în suspin, în moarte Ei reci decid: Cartagina să moară. Ei erau slabi, pierduți, bătuți, învinși. Întreab': Unde-i Cartago? - Urmă nu-i. D[ECEBAL] Taci, admirarea ta e o turbare, Nu sânt dator să cruț turbarea ta. Tu uiți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cine n-o să moară! [TRAIAN] Luați-o de aici, luați-o iute! [DOCHIA] Stinge-te dar, tu, vis al gloriei mele, Stinge-te, Dacie - lumină *, stinge-te! Pare că cerul e-un palat de cezar, Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece... E ca și când ar fi murit ceva În univers - pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta s-asupra mea. 2286 ACTUL DIN URMĂ 2287 [DECEBAL] Sânt eu ori nu mai sânt eu e-ntrebarea? Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ura ce-o avem. Pîn-acum nu te uram, acuma te urăsc. Nu, pîn-va fi încă un suflet dac Pe-acest pământ nu ne-om supune noi! O jur, o zei! în fața lui Traian! ......................................... {EminescuOpVIII 64} [CELSUS] Strigăt d-orfani și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul Pașilor tăi tresărind universul, Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]