27,085 matches
-
dintr-un loc într-altul, praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de rău. Încremenitor de ticălos. Intenționam să îmi clădesc mintea ca pe un tron de domnie pentru Dumnezeu Dar, în loc de asta, prin spărtura minții mele Bufnesc valurile de diavoli încolăciți cu gândurile mele cele mai scârboase Cine mă va salva de mine? Cine mă va scoate Din jungla tulbure de dinafară și din jungla nefirească de dinăuntru? Cine mă va trage afară din secrețiile mele clocotitoare Din
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri tihnite, aceiași munți, aceleași nări ca niște pîlnii prin valurile de pruni, altă tristețe cînd descălecăm în Moldova direct în mormînturi de unde ne vor trezi femeile să ne pună iarăși la treabă...
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când corsetul din feșe ghipsate îi strânge prea tare pieptul și spatele tăindu-i respirația uca se gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce părul ei scăpat din cozi i se lipește jilav de obraji. o aude pe hella spunându-i cum sala cavalerilor din hofburg a devenit sală de gimnastică „așa cum e sala din casa cu
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
loviturii. simte cum i se întinde pe sub piele o plasă rece care se înnoadă în dreptul inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
la o mie de ani spune Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor spuma valurilor urcă precum fumul aduse de vânt voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor spuma valurilor urcă precum fumul aduse de vânt voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri de gheață Ghețari Si eu implorînd Piatra fierbinte în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii mele Altă
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
vor întoarce să bea lapte de cocos, dezamăgiți că în seara asta nu au primit dezlegare să mă ridice în slava de unde privește Iisus; 9. (...abia scăpată, pe țărmul oceanului parfumat, printre pești colorați, ea aleargă, fără să obosească prin valuri; aleargă printre peștii înfometați care îi vor sfâșia carnea. Doar așa, numele meu va putea să se-ntoarcă de unde-a plecat: într-o piatră pe care nici tu, cititorule vinovat, nu o poți ridica!) Grădinile lui Adam 4. Am găsit
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
câteodată mai intră în ramă marginea unui ocean, de unde mi-a și venit ideea să caut pe net prima dimineată a timpului, din ziua de unde-a-nceput spre mine să curgă... 11. (Văd un șir nesfârșit de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai au niciun strop de apă-n burduf, au băut ultima picătură de sânge a izvoarelor de unde-au pornit, când s-au împotmolit pe țărmul de cretă. Până la mine nu a ajuns niciun cuvânt de la Yerutonga
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate, Ca-n bucoavne ferecate, Valurile universe, Iute scrise, iute șterse. Autorul cărții Lume? Nu-i știu față, nu-i știu nume. Semnătura-i e probabil Fulgerul indescifrabil. (Semnătura-i neciteață Fulgeră-n zadar din ceață.) O, amarnice dulci texte V-am glosat ca pe-o
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
pe care o deguști iubita tînără nu adoarme niciodată în prezența ta nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus umflînd norii" în timp ce grăbești pasul chiar în fața ta e o bunicuță de vată cu creștetul alb imponderabilă ca un val de abur acum în acest sfîrșit de ianuarie un țipăt moale un pumn în apă un spin în aerul serii o unghie în carnea lăptoasă a unui nou născut un scuipat hindus, o declarație de dragoste între infanți, pielea ușor
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici răsuflarea - mi se năzare uneori
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
cu inima lui cântătoare pe care n-o putem auzi. Nu ne-a fost dat cum ni s-au dat sferele și muzica lor pe care n-o putem auzi nu pentru noi este foamea hipnotică, oarbă nu pentru noi valul ce spală același țărm din veac nu e săgeata oprită în aer, care-a uitat cine a trimis-o ca să nu ajungă. Acest lucru nu ne-a fost dat pentru starea pe loc ci pentru mișcare, pentru venirea purtătorului de
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
carnea din carnea ta aila i couldn't feel so i tried to touch hallelujah * văd în zori un vârf de munte acolo o revăd pe Aila ea cântă cu tony și muzica ei mă îmbrățișează ca o răbufnire de val pe malul mediteranei mii de săgeți înspumate glasul Ailei s-a ridicat deasupra ei și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
vedea niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate cu un strat gros de zăpadă. Nane căscă gura la o mână înmănușată, în timp ce, pe lângă trupul gros al ospătarului, se strecură fața roșie a unui băiețel care părea prăbușit sub un maldăr de haine. "Hei, Nane
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
lui, unde însă știa dinainte ce-l așteaptă: sufrageria învăluită în mirosul de țuică fiartă, iar la masa lungă, fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
când nu se mai aștepta la nimic și începuse să creadă că i-a sunat ceasul de pe urmă, a apărut de aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, făcut de Egreta, fata lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. Băiețelul năstrușnic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca niște suveici de foc, iar pe drumul subțire dintre vii și pădure, o turmă de bursuci albi, precum un tăvălug. La un gungurit de-al lui ca de guguștiuc, ulii s-au
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
soare, mai rău, Violeto, draga mea, va fi atunci când buculițele astea se vor mai fleșcăi și de pe punte vei ajunge înapoi la pupa, la cantina vapoarelor și apoi la curățenia din veceurile în care vomită bețivii mult prea legănați de valuri. Norocul tău e că tu nu știi ce-i aia suferință, trecerea asta o să ți se pară naturală și apoi, dacă nu mai ține la clienți, merge la bucătarul-șef, merge și la intendent, ce nu merge pe vapoarele astea
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă, dar am ales-o Fiindcă e mai abruptă și mai îngustă decît cele Cu alte nume celebre și între zidurile ei Nu
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Știu un loc unde, după ce ieși dintr-o piațetă, care se umple spre seară de vocile copiilor, dai de murmurul micii biserici din Bogliasco, ritmând seară de seară murmurul mării. Chipurile femeilor au toate riduri candide vocea lor acoperă vocea valurilor, un drum, deasupra apei, o ia, pe lâng-un zid strălucitor, acolo, dacă te grăbești, cobori pe o mică plajă, pentru maximum două perechi, îngustă, pietroasă, cum sunt plajele pe-aici, în Liguria. Da, altceva e faleza spre Nervi, eleganta, ce
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
australe, suflă-ne-n petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o cale. Poate era mai potrivită plimbarea lungomare spre Nervi, unde perechi ostenite ca noi gustă apusul, nu intră-n parcul umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene de o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
nu intră-n parcul umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene de o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat mesele pe care joacă un joc de cărți de demult. Apa are culoarea cutiei de Dunhill. Valuri mici vin tiptil să le mângîie tălpile. Da, hotărât lucru
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]