45,023 matches
-
învăța pe cei mici cum să-și apere rangul după ce vor intra cîți vor intra ca tineri bărbați în Cetate și porni desculț pe un drum ivit dintr-odată în spatele lui Cînd crezu că a ajuns aproape de locul nemaivăzut de valea cealaltă un glas se auzi din departe puternic însă foarte dintr-un fum înalt ca o vedenie cineva îi vorbi oprește-te piatra Eben-Ezer este în fața ta dacă te-aș lăsa să mă vezi m-ai recunoaște după semnul de pe
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
obrazul stîng în forma literei T și golul dintre dinții din față de sus (acesta-i spațiul care măsoară distanța ce-i mai separă pe cei mici de cei de acasă) totuși îți spun că eu sunt cel ce păzește acum valea umbrei aici îi aștept în curînd pe cei bătrîni lăsați de tine acasă întoarce-te la cei mici e deja ceasul și nu mai putem zăbovi ascunde-le ce ți-am poruncit ei vor ajunge să-i cunoască pe cei
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
repede, nu mai înainte ca Petre Carp să-și facă auzit (încă o dată) sumbrul lui glas de Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
îi trecut prin minte văzînd fețele mînjite de sînge și de noroi și auzind gemetele care ar fi fost urlete dacă nenorociții nu s-ar fi abținut, rupîndu-și uniforma petice cu degetele crispate. Ajuns în dispozitiv aruncă o privire asupra văii. Nemții nu se retrăseseră dar nici nu mai înaintau. Se îngropaseră în pămînt, ca și cum ar fi avut să rămînă acolo pentru totdeauna. Gloanțele rădeau coama dealului. Ilie vru să-i spună o vorbă cuiva și abia datorită acestei nevoi observă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi văd, dom'caporal". "Bine că-i vezi, paștele și grijania lor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în gât i-a oprit șirul de cuvinte. Se oprise și curentul electric, Prigorița aprinsese o lumânare rămasă de la parastasul de patru ani al Flaviei, făcut cu o zi înainte, aici, chiar dacă ea, Flavia, fusese de fel din Apuseni, de pe Valea Drăganului. "în plină educație politică și cetățenească - mde, nu mai eram bandite, eram deținute - ni se proiectau câte patru-cinci jurnale de film dintr-o dată - Mandric și iar Mandric. Cazna - gardiana poreclită așa, nici nu-i mai știam numele adevărat, singura
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
da navală închipuirea cu tineri canini și fără memorie mult mai săracă decât viața ta Nu-i știi pe cei dinainte decât după nume, spini reci pe bătrâni trandafiri la zidul iertării sau al dojenii trecut și prezent o singură vale Un singur supliciu, sacul de lacrimi cu grijă legat să nu scuipe lumină spre dimineață asta trebuie strivita într-un portbagaj Sfârșit fericit: evenimentul TV Puer Aeternus Miros de vânat, senzual respingător, cald, iute, impur hormonul fricii dătător de putere
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
conexe; și, apoi, cine și-ar putea reprima pornirea de a identifica "structuri dramatice" în poezia, din, să zicem, Poeme ulterioare (2000) sau în romanul Cafeneaua Pas-Parol (1992)? Matei Vișniec plasează acțiunea romanului undeva în Nord (toponomia e, firește, convențională: Valea Albă, Bălți), pe la sfîrșitul deceniului patru, în preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Tema este, însă, de o acută actualitate: soarta intelectualului în vremuri tulburi, condiția umană prin raportare la o istorie ostilă. Deși în atmosfera cărții se pot
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Simona Tache Deci, da. Dacă vreți să știți cum arată iadul, tocmai m-am întors eu din el. Iadul este să fii în trafic, pe strada Valea Cascadelor din București. Nu am cuvinte să exprim cât de MEGAULTRASUPERHORROR este acea zonă. Iar, dacă cobori din mașină (căci am fost nevoită să fac și asta), e la fel de MEGAULTRASUPERHORROR. Un șir interminabil de mașini agresive, care nu te lasă
Am fost în iad by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21274_a_22599]
-
fi retras. Radu și-a exprimat opinia, Cațavencii i-au girat-o. N-ai ce corecție să mai faci. Tragem linia și facem socoteală: Radu a mai câștigat puțin la capitolul branding personal; brandul Cațavencii a mai alunecat oleacă la vale (dar asta poate fi de bine, pentru ca in vale sunt multi cititori, chiar dacă poate mai proști decât cititorii lor de acum), iar pentru Oana Pellea a fost un fel de Valentine’s Day, pentru că s-a ales cu un val
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
au girat-o. N-ai ce corecție să mai faci. Tragem linia și facem socoteală: Radu a mai câștigat puțin la capitolul branding personal; brandul Cațavencii a mai alunecat oleacă la vale (dar asta poate fi de bine, pentru ca in vale sunt multi cititori, chiar dacă poate mai proști decât cititorii lor de acum), iar pentru Oana Pellea a fost un fel de Valentine’s Day, pentru că s-a ales cu un val de declarații de dragoste. Spre deosebire de pretinșii cumpărători ai revistei
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
Duminecioiu, un montaniard pasionat, pe care l-am cunoscut deghizat în fotograf la evenimentele mondene ale Bucureștiului. Aveam hartă, busola și tovarăși de nădjede. Nimic nu prevestea eșecul care avea să urmeze. Din păcate, lucrările tăietorilor de lemne au transformat Valea Rea într-un drum demn de acest nume, așa că am ajuns la capătul văii mult mai târziu decât planificasem. Ce n-am știut, mulțumită, de altfel, si indicațiilor dubioase ale localnicilor, era că ne aflăm, de fapt, destul de departe de
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
mondene ale Bucureștiului. Aveam hartă, busola și tovarăși de nădjede. Nimic nu prevestea eșecul care avea să urmeze. Din păcate, lucrările tăietorilor de lemne au transformat Valea Rea într-un drum demn de acest nume, așa că am ajuns la capătul văii mult mai târziu decât planificasem. Ce n-am știut, mulțumită, de altfel, si indicațiilor dubioase ale localnicilor, era că ne aflăm, de fapt, destul de departe de punctul de start al traseului nostru. Am văzut triunghiul roșu, marcajul pe care trebuia
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
doar un roman genial, ci și o carte definitivă. Un nec plus ultra în portretistica vieții americane contemporane. Și m-am temut că după un astfel de vârf nu poate să urmeze altceva decât un platou, daca nu chiar o vale. Pentru toate aceste motive, dar și pentru că nu știu unde ar mai fi încăput în rucsac încă o cărămidă de hârtie, n-am luat cu mine Freedom în vacanță. În săptămânile în care am lipsit, am dat mai multe ture de beletristica
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
deodată că dialogul pe care urmează să-l inițieze n-o să aibă curtoazia și fluiditatea pe care mizase inițial. - Bună seara, domnu' Nae. - 'ai noroc. - Știți... - Ce vrei, bă? - Poate dați muzica nițeluș mai încet - - E ziua la fi-meu. Valea. - Da, dar e unu noaptea, eu mâine mă - - Zgâmboi, tre' să-ți desenez? Stânga-mprejur. - ... duc la serviciu, am o lucrare - - Băi cârmâz, ești nervos cu nervii? E ziua la fi-meu și-i fac bairam. Nu-ți place, du
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj, într-o doară, către urmași Când lumea, într-o zi, va fi să fie Din nou
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
și tot așa, corbul lui Benedict nu are moarte. Deși i se termină călătoria odată, Corbul terestru cu corbul ceresc se întâlnește, precum în Ecclesia Domini, noi și rudele cerești. Pe Benedetto al Umbriei natale, pe născutul în a Norciei vale, pe el, fratele bun al Scolasticei, sfânta și sora, pe constructorul și pe legiuitorul, în răceala muntelui, îl caută. pelerinul, turistul naiv, călătorul. Când simte că-i ultima, ora. Acolo, la izvoarele pulsând sub piatră, pe piatră, șuvoi din pisc
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
să-mi văd în tremurare fața... Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos în cuiburi printre grădini, sub dunga de pădure. Ce împăcare-n cumpăna fântânii văzută de departe, ce sfințire în liniștea din turnuri, nici bătăi de clopote în dungă, nici vestiri de vremuri mari și nu știu ce prăpăduri
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful muntelui, se va sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin ploaie Bătrânul trece cu norul pe creștet; înfășurat în pânzele alunecoase ale norului, fiul călătorește odată cu
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
lipsă de altceva mai intens de trăit da ornicule care toci secundele ca gloanțele zidurile de cărămidă la tragerile de după amiază în cazarma din nord-vestul orașului da pajură care unești vîrfurile de munți din realitate cu vîrfurile de munți din văile creierului nostru cel de toate nopțile nicolae tzone scrie cățărat pe umerii lui nicolae tzone la rîndul său cățărat pe umerii lui nicolae tzone un poem despre căderea și decăderea imperiului vieții și al morții în haos scrie încet și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
pe înălțime să se risipească în spațiul orizontal complementar multiplicarea pe verticală este poate ca un cuțit de oțel în inima plictiselii este ca o sfidătoare coborîre în sus ca o disperată urcare în jos susul și josul înaltul și valea fiind altceva decît noțiunile din dex-ul cuviincios vizibil castrat sus e cuibul jos e somnul între cuib și somn sînt viața și moartea împletite împreună ca peste umeri părul infantei într-o singură și splendidă coadă blondă sau brună sus
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor sfinte Și-n veci rămân sub veșnice blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr Chiar dacă pare gândul de oțel Și pasul așezat pe piatră dură, La fiecare capăt de măsură Se vede cât de harnic mă înșel; Chiar dacă pare cerul luminat Și nici un prag cărarea n-o
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în vis vin îngeri să mă poarte, Nici valea și nici dealul nu mă dor, Cărarea lină seamănă a moarte Cu alte nopți închide ochii, noaptea e în tine Și poate învia într-o clipită, Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]