793 matches
-
fosta ziaristă, nu vă pot schimba obiceiurile, dar grăbiți servirea bucatelor! N-aș vrea să mai văd labă de om pe-aici la lăsarea serii. Din casele îngrijitorilor și din spatele Azilului canin se iviră chelnerii și paharnicii, aducând, de-a valma, tăvile cu hartane și baclavale, cu salate de morcovi și cu țelină, cu chiftele rumenite și cu salamuri mărunțite, cu prăjiturile coafate și cu sosuri picante, cu pești prăjiți și cu ouă fierte, cu fructe exotice și cu pere pergamute
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Acasa > Poezie > Credinta > (SOLA SCRIPTURA) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sonetul LXXXV. (sola scriptura) Papirus, pergamente, percepte zise “sfinte” De-a valma adunate în nesfârșite pagini S-au dovedit în vreme tăgăduite margini, O simplă-nșiruire de nefirești cuvinte. Spun pace, dar credința a zămislit robia, Mănându-și prozeliții în aprige războaie, Profeții poartă aur și-n suflete noroaie, Încătușatul suflet a propășit
(SOLA SCRIPTURA) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384456_a_385785]
-
la țară tocmai pentru a-și pune ordine în gânduri și, eventual, pentru a a lua o decizie. Deodată tresări. Suna telefonul mobil. Cu mâinile tremurânde îl scoase cu greu din geantă încurcându-se în mulțimea lucrururilor aruncate de-a valma. Era Valer. Avu o ezitare de câteva clipe, dar în cele din urmă răspunse. Pe un ton glacial îi spuse că a trebuit să plece pe neașteptate ca s-o ducă pe Mariana, sora lui, la țară și cum vremea
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
proporții. Un fenomen asemănător a avut loc în a doua parte a secolului XIX-lea, pe atunci, necesar dezvoltării unor domenii, cînd limba română a preluat foarte multe cuvinte din limba franceză și din latina clasică. Azi preluăm de-a valma și fără trebuință cuvinte și expresii din engleză, posturile de televiziune și de radio îmi produc silă cu sloganul „we love to entertain you”. Cui se adresează formula magică? În mod cert consumatorului de spectacole batjocoritoare. Nu peste mult timp
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92470_a_93762]
-
firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să-ți faci o idee, gândește-te la intrarea Într-o mare hală industrială pe unde pot pătrunde de-a valma câteva zeci de oameni deodată sau două autocamioane de tonaj greu. Uși-porțile alea arătau la fel. - Sunt o sută șaizeci și una de Încăperi, a spus Eveline, Împrumutând scorțoasă tonul blazat al ghizilor care prezintă a mia oară unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o recunosc, frumosul luminăției-tale nume! Ajuns aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le tăiem! De ce să mi le tăiați, luminăția-ta? - întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâi m-a pus să iscălesc pe dosul firmanului c-am luat la cunoștință. în timp ce ei deja sforăiau, mi-am strâns lucrușoarele, am ascuns sub anteriu De bello gallico și-am ieșit pe ușă, călcând peste spahii adormiți de-a valma prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te Împresoară de-a valma din toate părțile baloturi de boarfe și mirosuri și urme de mîini. Spuneam că el face parte din altă familie. PÎnă și felul În care se gîndește la moarte cu toată gravitatea trupului, ca un copil mut, Îl apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum douăzeci de ani, linii disparate, texte Întrerupte ca traseele șterse ale unui creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Leon. CÎnd am intrat pentru prima oară În locuința lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că tu poți să fii atît de... — N-ai vrea să ne ridicăm, altfel devin patetic. CÎnd merg gîndesc mai coerent. O cotiră pe o alee desfundată. Cruci și lespezi Îngrămădite de-a valma În mormane informe. Morminte surpate cu ochiuri de apă galbenă, miloasă. — Privește cum arată realitatea; stenică și plină de optimism. Tablourile mele sînt prea terifiante. Nu sînt reprezentative. Noroc cu morții ăștia că ei au reprezentat altă societate, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu mă deranja. I-am și spus-o odată, dar Engelhard a zâmbit. Într-o stare ca asta nu poți să citești totul, de-a valma, pentru că ar fi sinucidere curată. Și să nu-mi fac griji, mai are o droaie de lucruri interesante pentru mine, dar deocamdată abia așteaptă să mă fac bine. Deci stăteam în pat și cercetam împrejurimile, pentru că cel mai adesea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mici dimensiuni, situată pe un mic platou ascuns printre copaci. Pe trei laturi, poiana era înconjurată de o râpă îngustă și destul de adâncă, o crăpătură în stânca muntelui. Ceva mai în vale curgea un pârâiaș printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase destul pentru ziua aceea, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vehiculele se puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle ce era lucrul acela? Observase că nu putea ieși în lumină, poate că asta era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a valma pe banchetă obiectele care nu-l interesau. Bineînțeles că lanterna era chiar la fund. O luă și se apropie din nou de intrare. Apăsă pe buton, îndreptând raza ca o armă spre peretele colcăitor. Fără efect, nu știa ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sa, apoi fragmente dintr-o lucrare cu caracter documentar: visurile mitropolitului Filaret, apoi citate din enciclul Papei Pius al X-lea, din profețiile sfîntului Serafim de Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvîrlite de-a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbîntată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvîntate nopți Într-o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth-Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de boieri și mănăstiri, cu acordul domniei; s-au format acolo unde satele răzeșești se opuneau clăcășirii (Slobozia Domniței, Slobozia Filipeni, Slobozia Răcătău, Slobozia ZÎ.. Tumul - movilă de pământ făcută deasupra unui mormânt, specifică populației de step Devșlmaș - (de-a valma, la un loc, împreună), stăpânire devălma Liuzi - în general, oameni, din limba slavă - țărani dependenți A umbla pe bștrâni - sistem ancestral de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bate pentru petrol și pentru apă, pentru păstrarea unui teritoriu sau pentru părăsirea lui, pentru a impune o credință și pentru a combate altele, pentru distrugerea Occidentului sau pentru instituirea domniei valorilor sale. Dictaturi militare, ce vor recurge de-a valma la armate și servicii de ordine, se vor rândui la putere. Va izbucni poate chiar un război mult mai pustiitor decât cele de până acum, un hiperconflict cristalizându-le pe toate celelalte anterioare, capabil să distrugă întreaga omenire. Cam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
împotriva Americii și a Ordinii economice, o coaliție critică, grupându-i pe toți cei care nu mai așteaptă nimic de la ele sau care se simt frustrați întrucât nu obțin nici un fel de beneficiu de pe urma lor. Ei vor critica de-a valma America, Occidentul, globalizarea, democrația de piață și hiperimperiul în curs de formare. Antimondialiști de toate soiurile, cea mai mare parte dintre ei nu vor avea o alternativă. Critica lor va viza - și o face încă de pe acum - rolul copleșitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]