439 matches
-
siciriul greu de plumb, când neliniște, teamă, revelație. În poezia „Vals de toamnă” (1965:116) este interesantă accepția în sens dublu al gerundivului onomatopeic „hohotind” urmat după versul „O lasă-mă acum să te cuprind...„ , în expresia dialogată „ - Hai, să valsăm iubito, hohotind” ce ar putea sugera sentimentul de bucurie față de eliberarea de sumbru, de scăparea de „funerar”, o teamă față de un eventual sfârșit, dar și un sentiment de nostalgie „După al toamnei bocet mortuar”. Toamna pentru Bacovia însemna sfârșitul și
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
-mi ideea Că o dată aș mai putea iubi Pe cineva în putere Să provoace un viscol în mine Și eu să torn mii de poeme: Cele mai frumoase și mai senine, Să șoptesc metafore, Să strig sensuri noi, moderne, Să valsez în versul Care șuvoi se așterne Pe frunte, pe ochi, pe gură ... - Doamne, rogu-te, Dă-mi în toate măsură... Frunzele tale - mii de ochi - Mă privesc de-ndată cum intru în birou. Eu îți surâd, te salut, și rămân
TEIUL DE VIS-A-VIS de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341899_a_343228]
-
alunecînd din brațe, sunt elegante ca balerinele topite în îmbrățișări. Nimic nu seamănă în splendoare cu lebedele care atunci când plutesc pe unde, pare că începe un bal princiar cu răpitoarele inimilor, frumoasele și cochetele domnișoare și doamne ale înaltei societăți, valsând în saloanele castelurilor cu geamuri de cristal și draperii de catifea cu șnururi și canafi de mătase, brodate cu fireturi de aur, cu înalte coloane de marmură și lungi mese pline cu porțelanuri, cristale, argintării și cupe de aur... Florile
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
Deși sunt aproape tigri, Cănd cu ei tu mă rănești. # Îți ador și sănul care, Ți-l ating pe spații mici, Este cea mai dulce floare, Ce în palmă-mi lasă,milioane de furnici. # Îți iubesc mersul șarmant Pare că valsează-n spațiu, Eu par simplu figurant, Am în ochi adănc nesațiu. # Mă-nfiori șoptindu-mi tainic, Dragi cuvinte de alin, Încăt simt adănc și karmic, Tot ce ai tu cristalin. # Te iubesc de-ți văd defecte, Chiar mă simt că-s
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342639_a_343968]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > UN PRIETEN... Autor: Radu Alexandru Publicat în: Ediția nr. 31 din 31 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Aș vrea să vă spun despre un prieten de al-meu, care, deși nu se mișca, valsează pe muzica timpului, deși nu simte, sentimentele lui sunt pline de candoarea unui copil, deși nu poate zbura, razele soarelui îi sunt aripi ce îl poartă pe culmi nemărginite. Aș vrea să vă spun despre un prieten de al-meu
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
simte, sentimentele lui sunt pline de candoarea unui copil, deși nu poate zbura, razele soarelui îi sunt aripi ce îl poartă pe culmi nemărginite. Aș vrea să vă spun despre un prieten de al-meu, care, deși nu se mișca, valsează pe muzica timpului, deși nu simte, sentimentele lui sunt pline de candoarea unui copil, deși nu poate zbura, razele soarelui îi sunt aripi ce îl poartă pe culmi nemărginite. Mi-l aduc aminte și acum: eram copil. Într-o zi
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
de vișini pârguite mai încap, Că fluturi roz cu aripi diamantine Mă poartă în palate de smarald. Nu am crezut că în cenușă arde focul Și macii se aprind spre asfințit, Că-n iureșul furtunii se încinge jocul Și frunzele valsează la sfârșit. Nu am crezut că merele-s de aur, Că Prăslea poate fi atâta de voinic, Că-n lupta el doboară și-un balaur Iar șerpii de frică lui au amuțit. Acum eu cred că totu-i cu putință
EU CRED de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341556_a_342885]
-
și pufoasă, cum strălucesc la soare? Iar copiii plini de viață adună bulgări de zăpadă, care saltă prin aer purtați de-a copiilor joacă, s-în cascadă stau să cadă ... Uite cum fulgii jucăuși în roiuri albe se adună și valsează-n ritm alert pe melodia minunată, purtați de-a vîntului cunună. Totu-i alb și strălucește în imagini de poveste, nu-i tristă iarnă, e doar rece când față ușor îți atinge și regreți când nu mai este... Referință Bibliografică
IARNA-I TRISTĂ? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341713_a_343042]
-
papă care nu și-a putut depăși complexele provinciale, pare să nu facă față momentului. Cancelariile occidentale cu atât mai puțin. Tot ce auzim este aceeași placă stricată, care repetă la infinit, ca pe o imputare surdă, refrenul pe care valsează o umanitate decerebrată. Dovadă stă și lipsa de reacție a mijloacelor de comunicare în masă la unul dintre cele mai crâncene omoruri săvârșite pe teritoriul Europei. Marți dimineața, un preot francez a fost decapitat, în genunchi, lângă altar, în timpul săvârșirii
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece. Copacii își începeau dansul suav în bătaia vântului, fermecați de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase. Lumea întreagă devenise scena ei. Cerul și Pământul erau împreună: portativul perfect al viorii, pe care notele valsau în ritmul copacului cântător. Îți intra adânc în suflet cântecul ei virtuos, desprins din coralele heruvimilor și îmbrăcat de vânt ca pe o mantie regală. Era cântecul ei o fărâmă de Rai, menită să aducă liniștea și bucuria oricărui suflet
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
cuvinte” și se așează la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeților; „când prin noapte buzunărită de scaieți/ trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor care valsează fermecător, în ritm cadențat, cu pași de lumină, dăruind iubitorului de poezie un „Spectacol de dincolo de cortina cerului.” „Între două speranțe,” poetul face un „Popas sublim,”își spune „Rugăciunea zilei,” apoi își conturează o „AUTOBIOGRAFIE” după care, liniștit, pe înserate
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de DORA ALINA ROMANESCU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343780_a_345109]
-
cuvinte” și se așează la „Cină cea fără de taină” sau se refugează în „Gară poeților; „când prin noapte buzunărita de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor care valsează fermecător, în ritm cadențat, cu pași de lumină, dăruind iubitorului de poezie un „Spectacol de dincolo de cortina cerului.” „Între două speranțe,” poetul face un „Popas sublim,”își spune „Rugăciunea zilei,” apoi își conturează o „AUTOBIOGRAFIE,”după care, liniștit, pe înserate
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343762_a_345091]
-
s-a făcut nămol. # Buzele-ți subțiri ți-s negre, Tremură șoptind ceva, Cum că ea și-acuma crede, Ce cred eu, dar și-altceva. # Sufletul însă-i același, Un copil pierdut în noi, El visează încă ochii, Care au valsat în doi. Referință Bibliografică: Rochia cu flori s-a dus / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ROCHIA CU FLORI S-A DUS de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342905_a_344234]
-
ar fi prima oară, Să ningem agale; suav și molatic să ningem, Ghețarii din inimi cu roiuri de fulgi să îi stingem. Hai să visăm cum în noapte luna ninge pe cer Cu raze albastre, învelind pământul de ger. Și valsând peste străzi, peste case, peste apus, Să ningem, iubite, ca fluturii, iarna, în sus! Liubastra, 10 Feb. 2015 Referință Bibliografică: Să ningem, iubite! / Liuba Botezatu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
SĂ NINGEM, IUBITE! de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343026_a_344355]
-
suav de rouă cuminte să se'aștearnă pe talpa'mi ce atinge, șăgalnic,... nuzii zori. Rotesc încet privirea înspre senina zare ghicindu'ți așteptarea... sub clar timid de lună și'a gurii tale, caldă și fragedă chemare ce'o văd valsând sfioasă... cu soarele de mână! Și'n necuprinsul clipei de ireal mister care ne poartă zborul... pe aripi de poveste; sublimul regăsirii ți'așterne'n priviri cer iar mie mult-înaltul din suflet mi'l trezește... Când... blând-conturul zilei va merge
IN ZBATERE DE ARIPI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343348_a_344677]
-
sapă amarnic și adănc În străfunduri neumblate ale sufletului ‘drăgostit și nătăng. Trecănd ușor prin timp, odată cu vărsta Mi-am redescoperit trupul și mintea M-am redescoperit pe mine în aura unei dimineți noi: Toate apele au secat, doar marea valsează iubirea în doi. Urfet Șachir , Mangalia, 10.11.2014 Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Mi-am redescoperit trupul și mintea / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Urfet
MI-AM REDESCOPERIT TRUPUL ȘI MINTEA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343413_a_344742]
-
suav de rouă cuminte să se'aștearnă pe talpa'mi ce atinge, șăgalnic,... nuzii zori. Rotesc încet privirea înspre senina zare ghicindu'ți așteptarea... sub clar timid de lună și'a gurii tale, caldă și fragedă chemare ce'o văd valsând sfioasă... cu soarele de mână! Și'n necuprinsul clipei de ireal mister care ne poartă zborul... pe aripi de poveste; sublimul regăsirii ți'așterne'n priviri cer iar mie mult-înaltul din suflet mi'l trezește... Când... blând-conturul zilei va merge
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
printre albastre flori,alint suav de rouă cuminte să se'aștearnăpe talpa'mi ce atinge, șăgalnic,... nuzii zori.Rotesc încet privirea înspre senina zareghicindu'ți așteptarea... sub clar timid de lunăși'a gurii tale, caldă și fragedă chemarece'o văd valsând sfioasă... cu soarele de mână! Și'n necuprinsul clipei de ireal mistercare ne poartă zborul... pe aripi de poveste;sublimul regăsirii ți'așterne'n priviri ceriar mie mult-înaltul din suflet mi'l trezește...Când... blând-conturul zilei va merge la culcaresub
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
cântec, altă frunză dă să cadă,/ Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă/ Cum pe creanga părăsită se așază-o biată cioară,// Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom/ Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete,/ Bruma fuse generoasă, a-mbrăcat-o ca pe-un gnom,// Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă,/ După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
azi arată ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal.../ Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal/ Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans.” (Ultimul vals). Sau, spre evidență, fie și ultimele strofe din poezia Suntem copaci, suntem păduri: „copaci-păduri, păduri-copaci/ lemne de foc din trunchi de fagi/ în toamna vieții prea săraci/ doar rumeguș golit din saci// suntem copaci
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
și pufoasă, cum strălucesc la soare? Iar copiii plini de viață adună bulgări de zăpadă, care saltă prin aer purtați de-a copiilor joacă, s-în cascadă stau să cadă ... Uite cum fulgii jucăuși în roiuri albe se adună și valsează-n ritm alert pe melodia minunată, purtați de-a vîntului cunună. Totu-i alb și strălucește în imagini de poveste, nu-i tristă iarnă, e doar rece când față ușor îți atinge și regreți când nu mai este... Citește mai
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
copacii încărcațicu zăpadă moale și pufoasă,cum strălucesc la soare? Iar copiii plini de viațăadună bulgări de zăpadă,care saltă prin aerpurtați de-a copiilor joacă,s-în cascadă stau să cadă ...Uite cum fulgii jucăușiîn roiuri albe se adunăși valsează-n ritm alertpe melodia minunată,purtați de-a vîntului cunună.Totu-i alb și străluceșteîn imagini de poveste,nu-i tristă iarnă, e doar rececând față ușor îți atingeși regreți când nu mai este...... XXVII. SĂ NINGĂ ..., de Mariana Ciurezu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Și visa luna nebună C-o să facă nuntă mare Și va fi cu-adevărat Mireasa ruptă din soare. Și vedea deja cum nunii, Cerul naș iar marea nașă, Îi așează văl din stele Și din ceață de mătase. Și vedea valsând nuntașii Și cinstind vin din cristale, Iar pe mire cum o soarbe Și străluce ca un soare. Și-și imaginase luna Sub cerul cu stele mii, Soarele-i va darui Chiar și-o mare de copii. Și cu planurile-i
NEBUNIA LUNII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378931_a_380260]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > COȘMARUL DIN GÂND Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului am văzut-o valsând printre resturi de umbre doar lumina lunii desființa orice urmă durerea triumfa bucăți decer cădeau peste timp în așteptarea mea zădarnică s-a așternut frigul doar ea duhnind a glorie își făcea provizii pentru o altă zi în care orice
COŞMARUL DIN GÂND de TEODOR DUME în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379011_a_380340]
-
pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu pădurea ta cea mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și valu-n
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]