2,308 matches
-
de cercetare care își dezvăluie tot mai mult amploarea și, implicit, autonomia. Printre fondatorii psihotraumatologiei se numără psihologi, medici, juriști, psihoterapeuți și psihanaliști, diversitatea lor profesională stând ca o primă garanție că se acoperă astfel o necesitate, nu o simplă vanitate terminologică. Căutându-și părinții, psihotraumatologia îi află foarte aproape pe psihiatrii de copii Donovan și McIntyre, care într-un studiu din 1990 propun termenul de traumatologie. Este interesant că ideea de traumă va fi din ce în ce mai mult conotată într-un sens
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
urmași ai activiștilor de mai ieri au găsit o altă formulă de atac: minimalizarea și împingerea în derizoriu; cu alte cuvinte încercarea de a transforma proiectul de la Cărbunari într-un moft monden, într-un fel de chermeză campestră în care vanitatea patronului se întîlnește cu veleitarismul unor mărunți cioplitori în piatră. Neputința unor sancțiuni administrative, frustrarea colectată surd în cei patru ani, timp în care toate speranțele că proiectul va eșua de la sine au fost una cîte una spulberate, au răbufnit
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia sa, îi amintește că este în viață. Această excrescență machistă nu are doar inocentul rol de a alinta suav vanitatea bărbatului. Ea ușurează integrarea violenței masculine (inclusiv ca manifestare fizică!) în circuitul evoluției spirituale feminine și legitimează provocarea suferinței ca o necesară cale către împlinire. Suferința fiind necesară, pasul următor e convingerea că, de altfel, femeii îi place. înclinațiile sadice
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de vedere diferite, privirea ni se întunecă și urechile se astupă în fața argumentelor, competiția noastră responsabilă și morală s-a mutat din planul istoriei și al memoriei teatrului în unul mărunt, meschin, prea apăsat de umori și interese bizare, de vanități. Prăpastia între creatori și privitorii avizați s-a adîncit de asemenea. Iar efectele se văd, fără menajamente, pe scenă. Cum va arăta spectacolul de teatru în următorii trei ani mi-e greu și teamă să încerc formularea unor supoziții. Absența
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
carențe o magistratură critică. Am spus că-mi displăcea acest fapt: nu mă închipuiam cîtuși de puțin pe mine însumi într-un rol în care ceea ce contează este textul piesei și nu actorul. Pot mărturisi acum, cînd nu mai am vanități, că de teamă să nu fiu comparat de posteritate cu un funcționar conștiincios sau, vai, cu un birocrat al criticii, așa cum a fost Pompiliu Constantinescu, am scris, de pe la finele anilor '60, eseuri și cărți întregi care n-aveau nimic comun
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
fiecare în parte le-ar fi cerut neapărat. Vasile Toma nu se simte prea confortabil în pielea lui Agamemnon, pe care o poartă fără să-i descopere ceva din natura ei, din esența orgoliului și neputințelor unui bărbat atins în vanitate. Singura care încearcă cîte ceva, cu mici izbînde, este Silvia Codreanu în Casandra. Pare că toată lumea a poposit mai mult lîngă acest personaj, de la costum și machiaj, pînă la cele cîteva nuanțe ale disperării, ale culpelor, ale unei iubiri contorsioante
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
și se sinchisește prea puțin de părerea străinilor." Pe scurt - încheie Maurois - ocîrmuirea nu-i cere nimic, iar Balzac, la rîndul său, nu se mai gîndea să-l infirme pe Custine. La Petersburg, nu căuta nici subvenții oficiale, nici satisfacerea vanității... La întoarcerea în Franța, prin Berlin și Frankfurt, "nu încetează să viseze la serile din Petersburg. " Sufletele exclusiv tandre - scrie Balzac - au cultul amintirilor; iar amintirea dragei pisicuțe (Hanska!) se află neîncetat în inima mea și pe buzele mele." Ajuns
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
a folosit de numele și de relațiile mele. Cît despre acel atît de discutat premiu al Uniunii, nu ar fi multe de spus. Nu m-a interesat și nici nu mă interesează cîtuși de puțin. Dacă aș fi avut asemenea vanitate aș fi trecut pe la Uniune măcar o dată în acest ultim deceniu sau, fiindcă mă pricep la lobby, aș fi găsit diverse drumuri spre sufletul unor membri ai juriului. Mai mult, nu am avut cum să urmăresc discuțiile ce au precedat
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
deocamdată, măcar să se respecte pe ei înșiși. În absența oamenilor valoroși implicați în diverse confruntări internaționale, vom rămîne ca și pînă acum, în foarte multe cazuri, reprezentați de suplinitori. Și e păcat. Se poate recîștiga prestigiul numai renunțînd la atîtea vanități și înțelegînd rostul și bătaia lungă a culturii. Ziariștii străini care ne denigrează exagerează, dar nu inventează Nu mă îndoiesc că urmăriți viața politică din România. De pe ce poziție? De partea cui sînteți? Ce semnificație are absența din Parlament a P
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
eu îi preferam acest copac, asemănător cu toți din specia sa, din pricină că seva circula nestânjenit în articulațiile lemnoase." Ca și Caietul albastru al lui Nicolae Balotă, La apa Vavilonului, departe de a fi o simplă carte de memorii scrisă din vanitate sau sentimentalism, aparține marii literaturi. Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, vol. II (1960-1980), București, Ed. Humanitas, col. "Memorii/ jurnale/ convorbiri", 2001. 280 pag.
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
ca poet, critic literar și publicist. Dumneavoastră ce vă doriți? Mulțumindu-vă pentru felicitări, se cuvine să-mi amintesc o cugetare a lui Lucian Blaga, potrivit căreia vîrsta devine un merit numai cînd ai foarte multe alte merite. N-am vanitatea etalării brumei de merite pe care le-oi fi avînd, de fapt cred că nici o vanitate. Am rămas foarte surprins cînd, într-o Istorie a literaturii române, recent apărută, m-am văzut caracterizat ca un "infatuat": Avînd despre sine o
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
să-mi amintesc o cugetare a lui Lucian Blaga, potrivit căreia vîrsta devine un merit numai cînd ai foarte multe alte merite. N-am vanitatea etalării brumei de merite pe care le-oi fi avînd, de fapt cred că nici o vanitate. Am rămas foarte surprins cînd, într-o Istorie a literaturii române, recent apărută, m-am văzut caracterizat ca un "infatuat": Avînd despre sine o superlativă opinie, imună la contestări, el se pronunță asupra oricui și orice cu o superbie pontificală
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
zicea cineva, un "perfecționist"? Nu știu, însă, în orice caz, am o conștiinciozitate, o aspirație către împlinirea datoriei, către lucrul bine făcut pe care mi le-a imprimat mama mea încă din fragedă pruncie. Conștiinciozitatea nu e o formă a vanității, ci doar un instrument cu ajutorul căruia poți accede la rezultate mai mult ori mai puțin satisfăcătoare. Producătoare de îndoieli, munca literară, uneori în exces, pe care o desfășor și care a devenit, tot mai vădit, în anumite condiții de viață
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
să fie folositori. Ei nu urmăreau fala numelui, nici adulațiile levantine ale celor ce parcurgeau textele lor. Popularitatea și laudele oamenilor le erau total străine. Urmăreau în toate doar un singur scop: mântuirea. În operele lor, nimic nu se conformează vanității stilului, căutării limbajului elevat, armoniei frazelor cizelate. N-au de gând să prezinte material de poliloghie. Nu caută să placă; vor să instruiască și să educe, și reușesc asta. Sfârșesc chiar prin a plăcea din momentul în care vrem să
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
o revărsare revelatoare a ta în spusa celuilalt. * E mai lesnicios să scrii despre cel ce ai putea fi decît despre cel ce ești. Mărturisirea aprofundată e mai grea decît se crede, căci presupune să treci peste orgoliul tău, peste vanitatea ta și - poate faptul cel mai dificil - peste locul comun căruia, vrînd-nevrînd, îi aparții într-o măsură imensă. * Pînă și sacrificiile tale se concurează între ele.
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
FERESTRE. Rezultatul? Degradare, chip schimonosit. De ce oare? De ce oare? Mă întreb de atîtea luni și luni de zile fără să pot să găsesc un răspuns onorabil. Pentru că, de fapt, nu este nimic onorabil în toată povestea asta aberantă, plină de vanitate, neînțelegere, șabloane. Citesc articolele Ancăi Manolescu și Ioanei Popescu din 22. Cîtă durere, cîtă neputință și uluială, cîtă suferință în cuvintele lor, în poveștile mai noi și mai vechi de pe acest pămînt ce-și trăiește lipsit de demnitate apocalipsa. Citesc
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
această carte, al echilibrelor mereu instabile dintre "canon" și "reacțiune", concluzia e, de multă vreme, aceeași: "nemulțumiții pentru totdeauna", privind cu ochi chițibușar au, într-o situație anume, dreptul la primul (și ultimul...) cuvînt. Atunci cînd critica lor nu are vanitatea sterilă a unui loisir intelectual, cînd, altfel spus, nu agită apele doar pentru plăcerea gratuită de-a incomoda. Se cade să vorbească (și să fie și auziți...) dacă arată, porniți pe judecăți, ambiția relansării unor idei, a unor dispute care
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
copios ambițiile și orgoliile, majoritatea compozitorilor de azi se visează în culmea puterii și a grațiilor quasi-totale. Aproape că nu mai există creator de muzică savantă care, oricît de nepăsător, oricît de aparent dezinteresat ar părea, să nu își deconspire vanitatea și să nu se inflameze în clipa cînd își vede amenințată poziția, atît de adîncă îi pare rana făcută amorului propriu. Ambițioșilor le place actualitatea. Uitați-vă la compozitorii contemporani: cu cît sînt mai implicați în aspectul prospectiv, experimental al
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
gîndit că Domnul se silește Să nalțe casă de nelocuit: Lumina e cristalul șlefuit, Iar umbra este visul ce-mpînzește. Făcut-a Domnul nopți care pulsează De vise, și-a făcut oglinzi. Perplex, Să simtă omul că e doar reflex Și vanitate-Așa ne-nfricoșează. Luna Povestea spune că-n acel uitat Trecut în care-atîtea-s făptuite, Nesigure, reale,-nchipuite, Un om a conceput nemăsurat Proiect de a închide universul În carte și-n avînt nesăbuit Nălțat-a manuscris fin întocmit, Din scoarță
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
inhibiție, de timorare, un cifru psihologic. Modalitatea bardului de-a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ar fi că, atunci cînd o apuci pe drumul "acumulărilor nestăvilite", e bine să nu te rătăcești pe "minore cărări colaterale", "să nu te încurci cu finețuri și miniaturi". "Nu stă bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă, din păcate, să respecte legea propriei naturi. El vrea să cupleze mugetul cu apogiatura, călcatul în străchini cu menuetul, rîgîiala cu suspinul. Gargantua ridică, gracil, degetul mic, se înalță pe poante și se recomandă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
trimiteri, fără datare sau indicația locului în care au apărut inițial. Sînt deci scoase din contextul fierbinte care le-a produs și puse să alcătuiască un volum, sînt "eseizate" s-ar putea spune. N-are rost să speculăm asupra intenției (vanității?) autorului în măsura în care sînt zeci de scriitori și critici care își fac volume (și iau și premii) adunînd și supraintitulînd pompos bucățele de publicistică. Cristian Tudor Popescu nu e cel mai flagrant caz, mai ales că ar fi rămas la fel de vedetă
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
interesante tematic. Povestirea Pythia din volumul Omohom apărut anul trecut e pur și simplu memorabilă și de altfel întreg volumul se citește cu delicii. Lista ar putea continua, tentația de a-i răspunde lui Cristian Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
parte din regula jocului, întrucât este vorba de ficțiuni critice, de construcții critice în sine, fără legătură cu realitatea textului literar. Un critic care scrie însă pentru public, care vrea să se facă util nu poate să țină seama de vanitățile scriitorilor și nici măcar de propria lui vanitate. Urmarea? M-am trezit cu nenumărați dușmani. Eu, o fire prietenoasă, gata oricând să-mi estompez prezența în societate numai pentru a nu strica momentul de strălucire al altcuiva, eu, care prefer să
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]