582 matches
-
stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles în elanurile lui reformatoare. „Omul de mâine” suportă brutala respingere a clipei. Izolat, trădat, lovit de absurde învinuiri, eroul - proiecție vanitoasă a lui B. însuși - ia calea exilului. Bărbat plin de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el nu caută desfătarea, ci frumosul, ca și misterul de care este însetat. Dar, printr-un renghi al destinului, idealistul
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
perioada maturității. Asemenea influențe fixează mai mult forma ulterioară a comportamentului, și nu orientările lăuntrice. Când un învățător își dă importanță, aceasta se explică prin obișnuința de a fi pentru copii personajul central, și nu prin aceea că ar fi vanitos și ar vrea neapărat să joace pretutindeni primul rol. El poate fi la fel de modest ca oricare altul. Când un ofițer este scrupulos până la extreme în respectarea regulilor vieții militare, aceasta este altceva decât atunci când un om are de la natură înclinația
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
eminent și adusese tronului bizantin multe semne de rană cari-l desfigurau. Papa din Roma și patriarhul din Constantinopol se rupeau și se certau cu acelaș zel pentru domnia bisericească peste neamul bulgăresc și, precum cel dentîi aruncase mreaja asupra vanitosului Ioanițiu prin titlul de rege, tot astfel cel din urmă își arunca în alte chipuri undița după Asanizii următori și după numerosul lor popor. Deși acel stăpânitor rânduise ca țara lui să atârne bisericește de Roma, atârnarea aceasta se schimbă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constă din elemente celtice amestecate cu frânturi slave și gotice și, într-o măsură cu totul neglijabilă, și romanice. Limba română este, formal cea mai pur romanică din câte există; și că așa stau lucrurile nu este deloc o afirmație vanitoasă a unor literați români; întemeierea critică a acestui fapt se datorează unor învățați străini, mai ales germani. Diez, Raynouard, Fuchs, Miclosich, Max Muller, Mussafia și alți cercetători și specialiști serioși fac de-a dreptul superfluă o dezbatere mai amănunțită a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pricep toate cele ce mi se întîmplă. Am nevoie de un semn. Măcar o singură dată în viața mea, ajută-mă să fiu sigur! Numai ca să-ți fiu oștean mai bun îți cer asta și nu ca să-mi satisfac o vanitoasă dorință de a pătrunde în intimitatea Ta! Călăuzește-mă, Doamne! Nici de data aceasta basorelieful rece nu se schimbă deloc. O lacrimă căzu de pe obrazul Abatelui pe pardoseala prăfuită. Radoslav se ridică din genunchi și se apropie de basorelief. ― Îți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mică; mi-e drag Parisul, pentru că În el toată lumea e mare.” (Ch. Montesquie) Într-adevăr, În fața piedestalelor marilor spirite ale umanității nu poți să nu-ți simți limitele sufletești, nu poți să nu simți o admirație amestecată cu o invidie vanitoasă. În schimb, În cîmpul larg social, fiecare Își poate găsi comparații favorabile sieși. * „Stilurile bune zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau opinii orgolioase, decât dacă persistăm În ele.) Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. (Compromisul este impus uneori de situații critice de viață, dar nu trebuie să se transforme Într-o manieră obișnuită de răspuns comportamental. Cine nu admite compromisul? Vanitoșii a căror Încăpățânare sfidează bunul-simț al realității și astfel Își creează tot felul de Încurcături.) „Când te aperi, este mai bine să-l crezi pe dușman mai puternic decât pare.” (W. Shakespeare) Măsoară de zece ori, taie o dată. (Tocmai acesta
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tocmai acest fapt Îl face să fie tratat cu milă de către cei din jur. Μ Mila nu este atât o virtute, cât mai ales o capacitate psihologică: aceea de a putea participa la suferința altuia. Μ Am fi mai puțin vanitoși dacă am face juste comparații. Μ Sunt oameni care fac des aluzie la o Însușire sau calitate a lor În speranța că așa Îi vor putea convinge pe cei din jur de prezența acelei Însușiri, ce nu reușește Însă să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puțin cont de criterii și considerente exterioare (de strategii aprobate de uzul comun) și să fie, În schimb, mai natural, mai el Însuși. Μ Când lăsăm ca ideile megalomanice să ne invadeze conștiința, gândirea va fi reglată doar de iluzii vanitoase și absurde. Μ Noi nu putem fi, clipă de clipă, egali cu noi Înșine: facem uneori compromisuri, greșeli sau chiar ne abatem grav de la ceea ce se cheamă rigorile morale ale condiției umane. Dar aceste Înălțări și coborâșuri ale noastre pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sporirii neîncetate a potențialului creativ individual? etc.). Μ „Dragostea este o prostie În doi” (Napoleon Bonaparte). Poate că Napoleon se gândea la „dragoste” ca la un proces de iluzionare reciprocă, deoarece În realitate raționalitatea bărbatului nu este compatibilă cu sensibilitatea vanitoasă a femeii, care-și face un obicei din a-și savura situația de a se ști iubită (extenuându-și chiar admiratorii). Μ Frumusețea corporală nu reprezintă Întotdeauna un avantaj: ea este purtată, de cele mai multe ori, cu greutate sau cu jenă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
spirituale a interiorului lor de viață, valori a căror efervescență creatoare ei nu vor să o limiteze prin preocupări strict materiale sau mercantile. Μ Paradoxal, dar sunt mai periculoase bolile care nu ajung niciodată În cabinetele medicale (de exemplu, ambiția vanitoasă a puterii; Încredințarea faptului că ai Întotdeauna dreptate; curiozitatea exagerată, ucigătoare de intimitate; tendința de a complica mereu lucrurile, și nu de a le simplifica etc.). Μ „Arta de a trăi” este o sintagmă atractivă, chiar incitantă, dar ea angajează
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător sau un Învins, deși unii știu În sinea lor că Își caută prin iubire compensații la complexele pe care le au, iar alții simt că sunt animați de o curiozitate ascunsă și vanitoasă de a vedea până unde poate merge În dragoste Încrederea partenerului. Μ Fiecare are - chiar dacă nu-și dă bine seama pe moment - firea sa, personalitatea sa, adică o originalitate psihologică de un anumit fel: chiar și inconsecvența frecventă pe care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sărăcia, frumosul și urâtul, mândria și umilința adunate laolaltă într-un atât de izbitor contrast“20. Moralitatea și cosmopolitismul protipendadei bucureștene îi displac, lăsând verdictul în seama cititorului: „mulți boieri au o evidentă înfățișare grecească. Fanariotismul educației i-a făcut vanitoși, suspicioși, guralivi, îndrăzneți în reușită, dar slabi în fața adversității. Remarcabilă le este precocitatea, fiind bărbați la 14 și politicieni la 20 de ani“. Interesante sunt și notațiile sale din capitolul rezervat trecutului îndepărtat al românilor, având ca punct de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un merituos animator teatral. După ce, la Iași, joacă în trupa lui Matei Millo, pleacă la București, unde, împreună cu alți actori moldoveni, înjghebează o „trupă națională extraordinară”. Reprezentațiile vor dura două luni, bucurându-se de o entuziastă primire din partea publicului. Personaj vanitos, dacă nu grandoman, brăileanul își va face un titlu de onoare din a fi adus aici pe scenă, pentru prima oară, vodevilul național. În 1850 și 1851 face parte din trupa lui Costache Caragiali. La Pitești, în stagiunea 1852-1853, se
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
savant și scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu, și Nicolae, care moare tânăr, probabil din cauza unei întemnițări politice. După ce un deceniu predă la liceele din Vinița, Rovno și Camenița, în 1850 revine în Basarabia, ca avocat la Chișinău și apoi la Hotin. Vanitos și sfidător, H. era privit ca un personaj iritant, turbulent, periculos chiar, de unde numeroase conflicte cu autoritățile, precum și instabilitatea în slujbe. Nu îi putea fi trecută cu vederea nici mândria cu care își afirma obârșia nobilă, tradiția cărturărească a familiei
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
vie să-mi tulbure-adormirea,/ Să nu mai știu de mine, să mă-mpreun cu firea...”. În afară de protagonist, în Letopiseți prind contur, chiar dacă numai în schiță, și numeroase alte personaje, diferențiate caracterologic, precum violentul Bilăe, obstinat dușman al lui Ion-Vodă, lașul și vanitosul Costea Murgu, perechea opusă psihic a celui dintâi, exaltatul și nemernicul Ieremia Golia, perfidul diplomat Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
pentru că după aceea n-am reușit să spun nici un da, n-am reușit să găsesc ce trebuie să afirm.” Ratării lui Dunca îi sunt opuse ascensiunea socială și succesul lui Dumitru Vinea, personaj oarecum schematic și convențional, individ primitiv și vanitos, a cărui dominație necontestată în uzina pe care o conduce cu mână forte este o expresie a autorității înseși. Încercarea lui I. de a-și umaniza personajul, înzestrându-l cu un sentiment al golului și eșecului, care să îl așeze
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
sub alt nume, atunci foarte ușor vor putea fi trași pe sfoară, [întrucât vor crede] că încă n‑a venit cel de care le este lor teamă (V, 30, 1). Anticristul va purta un nume, ca orice ființă omenească. Exegeții vanitoși de care vorbește Irineu propun însă o serie de nume, fapt care, în loc să simplifice, complică și mai tare lucrurile. Diversitatea ipotezelor contradictorii atrage prudența, chiar neîncrederea exegetului, căci ea amintește de diversitatea opiniilor și a teoriilor, adesea la fel de contradictorii, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea la alți autori creștini, de pildă, la Eusebiu al Cezareii și Ioan din Antiohia. În momentul întrupării lui Cristos, diavolul devine conștient de soarta care i‑a fost rânduită. Până în acel moment, el a fost protejat de ignoranța sa vanitoasă. Această ignoranță a fost de altfel întreținută de „codul”, greu descifrabil, întrebuințat de profeți în transmiterea mesajelor divine. Într‑adevăr, toți marii profeți ai Vechiului Testament au vorbit „în parabole și alegorii” (in parabolis et allegoriis), pentru ca adevăratul conținut al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu este Dumnezeu adevărat, fie își arată mila funciară, ignorând orice formă de judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trib iudaic mic. „Vizibil”, pentru că va ajunge renumit după aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el; mii de mii Îi slujeau și miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecata s‑a așezat și cărțile au fost deschise” (Dan. 7,9‑10). Cornul, spune el, va face toate aceste lucruri: va spune enormități, cuvinte deșarte și vanitoase și se va război cu sfinții, până ce se va așeza judecata. [...] „Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia..., am privit până când fiara a fost smulsă, și trupul ei nimicit și dat focului” (Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
permanentă a unor persoane de a prezenta în mod alterat adevărul, creând fabule imaginare (fabulație) sau de a simula stări anormale somatice ori psihice (simularea bolilor) (E. Dupré). În sensul acesta, E. Dupré descrie mai multe tipuri de mitomanie: mitomania vanitoasă, avându-l ca model pe Tartarin din Tarascon; mitomania malignă, cu caracter de intrigă și acuzații imaginare îndreptate împotriva altora (denunțul anonim); mitomania perversă, pusă în serviciul tendințelor vicioase și perverse; mitomania erantă, legată de dorința de schimbare, având un
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vagabondajul migrator (bande de delincvenți). Atentatele la moravuri și prostituția au următoarele forme: - prostituatele înnăscute sunt, după clasificarea lui C. Lombroso, psihopate cu o imaturitate afectivă și morală; ele se caracterizează prin: impudicitate, frigiditate, superstiții, alcoolism, sunt gurmande, agitate, leneșe, vanitoase, vicioase, imprevizibile, mitomane, cu un intelect de limită; se mai notează absența simțului moral, indiferență afectivă, înclinații către rău; sunt imprevizibile și cu un mare potențial delictual; - prostituatele ocazionale sunt persoane morale, dar care au căzut victime mizeriei, provenind din
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ACESTUIA Pentru a asigura o educație corespunzătoare, ar fi bine dacă părinții ar cunoaște tipul de temperament și s-ar comporta cu copilul după temperamentul său înnăscut. Temperamentul sangvinic, emotiv până la exaltare, foarte activ, nestatornic, sociabil, iubitor de plăceri și vanitos, dar și receptiv la ceea ce este bun; să fie îndrumat cu răbdare și bunăvoință spre practicarea virtuților, arătându-i-se urâțenia și urmările viciilor și să fie determinat să părăsească „societățile greșite”. Nu se va folosi o continuă reprobare, ci
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]