436 matches
-
în care cei cinci turiști îl organizează, lăsând impresia de grabă în încercarea de a vedea cât mai mult, si, în același timp, de relaxare prelungită, de causeries la o masă încărcată cu specialità sammarinese, cu vinurile locale purtând nume vaporoase, Valpolicella rosso, Bardolino rosso, Soave bianco, Lacrima Christi etc. Astfel, inevitabil, gândul m-a dus la Sadoveanu și la povestirile lui; același pitoresc, acelasi interes pentru locuri și natura, aceeași lentoare falsă, aceeași tărăgănare vicleana. În ciuda faptului că este vorba
Monte Titano by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13158_a_14483]
-
revin în modă frezele cu volum, bucle și valuri, dar continuă să se poarte și părul întins și să fie la modă tunsorile filate și franjurate, dar și cele drepte și cu volum. În timpul zilei se poartă coafurile lejere și vaporoase. În topul culorilor se află arămiul, de la blond arămiu, roșu arămiu, maro-roșcat, până la culoarea ciocolatei, dar și culorile naturale, în vogă fiind și anul acesta extensia de păr (în lungime și volum) cu meșe naturale. La capitolul machiaj se poartă
Agenda2003-11-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280799_a_282128]
-
decât își îmbrățișează Emma Bovary amanții. Poți păcătui nu numai cu trupul, ci și cu gândul. (Creștinismul legiferează și imaginarul păcatului.) Dar, pentru personajele lui Mircea Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
Soare, Megumi Koshi, Corina Tudosan și Maki Shirase în Valsul fantezie și Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Mihaela Soare, Kokoro Umemoto și Valentin Stoica în Serenadă au reconturat, prin construcțiilor coregrafice desfășurate pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt univers coregrafic, modern, marcat de concretețe și de fine nuanțe de
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
ori de câte ori am văzut o femeie frumoasă într-o dimineață de iunie, am crezut că ea se încheagă chiar pe loc din nelămuritul acela prea luminos al aerului îmbătător de tare. (...) Înfăptuirea se realiza pe măsura apropierei unuia de celălalt, pentru că vaporoasele înșelăciuni ale surplusului de lumină dispăreau cu cât înaintai spre adevăr...”
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
iubitei, pentru ca, prin această substituție, să poată intra într-o conjuncție fericită cu golul din sine însuși. Iubirea se vrea, evident, un remediu pentru ruptura interioară. Visul joacă un rol crucial în transfigurarea iubitei. Visătorul creează un eidolon, o imagine vaporoasă, un dublu de vis al iubitei sale. “Lucia, încă mi-i drag să-ți rostesc numele. Dar numele nu mai e al tău. E numai numele unei fantome care nu trăiește decât în vis. Și visurile sunt atât de stranii
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
O poezie ce răspunde întru totul unor astfel de caracterizări este Balada crinilor care și-au scris frumos, din volumul Cântece naive (1976). Poetul este atras, în această poezie, de alegoria cu tentă erotică, scrisă cu rafinament, în linii delicate, vaporoase, cu transpuneri ale elementelor vegetale în delicate parabole ale aspirației și neîmplinirii, ale atracției spre celălalt și ale halucinației depărtării. Sentimentul iubirii, așa cum e figurat aici, este rodul distanței, se naște dintr-o neostenită foame de ireal. De altfel, realul
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Simona Vasilache Proză uitată a unui prozator uitat - deși (sau fiindcă...) rezistă bine ca poet? Ar fi păcat să scăpăm așa de una din puținele povești de-un tragic dulce, vaporos, din literatura noastră, strângând ițele unei rătăciri romantice, fără măsură, în happy-end-ul unei rezolvări la care nu te aștepți. Are, istoria de care vorbesc, intriga unui roman de mistere. Insă, adăpostită în blânda Florență și sub pana lui Alecsandri, capătă
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
îl întâmpină "cu ochii măriți și umezi de lacrimi, abia izbutind să articuleze: "Puiucu bătrân" și cu Monica năvălind în urma ei. Fetița, "cu cozile blonde fluturându-i pe spate ca niște cozi de smeie în bătaia vântului", îmbrăcată într-o vaporoasă rochiță albastră, crescuse în absența lui, încât abia o recunoaște. Apoi mult încercatul îngenunchează la icoana Maicii Domnului, mulțumindu-i "pentru toate, toate". El rămâne profund impresionat de versurile Monicăi, în care intuiește o vocație autentică, având izvoare din familie
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
soarele se izbea de un zid înalt căptușit cu iederă - despre el vorbim și azi în șoaptă. Am trăit în capul tău M-ai strâns de pe drumuri m-ai lăsat să trăiesc în capul tău mi-ai dat aripi noi vaporoase m-ai hrănit cu resturi de civilizație elină. Ce strâmt era sub osul frunții tale dar cât de aproape de noi era Ithaca. O livadă de măslini creștea în creierul tău. Crengile gravide se rupeau sub greutatea zăpezii. O mare tânără
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut corpul descrește și în tot acest timp lași lumina să-ți pătrundă în ochi să se rotească acolo ca o mireasă în rochia ei vaporoasă printr-o încăpere goală și farsa de a ști că n-o să mai apuci alt capăt al străzii ți-ai dorit prea mult iar dorința topește dantelăria vieții și iată copacul dezgolit în lumina electrică este rețeaua de nervi a
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
duc marea la buze întru liniștire vremelnică somnul ce va să vie cândva să-și deschidă ferestrele doar bătaie a pleoapei atât și o umbră coboară pe lume încheieturi de case și poduri se subțiază pe dig Parcele îmi îngână vaporoase nimicuri duc marea la buze etc., etc. Licăr E nedrept să trăiești într-o casă a semnelor lângă lampă o pagină albă mâinile mele se întunecă din regatul răbdării nu poți ieși și ochii minții se întunecă acolo în adânc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
iubitei, pentru ca, prin această substituție, să poată intra într-o conjuncție fericită cu golul din sine însuși. Iubirea se vrea, evident, un remediu pentru ruptura interioară. Visul joacă un rol crucial în transfigurarea iubitei. Visătorul creează un eidolon, o imagine vaporoasă, un dublu de vis al iubitei sale. “Lucia, încă mi-i drag să-ți rostesc numele. Dar numele nu mai e al tău. E numai numele unei fantome care nu trăiește decât în vis. Și visurile sunt atât de stranii
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
Coordonate, Îi iubesc, Ultima suflare, Spelling a Speel, Collected, Selected, Neglected etc. etc. Partea leului, din versurile selecționate, o au însă cele care trimit la aventură perceptiva a eului cu simțurile în perpetua, exasperant-dulce, masochista alertă; nu doar în anii vaporoasei, seninei adolescente sau în următorii, ai exacerbatei senzualități (de unde ocurentele sîngeriului), ci și ai senectuții tulburate de zvîcniri erotice (Muzică de dincolo); deși, cu totul altceva, s-ar deduce din unele aserțiuni (v. Între mine și soare ș.a.) sau din
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
aici, un mai puternic sentiment al iluziei? Al butaforiei? Lumi virtuale se mișcă haotic atrase parcă de o organică speranță a împlinirii unui sens”. Dintr-un atare discurs lipsit aproape total de pragmatism se poate închega doar imaginea unui Caragiale vaporos, existențialist, măcinat și fascinat în același timp de angoase, însă mai deloc verosimil. De altfel, imaginea lui Caragiale de aici nu e decât rezultatul deformaț iei profesionale a fostului cioranolog. Numai astfel se poate explica inflația de termeni metafizici, aplicați
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
inspirată și de o serie de dansuri de ansamblu, care reprezintă partea cea mai novatoare a liniei coregrafice a lui Eifman, s-a adăugat o ingenioasă construcție plastică, constituită de momentul de pantomimă dansată reprezentat de un grup feminin, în vaporoase veșminte roz, care, asaltându-l pe Don Juan, eșuează lamentabil într-un festin copios - acest moment evidențiind și calitățile de comediograf ale lui Eifman. În ambele spectacole, alături de solistele Vera Arbuzova și Maria Abasova, în prim plan, atât ca expresivitate
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
începutul mileniului III, suntem în pericol de a fi supuși seducției pe care ei continuă să o exercite." (p. 25) Așadar, Brunaux nu vrea seducție, ci obiectivitate. Vrea adevărul, nu reverberații mincinoase iscate de imaginația colectivă. Vrea autenticul, nu entuziasmele vaporoase pornite dintr-o fantezie neînfrînată. Pe scurt, vrea să spulbere mitul druizilor, punînd în locul lui adevărul. Urmarea este că le fură aura și le arată scheletul, cu un efect deplorabil asupra cititorului. Căci, vrînd să clarifice problema, o sterilizează, reducîndu-i
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
începu să plutească în jur ca un patrafir evanescent, fluturat de boala duhului într-un zbor lin al începuturilor fără prihană. Aceeași soartă o avu și fusta care la rândul ei nu vroia să cadă și plutea în spațiul altarului, vaporoasă, angelică, desfăcându-se în câteva șuvițe, ca niște petale sau ca aripile unei păsări albe venite să ciugulească din potirul transsubstanțierii." (p. 187) Dincolo de reușitele și neajunsurile cărții rămâne esențială suprapunerea și amalgamarea planurilor (într-o asemenea măsură încât granițele
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
vară). Lovinescu, care-i face onoarea cîtorva rînduri în Istorie (ceea ce se cuvine remarcat ca mare galanterie, căci, după D. Micu bunăoară, Ada e doar una din „semnăturile inexpresive” dintro mare grămadă),2 zice că are o „sensibilitate feminină, delicată, vaporoasă, ușor elegiacă, impresionabilă la toate variațiile naturii.”3 Asta-i numaidecît, doar că - aș zice - de elegiacă nu-i deloc „ușor elegiacă”, ci chiar drastic elegiacă. Nu văd cum s-ar putea ceva mai adînc și mai definitiv elegiac decît
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
pe Leonardo DiCaprio, ovaționat de publicul de pa marginea covorului roșu cu strigăte de ”le roi, le roi”, nu l-a de, deranjat prea mult aversa, din moment ce cu o mână ținea umbrela, iar cu alta semna autografe. Nicole Kidman și vaporoasa ei rochie alb-înflorată s-au salvat rapid, ajungând la timp în capul scărilor pentru poza oficială a juriului, unde o aștepta binecuvântata umbrelă ce-l adăpostea și pe Cristian Mungiu. Dacă ar fi avut în stânga o doamnă și nu pe
Cannes, 2013: Nicole Kidman și Cristian Mungiu sub aceeași umbrelă - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79419_a_80744]
-
se supune formei, uneori salvatoare, alteori detestată. Șirul îl deschide Asachi, cu sonete nemeșteșugite, aș putea spune (și e de așteptat, într-o limbă română care-și căuta tonurile) și neavând mai nimic, nici ca selecție a temelor, cu sentimentele vaporoase care animă sonetul în alte părți. Nu se desparte de inventarul de teme al patriei ca dulce jele nici Iancu Văcărescu, în vreme ce Heliade Rădulescu, Costache Negri și Cezar Bolliac ilustrează perioada de tranziție, în care simțămintele și suferințele personale se
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
consistența psihologic-senzitivă a lui Eugen Bunaru mai pot reconstrui, ca dintr-un os primordial, frumusețea arborescentă a lumii spiritului. Ei nu sunt doar sarea pământului - cum se spune într-o secvență mistică decisivă -, ci însuși pământul. Pășim pe cuvintele lor vaporoase, ne balansăm extatic între o nevroză și alta radiată de meningele ultrasensibil, dar acordăm prea puțină atenție celor care țes diafana plasă de susținere. Mă disperă faptul că un poet precum Adrian Bodnaru, care a confirmat și a reconfirmat, are
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
locuri, cartierele nou construite, dau fostei cetăți feudale aerul unui oraș modern și activ. Lumina băimăreană în care se răsfață adierea caldă a Adriaticei, suflând peste Banat, spre nord, atrasă de curenți reci din văile umbroase ale Tisei, peisajul dulce, vaporos în care crește castanul Italiei, au creat aici o harnică școală de pictură și grafică, pe lângă străvechea artă regională a sculpturii în lemn. Dacă vizitați orașul iarna, nu pierdeți ocazia de a privi operele pictorilor profesioniști sau amatori din Baia Mare
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
de o mare diversitate. Divers și din punct de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care se fixează cu obstinație asupra trecutului, propune promenade nostalgice prin muzeul memoriei și lecții vaporoase de melancolie. Amintirea are - în poemele Mioarei Cremene - ceva din puterea de fascinație a apei „ofelizate”, astfel că orice imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată - de a reanima fantasmele șterse ale
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
presiunea unei autorități pe care, în mod firesc, ar fi trebuit s-o domine. De la această conștiință se propagă tensiunile din romanul brebanian. În proza clujeanului totul e senin și posibil, pentru că, fără excepție, deznodămintele lui au ceva de mister vaporos. La Breban, pânda și seducția preiau funcțiile unui joc erotizant al voinței, prin care protagonistul instrumentează o putere aparte. Nici vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]