396 matches
-
fi putut amenința frontierele orientale. În 1004, Henric II este cel care, alungîndu-i pe poloni, îi reinstalează pe Przemyslizi la Praga. În 1039, în schimb, Henric III îl salvează pe Cazimir al Poloniei de dominația ducelui de Boemia. În schimbul unei vasalități general acceptate, împărații îi consideră pe ducii de Boemia ca pe niște prinți germani. Cehii trimit, ca atare, contingente armatei imperiale, asistă la dietele Imperiului și participă la alegerile imperiale. Tributari ai unei înalte funcții la curtea împăratului, ci primesc
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
se consolează, atribuindu-și, în 1025, titlul de rege. Efemeră măreție și scurtă independență! Mediocrul Miezsko II (1025-1034) lasă să-i scape o bună parte din cuceririle tatălui său și trebuie din nou să se recunoască vasal al împăratului. O vasalitate care salvează totuși regatul de anexarea sa, proiectată de Bretislav de Boemia. Restaurat sub domnia lui Cazimir Renovatorul (1034-1058), regatul Poloniei se cufundă în cea de a doua jumătate a secolului al XI-lea în anarhie și dezordine, fiecare provincie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
-lea, chiar dacă eliberează Europa Centrală, nu marchează pentru Rusia sfirșitul dominației Hanilor. Stabiliți pe malul Mării Negre, mongolii Hoardei de Aur continuă să-și exercite protectoratul asupra totalității principatelor rusești. Un tribut anual, plătit de fiecare prinț, materializează aceste legături de vasalitate și, la fiecare schimbare de domnie, noul suveran trebuie să meargă în țara mongolă pentru a-i aduce Hanului omagiul datorat oricărui suzeran. Nici un prinț rus nu scapă de această dură dominație, nici măcar Alexandru Nevski, a cărui victorie asupra Teutonilor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
13 "Recomandarea" sau "închinarea" (de la cuvîntul de origine latină commendatio) este forma primară a omagiului vasalic de mai tîrziu care constituie, la rîndul său, alături de jurâmîntul de credință și învestitură, primul dintre cele trei momente ale ritualului de intrare în vasalitate, așa cum s-a cristalizat acesta în secolele X-XII. Primele mențiuni despre "recomandare" datează, după unele opinii, din secolele VI-VII, în Spania vizigotă și într-un document din Galia merovingiană intitulat Formularul lui Marculf, dar fixarea definitivă a obiceiului pare
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
p. 114, sqq; Joseph Calmette, La Societe féodale, Paris, 1927, p. 30-31; Ferdinand Lot, Histoire du Moyen Âge, T I, Les destinées de l'Empire en Occident de 395 à 768, Paris, p. 666; Jacques Le Goff, Ritualul simbolic al vasalității in idem, Pentru un alt Ev Mediu. Valbri umaniste în cultura și civilizația Evului Mediu. Studiu introductiv, note și traducere de Maria Carpov, vol. II, București, Ed. Meridiane, 1986, p. 175-254; Radu Manolescu, Societatea feudală în Europa apuseană, București, Ed.
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fevum), "feudul" sau "fieful" s-a substituit "beneficiului" carolingian în condițiile cînd acesta care fusese pînă atunci viager, nu neapărat corelat cu sistemul relațiilor de dependență personală și fără o conotație materială specifică a devenit ereditar, a fuzionat definitiv cu vasalitatea și s-a identificat cu precădere (dar nu exclusiv) cu posesiunea funciară (cf. François-Louis Ganshof, op. cit., p. 106-117; Joseph Calmette, op. cit., p. 19-22; Marc Bloch, op. cit., voI. I-II, passim). 21 Dreptul de comandă (bannus) reprezintă o expresie care rezumă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
orientală pentru că gîndirea sa tradițională, agricolă și pastorală, are elemente comune cu gîndirea arhaică asiatică. Totuși, prin poziția lor geografică de "punte" sau "poartă" sau "sentinelă" a Orientului, românii au cunoscut direct Orientul, îndeosebi Orientul apropiat, dar starea lor de vasalitate față de turci și viața lor la răscrucea imperiilor nu a dus la dezvoltarea timpurie a studiilor de orientalistică. Volumul de față reflectă ipostaza de exeget al culturii indiene, domeniul in care magistrul Demetrio Marin a excelat. Această carte cuprinde două
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
etapă a genezei organismului spiritual european o vom descoperi ca fiind așezată sub semnul raporturilor Est-Vest, în care se afirmă preeminența de natură ideatică a Bizanțului, credința în „imperium romanum”, mozaicul prelungind moștenirea greco-romano-orientală față în față cu sistemul de vasalități și suveranități medievale; a doua perioadă, o vom percepe ca fiind marcată de relațiile Sud-Nord, în care, in abstracto privind, lumina apolinică a Mediteranei se află față în față cu cețurile metafizice ale Nordului. Războiul confesiunilor care se declanșează în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cuvinte, în viziunea Bisericii, relația dintre om și Creatorul său este aceea dintre un stăpân și sclav. O abordare absolut primitivă. Numai mintea cea slabă a omului are tendința de a vedea relațiile dintre două entități ca un raport de vasalitate. Eu nu cred că o entitate superioară privește raporturile cu creația sa în felul acesta, iar relația dintre un tată și fiii săi nu este în nici un caz una între stăpân și sclav. De ce ar avea nevoie Dumnezeu de ,,robi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
operă care trebuie îndeplinită încă de Roma. 130. Astfel, feudalismul a fost unica sau, cu siguranță, principala sursă a tuturor relelor; dat fiind că era un sistem mixt de domnie profană și barbară și, în același timp, de servitute și vasalitate față de principii temporari, în ceea ce privește domnia, el a separat Clerul de popor (Plaga I) și a rupt în două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
II-a), și deci o altă separare a Clerului superior, adică între Episcopii înșiși, fiindcă i-a făcut să uite de fraternitate, să-și aducă aminte de lăcomia seniorială atît pentru ei, cît și pentru principele de care depindeau prin vasalitate, rămînînd astfel Episcopul separat de popor și prizonier al episcopatului (Plaga a III-a); cît privește apoi servitutea feudalismul, cu Episcopii supuși direct Domnului temporar ca fideli și oameni ai săi -, ea a înlănțuit cu mîrșăvie Biserica și toate bunurile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lăsat libere nici persoanele, nici lucrurile Bisericilor. 131. Las deoparte chestiunea suveranității, care privește Scaunul de la Roma numai și nu se regăsește în alte dioceze, cel puțin pentru multă vreme; suveranitatea, ca expresie a stăpînirii independente, nu atrage după sine vasalitatea și, în consecință, restricțiile acesteia în privința utilizării libere a averii, lucru care a corupt și declasat Clerul; Restricțiile asupra bunurilor temporare sînt mizerabila cauză a incapacității Bisericii de a-și menține vechile standarde de guvernare a posesiunilor sale, de a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucrurile și în cazul Bisericii. Dar aceasta este exact ceea ce a vrut să facă din Biserică sistemul feudal. Fiindcă vasalul nu se poate reprezenta decît pe sine și persoana căreia îi slujește și prin aceasta lucrurile sale. Mai mult, această vasalitate și aceste servicii prestate conducătorilor temporari îndeplineau în esență funcțiunile temporare; în această măsură, bogățiile libere puteau căpăta o destinație spirituală; și acest caracter l-au avut toate bunurile libere ale Bisericii, care se administrau și se distribuiau în spiritul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
schimbarea unui regim nu i-a plăcut. I s-a părut absurd ca îmbogățirea să devină un scop suprem. Nu l-a atras nici ce i s-a părut a fi slugărnicie față de occidentali. A văzut într-asta o veselă vasalitate pe seama căreia se trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totuși) decât într-o democrație în care căsătoriile între homosexuali sunt nu numai permise, ci și intens mediatizate. * Privesc indignat-amuzat cum, la noi (la noi ca la nimenea!), după un șir de dictaturi, mai toată lumea se complace într-o veselă vasalitate! * Basarabia. Unire fără ură. * A nega proprietatea privată e o nebunie, dovadă acel proiect de sistematizare a satelor care ni s-a părut tuturor - și a fost - monstruos. E o eroare însă a propune drept ideal ceea ce e doar strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Răsărit au Înjumătățit vechea țară a lui Ștefan cel Mare și a urmașilor acestuia. Aceste informații le-am găsit citind „Memoriile Regelui Carol I al României (De un martor ocular)”, lucrare ce a apărut recent În mai multe fascicule. a. Vasalitatea față de Imperiul otoman - gravă piedică În calea dezvoltării României La Începutul domniei principelui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafață de 121.000 km.p. și cu o populație de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca și egalitatea de șanse. Clasa politică are încă prea mulți oameni incompetenți sau rău intenționați în privința binelui public. Infrastructura de locuire arată adesea ca după bombardament sau ca în Evul Mediu. Parte din mass-media este sub o prea accentuată vasalitate economică. Explozia accesului la cultură împroașcă încă prea mult cu kitsch, pornografie și superficialitate. Educația este preponderent cantitativistă: ne intereseză prea mult câte diplome dăm, câți studenți atragem și prea puțin ce știu ei să facă după ce pleacă din universități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cereale și porci în occident, trebuia să folosească doar rutele austriece: calea ferată și Dunărea. Ca atare existența sa depindea de o continuă înțelegere cu monarhia imperială și regală. În fapt, Viena se străduia să facă din acest lucru o vasalitate prost deghizată. Regele Milan, încă din primii ani de domnie, avusese parte, spre dauna sa, de această politică a Austriei și se resemnase să o suporte. Lucrul era cu atît mai ușor de făcut cu cît Curtea de la Viena, cunoscîndu-i
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
coroana Ungariei, căreia șefii militari ai formațiunilor statale din aceste zone (voievozii) îi erau vasali. În felul acesta „descălecarea Moldovei” nu poate fi altceva decât expresia legendară a unei expediții de instalare a unui voievod supus, și de întărire a vasalității zonei. Același lucru a intenționat ulterior și regele Matei Corvin, pe care însă „ai săi” l-au alungat, orientându-și vasalitatea către regatul Poloniei. Concurența celor două regate în ce privește vasalitatea Moldovei este veche. Astfel, un Ștefan vodă a avut doi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate fi altceva decât expresia legendară a unei expediții de instalare a unui voievod supus, și de întărire a vasalității zonei. Același lucru a intenționat ulterior și regele Matei Corvin, pe care însă „ai săi” l-au alungat, orientându-și vasalitatea către regatul Poloniei. Concurența celor două regate în ce privește vasalitatea Moldovei este veche. Astfel, un Ștefan vodă a avut doi fii, „pre Ștefan și pre Pătru, carii după moartea tătâne-său, pricindu-se pentru domniia, au fugit Ștefan, fratele cel mare la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de instalare a unui voievod supus, și de întărire a vasalității zonei. Același lucru a intenționat ulterior și regele Matei Corvin, pe care însă „ai săi” l-au alungat, orientându-și vasalitatea către regatul Poloniei. Concurența celor două regate în ce privește vasalitatea Moldovei este veche. Astfel, un Ștefan vodă a avut doi fii, „pre Ștefan și pre Pătru, carii după moartea tătâne-său, pricindu-se pentru domniia, au fugit Ștefan, fratele cel mare la Cazimir, craiul leșăscu, poftind ajutoriu împotriva frățâne său, lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și ei sunt descălecați, ba chiar înaintea moldovenilor, și îndreptățiți prin urmare să dea alt nume țării lor, nume care să nu mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen fără acoperire în realitatea limbii și inutil pe fondul unității etnolingvistice a romanității orientale, mai ales a spațiului dacoromân. Însuși autorul, furat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și a înțeles cu gravitate că reprezentam, la rându-mi, „o opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să fie în serviciul partenerului. Idolatria e, dimpotrivă, slujire unilaterală. Idolul nu spală niciodată picioarele idolatrului. Faimoasa iubire curtenească nu era scutită de un anumit halou de idolatrie, cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalarea constantă a îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupește. Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez nițeluș de idolatrie și imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“. Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esențe. De lumini incoruptibile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cantemir, Istoria Imperiului Otoman. Creșterea și descreșterea lui, scrisă în limba latină și tradusă în limba română de dr. Iosif Hodosiu. Publicată în două volume la București, în 1876, ea cuprinde știri despre tătari dinainte și după intrarea lor sub vasalitatea sultanilor de la Istanbul. Pentru stabilirea filiațiunii, în raport cu Gingis-khan, a tuturor comandanților tătari care au invadat Europa, de o mare valoare este Historie généalogique des Tartars, traducere în limba franceză a manuscrisului tătăresc a lui Abulgasi-Bayadur-Chan, publicat la Leyda, în 1726
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]