3,889 matches
-
cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și nu mai are albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu se mai lasă peste singuratica mea casă. Cine din noi va muri Înainte ca trupul să moară? Se întreba Nicolae Labiș. După atâția ani, putem să-i răspundem? Să-l chemăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de cunoaștere este ambiguă. Ca atare, cuvintele, instrumentul nostru cognitiv de numire, suferă de două ori: necunoașterea esenței lucrului numit, care rămâne un mister, și faptul că, din acest motiv, numirea este convențională, o haină pusă arbitrar pe acea taină, veșmânt confecționat de colaborarea dintre simțuri și intelect. Salvarea, liniștea noastră sunt asigurate de complacerea tacit asumată în a considera că și lumea și cuvintele corespund realității cu care ne-am familiarizat. Atunci ce împlinește cuvântul în poezie ? Nemulțumit de axiologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește cu ochi înguști, ca pe un obiect de preț, dezvelit de veșmântul ei lung, de prințesă cusută de vie în straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cu multe fructe. Cu zahăr. Și fără cuvinte. Într-o duminică, privind la tavanul scorojit din camera lui minusculă, Alexandre experimentează pentru prima oară senzația greu de pus în cuvinte că odaia îl strânge, că pereții se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai fostei monarhii au fost furnizați diplomației de către Biserică. Ba, mai mult chiar, cei mai mari dintre ei provin din această instituție. În serviciul prestat, ei au dovedit regelui un devotament rar întâlnit; la Roma (la Sfântul Scaun, mai ales), veșmântul le permitea să folosească un limbaj mai liber decât acela pe care îl întrebuințau laicii. De la începutul secolului al XIX-lea, însă, lucrurile nu se mai petrec așa; clerul nu mai este un "ordin" în stat. Atunci când, în funcție de natura unor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
o'clock", la fel ca toți colegii lui. Era epoca când afacerea Dreyfus pasiona întregul univers și făcea să se vorbească aprins despre ea, în toate conversațiile din străinătate, mai puțin atunci când se aflau francezi (mai ales atunci când aceștia purtau veșmintele cu caracter oficial). Cu îndrăzneala specifică vârstei, o tânără fată (care se ocupa de bufet), l-a interpelat astfel pe Jules Cambon: "Spuneți-mi, vă rog, domnule ambasador, Dvs. sunteți dreyfusard sau anti-dreyfusard?" Surâzând și mângâindu-și lunga sa pălărie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatră de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
a căruia slavă poetică, le-au dat curțile: Rosia, Austria, Prusia, Saxonia, Franța și alte și alte, asemene și o cunună de dafini, din curat aur lucrată, ce au fost hărăzit răposatului de patria sa Francfort. Trupul era îmbrăcat în veșminte albe și fața, plină de frumuseța bătrânețelor, se păre adormită, tămplile sale era încinse de cununa adevaratelor dafini, de care două alte era depuse la picioarele sale. Îngroparea s-au făcut în mormântul crăiesc, alăturia cu familia domnitoare și cu
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
nu prea intenția unei evaziuni de factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă autorul Arheologiei blînde pe tărîmul insolit care e creația poetică, "un continent în care litera îngheață / și cuvintele se dilată"? Cu totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
ca romanele tale să dea impresia că relatează secvențe din serialul "reality show". Ceea ce au fost în secolele XVIII și XIX romanele de dragoste, astăzi sunt acele canale porno TV din care constați că dedesubt bărbatul are pe el drept veșmânt doar o femeie. Ce să te mai chinui cu cartea, când poți să vezi totul pe viu? Pe lângă asta, astăzi la modă sunt nedăruiții. Atunci când scriu, scriitorii nu-și mai folosesc talentul la scris, așa că nu se mai poate demonstra
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
-ne să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt nu intenționaseră decât să măsoare distanța tirului. Unul din veterani mă informă că Romilde era și ea pe un bastion în rol de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit kagan-ul se opri chiar sub ea și într-o foarte bună limbă greacă îi strigă: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Labiș (dar într-o cu totul altă cheie lirică) mai știuse să descifreze din tîlcul primelor iubiri: Viața pe care n-o știusem s-a revărsat. Degetele ei în carnea mea au prins rădăcini, au înflorit apoi. Și-a scos veșmîntul. Devenise lumină. Intra cu brațele albe, cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
sunt frigide, deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității." (Doina Ioneț); "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
spre a se comportă precum un observator, un explorator. Preferă a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Adoptînd o postură modestă (ca si cum ar schimba un veșmînt de gală cu o haină de lucru), se apleacă asupra aspectelor enigmatice ale lumii fenomenale, pîndește miracolul măruntelor ecloziuni vitale: "în casele joase din copilărie, primăvara,/ viermii mătăsii foșneau noap-tea-ntreagă/ în frunzele lucii de dud,/ și noi așteptăm fără somn
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
li se alăturau și câteva în care personajele se mișcau ușor - spre exemplu, trei corpuri împletindu-și în așa fel mișcările încât păreau o singură ființă, cu mai multe mâini, picioare și capete, evoluând lent în spațiu. Postúrile, expresiile și veșmintele stranii ale personajelor; pregăteau spectatorii pentru atmosfera spectacolului. În cel de-al doilea cerc, spectatorii așezați pe gradene, în jurul scenei, urmăreau pe patru ecrane, care mărgineau circumferința acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
asigurată din oficiu. Comparația între Eugen Simion și Ion Negoițescu figurativ: "Primul dă impresia unui manechin care așteaptă să i se monteze un costum de gală. Al doilea e un om viu, pe care-l interesează cu precădere trupul, nu veșmintele. Eugen Simion dă impresia unui om dintr-o serie, fie și, până la un punct "onorabil". D-sa ilustrează prin excelență epoca sa. E o medie a aspectelor acesteia. I. Negoițescu, în schimb, e un novator, un deschizător al unui drum
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare cu niște călimări colosale de alamă; în cap cu cauc de șal, a cărui culoare nu se putea destinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era cîrpit, și purtînd ca veșmînt de căpetenie o fermenă de pambriu ca paiul grîului, căptușită cu bogasiu roșu; un astfel de june sta în scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc. (...) Nu trecu mult și se auzi pașii cei leneși și gravi ai marelui postelnic, ce
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
al II-lea" (Gentile Bellini), "Alegorie a bătăliei de la Lepanto" (Veronese), "Ferma" (Miró), "La Vie" (Picasso), "Premoniție a războiului civil" (Dali)... Ambele expoziții pun însă accentul pe artele minore: ceramică, mobilier, covoare, coperte de carte, obiecte de sticlă și metal, veșminte. Multe dintre exponate sunt scoase din contextul lor obișnuit, care le-ar fi făcut cu atât mai relevante... A vedea o piesă de mobilier din Casa Batllo este doar o palidă consolare pentru imposibilitatea de a evoca arhitectura lui Gaudí
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
fost create. Lămpi de moschee au fost amplasate în case particulare. Invers, obiecte seculare capătă semnificații religioase... Un vas metalic adus dintr-o baie din Orientul Mijlociu devine receptacol pentru apă sfințită... Brocarduri folosite pentru fețe de pernă sunt țesute în veșminte preoțești... O delicată cupă de culoarea smaragdului, creație a meșterilor musulmani din Egipt sau Iran, a fost așezată mai târziu într-o montură argintată în Constantinopolul creștin. Adusă la Veneția, este adăugată tezaurului sacru de la San Marco. Încercând să reînvie
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
la Veneția, este adăugată tezaurului sacru de la San Marco. Încercând să reînvie antichitatea din vremea apostolilor, să construiască imagini cât mai "verosimile", pictorii Renașterii venețiene au folosit cu nonșalanță elemente împrumutate din Orientul contemporan, dominat de musulmani... Caractere îmbrăcate în veșminte islamice apar ca martori la evenimente din calendarul creștin... Inscripții cu caractere arabe figurează ca decorații pe robele sfinților catolici... Într-o pictură reprezentându-l pe Sfântul Ștefan predicând în Ierusalim, Vittorio Carpaccio folosește fără ezitare coloane romane amestecate cu
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto, nu ducem lipsă de ele, mai adesea în impudicul lor veșmânt de vulgaritate. O jună încă la vârsta școlară se aruncă, despuiată, din apartamentul de la etajul șase al unui medic care nu se afla în ore de consultație. Miraculos, scapă cu viață, părăsind categoria sinucigașilor realizați. Un băietan în ultima clasă
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]