10,163 matches
-
căci i s-a sădit în suflet puterea de a iubi. Persoana umană este mânată lăuntric spre deschiderea prin iubire, pentru că ea are ca fundament care a creat-o și o susține cu această tendință, comuniunea treimică de Persoane, ca veșnică și supremă deschidere reciprocă în lumina iubirii. Dumnezeu vrea să I se răspundă îndată chemării la iubirea oceanică din care El dorește să dea valuri întregi, însă face aceasta doar în funcție de dorința și setea fiecăruia. El e îndrăgostit de oricare
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
ceea ce-l poate bucura pe om<footnote Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Studiu introductiv și traducere din limba greacă de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, EIBMBOR, București, 1997, p. 87. footnote>. Când se referă la dorul după Dumnezeu și viața veșnică, sădite în sufletul omului, Sfântul Grigorie Teologul afirmă: În calitate de pământ, sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, P.G. XXXVII, col. 452AB
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
p. 87. footnote>. Când se referă la dorul după Dumnezeu și viața veșnică, sădite în sufletul omului, Sfântul Grigorie Teologul afirmă: În calitate de pământ, sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, P.G. XXXVII, col. 452AB. footnote>. Bunii creștini nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru frumusețea Raiului, nici pentru frica Iadului, ci Îl iubesc pentru bunătatea Lui, pentru dragostea Lui nemărginită arătată lor și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
footnote>. Bunii creștini nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru frumusețea Raiului, nici pentru frica Iadului, ci Îl iubesc pentru bunătatea Lui, pentru dragostea Lui nemărginită arătată lor și întregii creații, iar El nu-i va lipsi pe ei de moștenirea veșnică, căci pe El îl vor moșteni. Evanghelia descoperită prin Iisus Hristos ne așază într-o comuniune cu Dumnezeu ca ființă și prezență personală plină de iubire. Forța Noului Legământ este iubirea lui Dumnezeu pe care credinciosul trebuie să-L adore
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
000 (douăzeci de mii!) de evrei. Traian Popovici a fost răsplătit simbolic, peste timp, cu titlul onorific ,,Drept între popoare”, cu un monument înălțat în Tel Aviv, Capitala Țării Sfinte: Israel, și, în cele din urmă, cu o placă pentru veșnică amintire, comemorativă, prinsă pe zidul casei cu nr. 6 de pe strada Zankovețka, din Cernăuți. Autoarea subliniază că toate inițiativele de a-l comemora pe acest vrednic român, Traian Popovici, au venit din partea evreilor trăitori în Occident. ,,Au trecut deja 70
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
păcatul triumfalismului și al autosuficienței, iar în al doilea rând pentru că ne dă atâtea prilejuri de cultivare și chiar de înmulțire a conștiinței apologetice în vederea (re)activării laturii mărturisitoare și misionare, toate cu scopul dobândirii mântuirii noastre în Împărăția cea veșnică a Cerurilor, dimpreună cu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh!... Așadar, să dea Dumnezeu - Cel în Treime slăvit și lăudat, să putem să le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc și cu smerenie și să îndrăznim înainte cu Mântuitorul
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
Arhiepisopului Ioan. Cu alte cuvinte, cartea de față este rezultatul acestor întrebări și căutări și totodată, o mărturie vie că intelectualul român, omul de cultură, dorește să se apropie din ce în ce mai mult de Dumnzeu și de Împărăția Sa Cea Sfântă și Veșnică. Aș mai adăuga că această lucrare recuperează și recapitulează o mărturisire de credință a cărturarului, având în vedere mediul în care au trăit, au crescut și s-au format generații întregi de intelectuali români înainte de anul 1990. Este și cazul
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
experimentul Terapiei de Șoc și Tranziției, care a dezorientat popoarele în căutarea unei căi de evoluție și a deturnat Europa spre un Capitalism Primitiv, va fi o amintire tristă. În concluzie, nu pot rata momentul opiniei cu privire la trecerea la cele veșnice a unui mare artist român, maestru al cinematografiei, Sergiu Nicolaescu. Pentru cei preocupați peste măsură de estetica morții, importantă în fața Tatălui Ceresc, este înhumarea credincioșilor adormiți, potrivit deciziei Sfântului Sinod din 1928, și nu reducerea trupului în cenușă - atitudine care
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
grav. Nedumerirea noastră era că ”dușmanii noștri”, copii și ei, vorbeau aceeași limbă: limba română. - Frate Nanea, fii sigur că unul din acei copii eram eu! - a spus Grigore Vieru și m-a îmbrățișat. Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică! Există și o parte dobândită a iubirii mele pentru Basarabia. Aceasta s-a întâmplat la Chișinău, unde am lucrat în cadrul ambasadei române în calitate de consilier, apoi ministru-consilier pentru probleme culturale. Acolo am cunoscut oameni excepționali, români care își iubesc țara poate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93957_a_95249]
-
ridicolul. Anticomunismul de paradă nu ține de foame, iar poporul, iubitor de cunoașterea istoriei naționale adevărate nu îl agrează, iar profesorul Buzatu a sesizat foarte bine acest lucru. Era normal, și personal m-am așteptat, ca o dată trecut în lumea veșnică, disputele asupra personalității profesorului Buzatu să se reaprindă, chiar la câteva ceasuri după aflarea veștii atât de triste, de data aceasta cu o ferocitate și o determinare, pe alocuri chiar ură, demne de o cauză mai bună. Sicer mărturisesc că
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
fi o initiativa deosebita ca Institutul de Istorie al Academiei de la Iasi sa poarte numele ilustru al Profesorului Gheorghe Buzatu. Dumnezeu să-l odihnească și să-l aseze în locul ce i se cuvine. O viață dăruită istoriei adevărate a românilor. Veșnica pomenire, domnului profesor de identitate națională! - General (r) Aurel Rogojan Omul care s-a înălțat la gloria cerească, după destule poveri ale nerecunoștinței în viața pământeană, s-a născut la data de 6 iunie 1939. După absolvirea studiilor de 10
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
istoriografia naționala pierde unul dintre marii apărători ai identității nationale, un combatant cu armele științei pe fronturile noului razboi informațional, ale cărui resorturi secrete le-a descifrat și adus în lumină, cu prețul unei vieți puse pe altarul Neamului Românesc. Veșnica pomenire, domnului profesor de identitate națională! Schiță de portret în culorile duhului unui neam - Prof. univ. dr. Ilie Bădescu Gheorghe Buzatu a fost unul dintre luptătorii exemplari pentru apărarea dreptului la gândire. Formula sa de personalitate face parte din marea
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
mea la care am ajuns după moarte totul este iubire și disperare sînt prezentul și trecutul contrariilor, locul miraculos în care dragostea trece prin moarte și este liberă Vineri într-o margine de cuvînt stă vineri pe jos sub cerul veșnicei luni cineva scoate din cerc punctul și tot ce se rotește este oprit noi cei care scriem cu mîinile împreunate cu trupurile lipite în sărut poate chiar ne rotim în jurul buricelor prin miez de nașteri sîntem totuși ficși Doamne dacă
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
-o deschid cuie strîmbe din născare care pipăie cercetează și nu se pot înfige ciocane care bat pe nicovale posomorîte bat distanțele le subțiază pînă le fac rezonabile pînă le pot restitui Universului. Vai cum dispar Vai cum dispar cele veșnice ființe și lucruri deopotrivă cum fără nici o rușine dispar clipă de clipă trădîndu-ne dar nu putem ști (în veci nu vom ști) dacă-nșelînd Providența ori făcîndu-i pe plac. Despre Nimic Nimicul cel mare și Nimicul cel mic stau la taifas
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai dăruit rana și chinul Și carnea coapselor preapline Deasupra-ne zburda fantastic Un flutur uriaș de ploaie Timpul tăia rîmele drastic Și-ți clipoceau buzele spastic De-amorul veșnic ce ne-ndoaie Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
și galeșe, oh!, oh!, doamne de la teatru ( stăteam lîngă teatru - veșnic defilau artistele!), și peste toate acea vagă credință că scriu frumos, că voi putea face ceva! Am devenit sentimentaloid!! * Ce-i cu Țepeneag? Scrie sau e în criza lui veșnică? Ivănceanu mai crede că e un mare poet? (Mi-a spus într-o seară: "Sînt un mare poet și un mare prozator!") * Sînt curios să văd ce Vise ai mai făcut, ce-i cu epopeea, ce-i cu nemurirea. Sînt
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
chiuvetă"rîzînd" uite, băi, fac bulbuci!" uite, băi, ce palme umede am!" scuturîndu-le ca pe niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
două romane apărute postum, Lunatecii în 1965 și neterminatul Venin de mai, reconstituit și pus sub teasc abia în 1971, schimbă din nou macazul stilistic, măcinînd obsesiv două teme: erotica absorbantă, cu bărbați din zodia lui Priap și femei în veșnică disponibilitate de rut și ratarea prin indecizie și amînare. Majoritatea comentatorilor descifrează în croiala acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
de viață secretă, tensiuni ale așteptării, reverii ale apropierii de celălalt, tăcerile sunt dense de voci dizolvate, de cuvinte subînțelese. Între peisaj și privitorul-contemplator jocul dintre apropiere și distanțare e permanent, cuvântul caută obiectul, lucrurile mor în cuvinte și rămân veșnice în cei ce le-au trăit, prezența umană se află într-un soi de solidaritate mută cu lumea din jur, simțindu-i durata și neantul, frumusețea perenă sau numai scânteierile de o clipă: "Pe colina unde nu au / dansat decât
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Katia Fodor * Despre Viața Veșnică... Urme de daltă în pietrele zidului Și întrebarea pusă arborilor: Despre credință, Despre felul în care așteaptă ei învierea. Cu smerenia pietrei Sau iluminarea Zidarului într-un răgaz de odihnă Cînd i se arată Surîsul lui Isus La vederea aburului
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
nostru. Cum îl înțeleg, acum, pe Sorin Titel! "Să-ți încălzesc puțină supă, spuse înduioșat unchiul Rubin". Ce-am putea face altceva? Dar Desideriu "...descoperi, în acea trecătoare clipă a trezirii din leșin, lumea cu splendoarea ei de nimic tulburată, veșnică și nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n conturul ușor tremurat al unei sexualități virginale, al unei pudori atacate de marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe. Ce mă face, totuși, să mă găndesc la Cehov? Sufletul, da, sufletul dureros, surăzănd, surăzănd, surăzănd în nesfărșita lepădare de strălucire, clipă de clipă, a vieții noastre cea de toate miresmele și
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
numai de trei autori: Mihu Dragomir, Tiberiu Utan și de mine! Cam scurtă colaborarea lui! Textul e normal, așezarea nasoală, cum v-am mai zis. Dar să fiu mulțumit că n-a ieșit mai rău! Termin scrisoarea după masă, în veșnica lumină albă de la ora patru spre cinci, cu vîntul rece intrîndu-mi pe fereastra deschisă. Aș bea și n-aș bea o cafea. La prînz am dus niște versuri de-ale Tamarei Nikolaevna la Cronica. Aș dori foarte mult, agățîndu-mă de
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
să privești la infinit lumina, doar atît, ca o rugăciune. Îmi aduc aminte. Dar pînă și a-mi aminti mi se pare un sacrilegiu. Da, să nu faci nimic! Să lași timpul să treacă neîmpărțit de ore. Aș locui o veșnică după amiază, lipsit de memorie, privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă seara, în
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică la figura Evei: "dânsa avea ceva respingător, în ea se simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]