524 matches
-
mult mă atrage Să privesc minunate flori de vară Și să sărut ciucurii parfumați al florilor de liliac. Tânjesc după vârfuri singuratice de munte, Dar mai mult tânjesc după dulcea Poppy - Acea lume încântătoare a prozei Capabilă să înlăture și veștedul meu trandafir. Îmi doresc să văd pășuni cu un parau Dar mai mult doresc panseluțe gânditoare, Atunci când într-o zi leneșa de vară Adun culori care să mă înveselească. Vreau ciripit de privighetori Și ălei cu copaci bătrâni, Dar ce
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
Sosește iarăși toamna cu frunzele de-a valma, Cu cețuri încâlcite printre copacii goi, Să-ți răvășească părul și să-ți înghețe palma, Să-ți ude iar obrajii cu lacrimi și cu ploi. Și-aduce în vârtejuri frunziș uscat și veșted, Așează strai de brumă pe parcuri și alei Și-un fir de lămâiță îți pune iar pe creștet Și-n gene iar îți prinde alai de funigei. Sosește iarăși toamna cu limba amăruie, Cu serile tăcute și pline de năluci
TOAMNA CARE VA SOSI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373851_a_375180]
-
cretă, peste vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Si tu adormi, să poți să te mai minți că-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburită, în liniștea de ieri când mirosea a mamă, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tată, în prag de Paști zâmbind. Ca floarea strecurată pe zid de mânăstiri așază
EI VIN PLECÂND... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373860_a_375189]
-
milă de ele, să moară nu vreau... Poate rugăciuni să le ajute cumva.... Mi-e teamă...Doar ieri, fericite, la Soare zburau... Numai El Singur, le mai poate salva... ...Peste noapte mi-a murit și Wisteria...ciorchini criogenați și frunze veștede amplifică isteria... Am ochii-nlăcrimați. ............................. ... Iar acum îmi vii Tu, în toată trezia, izbindu-mă drept în frunte, cu drogul meu, Poezia... ...Născută din transe cu ape-ghețate în Mai și nude naiade, puțin dezmățate, urmărite acerb, de Zei răzvrătiti, alungați
SĂ CONTINUE ÎN RAI SĂRBĂTORILE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374010_a_375339]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SERAFIM Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ceasornic al orelor târzii, Sfânt! Ceasornic al clipelor pustii, Sfânt! Foșnet veșted de verb „a iubi” Sfânt! Hotare de inimi golite, zdrobite, Domnul Savaot! Uneori cerul e mult prea albastru, alteori adevărul e mult prea adevăr. Dar șase perechi de aripi umplu cerul și adevărul de strigarea lor... Referință Bibliografică: Serafim / Florin
SERAFIM de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374111_a_375440]
-
și mi-a cântat la el o doină. Mi l-a înapoiat și a dat apoi glas aceleiași melodii, cțntată de el, însoțită de versurile: Codrule, când te-am trecut / Frunza verde ai avut, / Iar pe când am înturnat / Fost-ai veșted și uscat. L-am primit cu mult drag, iar vocea lui îmi sună și acum în minte. Fluierul îl mai am și acum, după aproape treizeci de ani de la vizita în munții Cibinului, pe care îl privesc cu nostalgie și
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
în: Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Flori de tămâioare... Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioare pe câmpul înverzit de-atâta soare doar noaptea cerne brumă peste zare ș-omoară florile născute din uitare... Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă
FLORI DE TĂMÂIOARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347808_a_349137]
-
volum, de altfel deloc lesnicios la lectură și cu atît mai puțin la traducere, pe care Eugen Dorcescu l-a publicat în română la Editura Mirton în 2012, Umbra și aparența: Unei frunze uscate Ca sosită din rămurișuri celeste, frunză veștedă, cazi pe pămîntul splendorii și al durerii, pentru a ne arăta săvîrșirea, extincția, așteptarea? Noi de asemenea, smulși, uscați, cădem pe pămîntul nesfîrșit, precum o floare a negării cădem de la stele la solitudine. Și tu cazi mută, fără a ști
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
Sonete, Freamăt de codru, Revedere, Despărțire. Veronica îl vizitează la București. 1879 Apar în "Convorbiri Literare" poeziile: De câte ori iubito, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Afară-i toamna, Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veștedă, Despărțire. 1879-09-06 Veronica Micle merge la Capitală, fiind așteptată cu emoție de către poet. 1879-09-07 Întâlnirea fusese atât de tulburătoare încât Veronica avea să scrie " Scumpul meu drag, nu știu cum să încep, cum vei găsi aceasta... ! Nu mă mai recunosc după noaptea
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SUNTEM FRAȚI? Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Suntem frați? Suntem frați sau regi sau nebuni, Pentru ce ne batem? Îți spun. Pentru frunze de lauri veștede, moarte, Trădare de frate. Aduceți ghirlandele-n case, Iubirea să ne descoase, Cu pași de legendă, iubire, Suflete, fibre. Îngere, sângeră, Îngere, plânge-mă, Vulturi, duceți-mă Morților, cețelor. În spatele draperiilor, pândește Poloniu, spada iubirilor o roade plutoniul. BORIS MARIAN
SUNTEM FRAŢI? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347361_a_348690]
-
o lume de vise ascunde/ și-un zbucium răscolind ireal/ e oarbă cărarea spre tine/ e orb și doru-n pustiu/ tăceri - disperări scuturate/ prin gânduri ce nu se prescriu/ Acasă „tremură plăcerea vie, se dezmiardă-n tinerețe,/ chiar de-i veștedă și tristă,/ poartă-un rest de frumusețe./ primăvara ce-o să vie,/ melancolică-n grădină,/ de iubire-i prăznuită,/ dănțuind zile-lumină.” Acasă, „de-atâtea ori m-ai căutat,/ când nu-ți eram aproape,/ în vântul toamnei adunat/ nesprijinit de ape./ de-
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
umbra lor, în perspectiva înțelegerii raționale, lucrurile ce populează universul material sunt doar aparențe. Ochiul înșelător nu vede decât umbre ale puzderiilor de aparențe ce ne înconjoară și din care noi înșine facem parte.... : “ca sosită din rămurișuri celeste,/ frunză veștedă, cazi pe pământul/ splendorii/../ Și tu cazi mută, fără a ști./ Cazi în tăcere, asemenea nouă./ Aidoma unui trup nimicit cazi/ pe verticala aerului lipsit de vedere”. Analogia frunză (veștedă) - om nu este doar o figură plastică, ci și o
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
noi înșine facem parte.... : “ca sosită din rămurișuri celeste,/ frunză veștedă, cazi pe pământul/ splendorii/../ Și tu cazi mută, fără a ști./ Cazi în tăcere, asemenea nouă./ Aidoma unui trup nimicit cazi/ pe verticala aerului lipsit de vedere”. Analogia frunză (veștedă) - om nu este doar o figură plastică, ci și o metaforă intelectuală, rezultatul translării comparației, din zona sensitivă, în aceea a rațiunii, care știe că legile oarbe, imuabile (“aerul lipsit de vedere”), ale naturii sunt aidoma celor ce guvernează destinul
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
Cotea, cel care timp de două decenii a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului, cu sediul la Paris, astăzi în vârstă de 84 de ani. Cele două echipaje doreau să-și omagieze Magistrul acasă la el. Ursitoarele veștede ale toameni însă apar pe negândite și ne țes în minte planuri noi sau vechi, dilemele curând din belșugul multiplelor posibilități. Sporovăim pe drum despre toate celea, dar fără să vrem ’’admirând’’ hârtoapele prin care șerpuiau mașinile, dăm dreptate academicianului
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plămâni. Apoi a văzut nucul
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plămâni. Apoi a văzut nucul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți.Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plamâni.Apoi a văzut nucul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul meu. Foșnește alunul e vremea șerpilor, picură dragostea ca ceara, ca ploile veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici această dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării, sarea spălându-ne. Dumnezeu știe câte licori
DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378105_a_379434]
-
brume și cu ploi. Frunzele din pomi au ruginit, Și zac pierdute în noroi. Pe când tinere și verzi erau, Și vântul blând la mângâia, Cu razele lunii se jucau, De nimenea nu le păsa. Din ramuri toamna le gonește, Sunt veștede,ș-au ruginit. Iar apa ploii le stropește, Și azi cu toți le-au părăsit. Sunt ofilite și căzute, Iar acuma sunt uitate. Numai de vânturi sunt bătute, Și-n zăpadă înghețate. Este la fel ca și în viață, De la
FRUNZA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376483_a_377812]
-
fotografie:internet... XXVII. UITAT DE VIS, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015. De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, ... Citește mai mult De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea,Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțeO răfuială surdă, în veștede nuanțe.Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința,Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința,Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământăCu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă.De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și luna, Care limpede-n târziu Parcă spune „noapte bună”... 26 august 2016, Constantă (scrisă în parc, pe o bancă, măi pe la amiază) Sursă foto: A #Midsummer #Nights #Dream - #Alexandru #Darida #ArsMuriendi #literatura
ÎN PARC de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375198_a_376527]
-
timp, e iarăși toamnă. Septembrie a rămas deja în urmă, cu zile senine și calde, cu plante și fluturi, cu cer înalt și limpede, parcă îndrăgostit de vara ce abia se încheiase. Octombrie a venit cu ploi, frig și frunze veștede, măturate din copaci de vântul aprig. Noiembrie a adus cu sine un soare rece, distant, zile scurte și nopți lungi. Lumina rară, asemenea unei haine strâmte, a amiezelor sale, te îmbie să mergi la pas, pe străzile din centrul orașului
E PREA DEVREME PENTRU CRĂCIUN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373150_a_374479]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Uneori te mai simt lângă mine, Deseori fericit te detest, Viața-ntreagă e o simfonie, Curge-ncet și constant, fără rest. N-am uitat încleștarea din luturi, Sărutarea...Pustiu a rămas... Uneori te zăresc fericită, Veșted sufletul meu, fără glas. N-am uitat, e prea simplă uitarea, Nu te pot sfărâma într-un vers... Te privesc printre vise doar seara, Transformându-te-n mic Univers. Pentru tine a fost doar o clipă, Pentru mine nu există
UNEORI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379731_a_381060]
-
scos din minți... ...Am sorbit ca dintr-o cupă tot absintul deznădejdii, Labirintul cu primejdii ne-a atras cu dor de ducă... Când ne-am presărat pe creștet toată urna cu cenușă, Ne priveau de după ușă îngeri triști cu zâmbet veșted... Și-o Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată în lințolii, se reîntrupa ca Ana, Cu iubirea ei zidită, ca a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]