1,781 matches
-
-și dorea și cu un altul dar nu în aceleași condiții. Și-apoi, nu trebuia să se gândească prea mult la nopțile pierdute visându-i chipul perfect și buclele aurite ca să înțeleagă că pe ea o vrea. Îl cucerise, pentru vecie, cu vorbele ei dulci, pornite din suflet; la fel îi va cuceri și pe alegători. Au bătut palma "bărbătește". Bărbații și-au permis să bea un pahar de vin dar nici unul n-a remarcat strângerea de inimă a Luanei. Radak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufletului, al vieții... de o parte și de alta a cărării, loc de odihnă - o pajiște. Flori minunate au crescut aici. Unele sunt mari, te sufocă - ființele care s-au mulțumit cu puțin și au poposit să se odihnească pe vecie, altele sunt mici, speranțele, mici și albastre. Aproape că nu le mai vedem. Nu te grăbi! Uită-te mai întâi în sus. E cerul, în albastrul imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens - ca și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atunci era prea târziu; ochii îmi erau deja atrași de informații, citind pe sărite, până la capăt... Scrisoarea nr. 1 Eric, Orice ți-ar fi spus doctorița Randle, eu nu mă întorc. Nimic nu se întoarce. Totul s-a pierdut pe vecie și-mi pare rău pentru lucrul ăsta. Asta e prima dintr-o serie de scrisori pe care le-am creat ca să te ajut să supraviețuiești noii tale vieți. Vei primi scrisorile la intervale regulate. Uneori zi de zi, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perechea lui unde e? De ce nu se aude?... Privesc din nou prin întuneric la locul unde a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în care eu în adevărul clipei / - fără de nume - sfânt mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mă înădușă cu greutatea lui imensă și nici măcar... Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au despărțit cu tabieturile de rigoare și fiecare era convins de necesitatea unei decizii imediate. Trebuie să mă însor, gîndea Rodion. Este infinit mai bun Radu, profesorul de engleză. Trecuse o săptămînă și Rodion nu obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului Testament: „păcat veșnic”. Cine hulește Duhul Sfânt se face vinovat de „păcat veșnic”. Hulitorul acesta se instalează pe vecie în starea de păcat; altfel spus, viața lui, atât în veacul acesta, cât și în cel următor, va sta exclusiv sub semnul morții. Cine hulește împotriva Duhului Sfânt se instalează, moral și spiritual, în moarte veșnică. Pentru el nu există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unul pragmatic: menținerea pe drumul bun a urmașilor autorului fictiv. În această bătălie pentru stimularea virtuții, viziunile joacă rolul „artileriei grele” sau, ca să folosim o formulă modernă, al „armei disuasive”: de vei călca strâmb, iată locul unde vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cer. Instaurarea noii vârste echivalează cu o nouă creație. Nimic nu supraviețuiește în condițiile dinainte: drepții se bucură din plin de condițiile pământului transfigurat, devin locuitori ai Ierusalimului ceresc; păcătoșii populează grotele extramundane; îngerii rebeli sunt închiși în temnițe pe vecie. Noua lume are o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea arbitrară și nocivă a creaturilor. Un lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nouă întâlnire, dar nu pentru vreo nuntă sau înmormântare, ci așa, de pamplezir, că o viață are omul și trebuie să ne mai destindem și noi. Întâlnire în care, evident, nimeni nu crede. Scene de teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung în România pentru a fenta gropile patriei, pentru a căuta leac pentru diaree, la nicio oră după ce-aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în draci birocrația despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fie toboșar. Înnobilasem misia insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de coadă. Eu nu mă împrietenisem nici măcar la purtare ha, ha, ha, nici chiar la purtare? cu-n zece. Nota asta era pentru mine un pericol public. Putea fi începutul sfârșitului pentru statutul de depravat, pentru calitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce? Ochii ei erau delicioși în acea clipă. Pentru că te iubesc! Dar nu poate rămâne decât unul! Și unde dracu' ai pus cheile alea? Minciună! Și erau în mașină! Suntem legați pe vecie, nu? Accepți să petrecem eternitatea împreună? Accepți, dragostea mea? Da, iubire! Accept! Doru dădu s-o sărute, dar ea-1 opri: Vroiam să-ți propun chiar eu asta, dar am auzit că l-ai omorât pe Alex și nu credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe, multe ori, și se sărută des, cu duioșie, pe vecie." Parcă pământul îmi fugea de sub picioare, și nu-mi dădeam seama de ce. Și, în, timp ce lucrurile se petreceau astfel, eu îmi pun mâinile pe umerii lui, încercând să-l prind mai bine. Apoi îl îmbrățișez strâns, cu inima lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Elena alergând prin casă urmărită de soră-sa care avea chef de joacă. Jucați-vă, jucați-vă, dragile mele, că de mâine încolo rămâne casa goală, își exprima regretul Silvia. Să nu cumva să plângi, mamă! Că nu plec pentru vecie și Germania nu-i la capătul lumii. Nu! e la o aruncătură de băț, glumea Silvia. Nu chiar așa, dar cu avionul ajungi în două ore. După ce și-a cam aranjat tot ceea ce trebuia să ia cu ea, Cecilia și-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să 104 Rareș Tiron ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice, vulnerabil și inocent". Surprize ne așteaptă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
una cu întruchiparea perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de vagă, încât ți se pare că, preț de o clipă, ai fost victima propriilor plăsmuiri. Femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În Povestea lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această lume, fie în cea de dincolo. Reversul este senzația de permanentă neîmplinire față de orice ne-ar oferi realitatea, senzație care, chiar în momentele de mare fericire, subzistă undeva, ascunsă, refulată, într-un colțișor al sufletului nostru. Suntem atinși pe vecie de aripa unui bovarism din care își trag rădăcinile, în același timp, măreția și decăderea noastră, dar care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că explicația ține de tiparul filosofico-religios în care, de milenii, am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
convins pe Spirit să renunțe. -O zână! Ori prea mult te doresc, ori am mintea rătăcită, dar știu că în veacuri spirit rătăcitor ce tu-mi dorești, de dorul tău eu am să mor. -Tu! Ești și vei fi pe vecie nemuritor, de aceea tu nu poți să te stingi. Acolo, unde stai de veghe, sigur din neamul tău îți vei găsi pereche. Tu ești din lumea umbrelor, eu din lumea pământenilor. Tu ești din imagine zămislit, pe când eu din fructul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
istoric. Douăzeci de ani mai târziu, în 1990, Karl-Josef Kuschel a evidențiat în mod perfect această schimbare a gândirii mele cristologice în monumentala sa cercetare intitulată Geboren vor aller Zeit? Der Streit um den christlichen Ursprung (Născut mai înainte de toți vecii? Controversa despre originea lui Cristos). Evident, înțelegeam pe Dumnezeu ca un Dumnezeu viu, la fel ca Hegel, un Dumnezeu care, diferit de cel imobil al metafizicii grecești, se mișcă, se modifică, duce la împlinire istoria. Ce nu se situează dincolo de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A fost și anul În care eu m-am Îndrăgostit lulea și pe vecie de Angélica de Alquézar, perversă și ticăloasă cum nu poate fi decât Răul Întrupat Într-o fetiță bălaie de unsprezece sau doisprezece ani. Dar să povestim totul cu șart și la locul lui. Mă numesc Íñigo. Și numele meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Da, atinseseră o stare de trezie pe care n-o avuseseră niciodată până atunci. Fără să șovăie și fără să tremure, ei citeau. Și semnele s-au săpat în mine cu o asemenea forță, că ele au rămas acolo pentru vecie. N-aș fi crezut niciodată că lectura imediată și simplă, cititul la prima mână, poate fi atât de cutremurătoare și de sfâșietoare. în clipa aceea am hotărât să nu mai gust niciodată băuturi tari. Dacă literele nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că Berilă era echivalent cu apevist (termen derivat de la sigla glumeață A.P.V. - ,armata pe viață"). Sintagma reapare din cînd în cînd, în internet: ,așa cum există "coana Mița biciclista", "Bulă și cu Ștrul", "faci armata cît Berilă", va exista pe vecie asocierea "Năstase-Mătușa Tamara"" (nastase.wordpress.com, 2007). Comparația în discuție are o explicație istorică, destul de ușor de reconstituit: trimite la un personaj real, evocat de mai multe texte polițienești și jurnalistice: un anume Andrei Berilă, criminal în serie din anii
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
formal corect. Italia urma să-mi vindece și mie boala, ca lui Bălcescu, sau să mă ucidă, le argumentam eu celor dispuși să mă asculte... - Și nu numai că v-a vindecat, dar v-a și legat de ea pe vecie, într-un mod tainic. Nu pot să închei dialogul nostru înainte de a vă întreba: unde anume vă simțiți - cu adevărat - acasă, domnule Adrian Popescu? În Umbria - provincia pe care ați presimțit-o, înainte de a o vedea și al cărei nume
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]