2,286 matches
-
s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim cu toții, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Într-o casă vecină cu acest loc, care, la rândul ei, a Încheiat un act de Întreținere, pentru bătrânețe, cu P.R., vecină cu casa, În vederea Îngrijirii sale și folosirii de către P.R. a grădinii pentru nevoi personale. Gardul despărțitor de terenul vecinei era format din sârmă și câțiva copaci ce erau plantați de-a lungul liniei de hotar. Vecina În cauză a dispus, fără drept, tăierea coapcilor și transportarea acestora În curtea sa, cât și Înlăturarea gardului de sârmă dintre proprietăți, construind
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
pentru bătrânețe, cu P.R., vecină cu casa, În vederea Îngrijirii sale și folosirii de către P.R. a grădinii pentru nevoi personale. Gardul despărțitor de terenul vecinei era format din sârmă și câțiva copaci ce erau plantați de-a lungul liniei de hotar. Vecina În cauză a dispus, fără drept, tăierea coapcilor și transportarea acestora În curtea sa, cât și Înlăturarea gardului de sârmă dintre proprietăți, construind altul, cu 1,5 m mai Încolo de fosta linie de hotar. Din investigațiile efectuate rezultă că
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
În cauză a dispus, fără drept, tăierea coapcilor și transportarea acestora În curtea sa, cât și Înlăturarea gardului de sârmă dintre proprietăți, construind altul, cu 1,5 m mai Încolo de fosta linie de hotar. Din investigațiile efectuate rezultă că vecina P.R., anterior a mai Încercat În repetate rânduri să mute gardul de hotar dintre proprietăți, Întinzând după copaci aceeași sârmă de hotar ca și cea distrusă din gardul vechi, În scopul de a-și mări suprafața de teren. Cazul prezentat
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
ia copilul În brațe și să părăsească În miez de noapte casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului ascundea atâta cruzime. După doi ani, Maria a mai născut o fetiță, care era mereu bolnăvicioasă și, din acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să spun de tanti Antoneta?! Nici ea nu prea refuza băutura. În ultimii ani, după ce i-a murit bărbatul, a Început să lase lucrurile de izbeliște și când avea chef de un păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării a fost șefă de echipă și cea mai destoinică femeie. Era o fire energică și nu se dădea În lături de la nicio muncă. Avea o vorbă plăcută, era vorbăreață și știa cum să se apropie de oameni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară, rămânând cu privirea În gol. La un moment dat, a coborât vecina de la etajul patru și m-a Întrebat dacă este adevărat ce se vorbește prin oraș. Am confirmat doar cu un stins “da”. “Eu nu cred! Mă duc până la spital să văd cu ochii mei”. Era În capot și desculță. Așa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
duceau mai greu. Viața și-a trăit-o până-n ultima clipă în frică și dragoste de Dumnezeu, Unicul care a ajutat-o să treacă prin toate încercările vieții. Înainte de a trece la cele veșnice, a stat câteva zile la pat. Vecinele veneau toate pe rând și stăteau cu ea, ca să nu moară fără lumină. Se îngrijea de ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a ajutat-o să treacă prin toate încercările vieții. Înainte de a trece la cele veșnice, a stat câteva zile la pat. Vecinele veneau toate pe rând și stăteau cu ea, ca să nu moară fără lumină. Se îngrijea de ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
interesante despre familie, muncă, foști colegi ș.a. Mai târziu, ajunsem și la tema credinței. Ne întrebarăm ce ne făcuse să ajungem la credință. Una din ele ne povestise următoarele: Eram tânără pe atunci, aveam 25 de ani. Îmi amintesc cum vecina mea, care era o femeie credincioasă, mă invitase să merg cu ea la biserică. Eu parcă mă pierdusem, nu știam ce să-i răspund, nu mergeam defel la biserică și propunerea ei mă speriase puțin, dar nu puteam refuza pentru că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acest lucru. Când i-am spus soțului de intenția pe care o aveam, el se bucură și mă încurajă. Lucrul acesta și mai mult mă înaripă. Drumul de acasă până la biserică îmi părea mai lung ca de obicei, iar cuvintele vecinei mele nici nu le auzeam. Aveam niște emoții pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era la începutul Sfintei Liturghii. Eu nu pricepeam nimic, vecina îmi șoptea. Primul lucru care mă impresionă mult fu cântările din strană, la auzul lor sufletul meu parcă prindea aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
slujbei, după ce luasem anafura și aghiazma, ieșirăm afară. Ardeam de nerăbdare să ieșim în drum și să las să explodeze bomba de emoții pe care o țineam în suflet. Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai puțin! Maria se oprise, eu mai făcusem câțiva pași și mă oprisem să o aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai puțin! Maria se oprise, eu mai făcusem câțiva pași și mă oprisem să o aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă proaspătă, zice ea. - Dar de unde știi tu că baba Ioana vrea apă?, o întreb eu. - Știu, pentru că ei nu-i dau apă ca să bea, pentru că vor să moară mai repede
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi, că ești mititică! Las’ c-ai să ai când te scula
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea să se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rochița. Îi zise iar: - Hai, du-te, dar vino repede, auzi? - Da, mamă, vin tot acum înapoi, spuse ea îndreptându-se spre poartă. Ieși în drum și ce bucurie! Chiar la câțiva metri de ea, erau cele două copile ale vecinei, care aduceau cârdul de gâște cu bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ale vecinei, care aduceau cârdul de gâște cu bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere cu ea. Era sigură că ele vedeau rochița ei, dar nu ziceau nimic din părere de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]