933 matches
-
de echilibru. Nu există aceeași cale de abordare a altor sculpturi, de pildă, la personajele reprezentate în picioare. Pentru astfel de opere, Victoria lui Michelangelo (vezi figura 75), să spunem, locul centrului este dedus perceptiv, din felul în care formele vectoriale ale trunchiului și membrelor sunt privite ca pornind din el, se îndreaptă către el sau se mișcă în jurul lui. Numai prin referire la centrul indirect indicat compoziția sculptată are vreun sens. Centricitatea unei astfel de opere devine evidentă când ne
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
asigură un antagonism între zidurile comprimate ale ligheanului și carnația atrăgătoare a celei care se îmbăiază. Într-o altă pictură a lui Degas, recipientul capătă o dimensiune monumentală (figura 112). O porțiune a cupolei circului acoperă tot spațiul pictural. Parametrul vectorial principal al acestui gol aproximativ centric este verticala. În loc să se opună expansiunii personajului, îngrădirea sporește rotirea în înalt a acrobatei printr-o elevație arhitecturală uriașă. Doar plafonul barează brusc aspirația acesteia. Fără acest decor determinant, personajul ar pluti fără sens
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
planului frontal, în dauna adâncimii. În ciuda stilului său, altfel realist, ceva din frontalitatea plată a icoanelor medievale supraviețuiește în pictura lui Bouts. În aspectul său frontal, compoziția este ierarhică. Formatul pe înălțime al tabloului accentuează caracterul gotic al verticalității sale vectoriale. Personajul lui Hristos, încadrat și solemn întronat de căminul dindărăt, apare supradimensionat față de dis cipolii așezați în jurul său și în partea centrală inferioară. Iuda stă, așa cum se cuvine, jos și în afara centrului. Mai mult, capul lui Hristos este așezat puțin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca înclinată către centru, supunându-se astfel câmpului de forțe creat de razele concentrice. Exemplele noastre par să ilustreze că artiștii sunt conștienți de tensiunea perceptivă exercitată de sistemul centric și uneori sunt chiar supuși acesteia. Timpul în spațiu Continuitatea vectorială în adâncime comunică o metaforă a timpului. Mișcarea spațială dinspre departe spre aproape sau dinspre aproape spre departe sugerează mișcarea corespunzătoare din trecut în prezent sau din prezent spre viitor. Compozițional, aceasta tinde să înlocuiască sistemul central unic cu câteva
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
trei secole după Sassetta, compoziția lui Watteau este mai subtilă și complexă. Succesiunea etapelor, de la cuplul așezat din partea dreaptă către cele gata să se îmbarce în stânga, este mai mult spațială decât temporală, comprimată într-un singur episod. De asemenea, fluxul vectorial al mișcării face o concesie centricității prin marcarea centrului de echilibru al tabloului și printr-un cuplu proeminent plasat pe o culme, în atitudinea căruia este comprimată microtema mersului înainte, contrar privitului în urmă. Astfel, în timp ce o acțiune liniară traversează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
carteziene. Triunghiurile din care sunt construite clădirile sale sferice se sprijină pe forme rotunde (figura 128); sferele ar constitui în viziunea acestuia unitățile elementare de construcție ale naturii. În cercetarea noastră am constatat că o insistență prea mare asupra linearității vectoriale a sistemului excentric nedreptățește compoziția arhitecturală. Paul Klee numește clădirile tovarășii noștri de suferință, amintindu-ne dependența de forța terestră care ne trage mereu la pământ. Am avut ocazia să i dăm dreptate, dar este la fel de adevărat că forma arhitecturală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a elevației. În desenul unei fațade, centricitatea și excentricitatea interacționează intim, astfel încât contribuțiile lor pot fi redate disociat doar în cadrul cercetării noastre. Amintiți vă, de exemplu, cum un arc se prezintă ca o asociație a centricității circulare și a extensiei vectoriale. Totuși, în planul orizontal, compoziția nu trebuie limitată la ceea ce se petrece înăuntrul unei singure structuri arhitectonice. Putem avea de-a face cu o aglomerare de mai multe clădiri, prin urmare cu interacțiunea dintre obiectele compacte și canalele liniare de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
132b). Perceptiv, relația dintre „figură” și „plan” apare răsturnată: în plan, coridoarele nu sunt nimic mai mult decât fundalul care separă cele patru blocuri de camere unul de altul. Cu toate acestea, pentru vizitator, coridoarele sunt canale reale ale rețelei vectoriale, accentuând căile de comunicare dintre exterior și interior. Privind planul de bază din „zbor de pasăre”, vila lui Palladio pare o mică fortăreață închisă. Ea se dezvăluie vizitatorului conform concepției care i-a stat la bază, ca loc vesel, ospitalier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
comunicare dintre exterior și interior. Privind planul de bază din „zbor de pasăre”, vila lui Palladio pare o mică fortăreață închisă. Ea se dezvăluie vizitatorului conform concepției care i-a stat la bază, ca loc vesel, ospitalier. Centricitatea și excentricitatea vectorială sunt mult mai clar distinse în planul general al Pieței Sf. Petru (figura 134). Cele două colonade semicirculare strâng mulțimea dinăuntru în jurul obeliscului central. Axa liniară de acces în catedrală traversează această adunare permanentă precum un râu care curge printr-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adunat în propria sa formă centrică compactă în piața rotundă, se transformă ea însăși într-o progresie liniară, ca răspuns la puterea de atracție a sanctuarului. Intrând în biserică, vizitatorii sunt conduși prin nava bazilicii. O concordanță similară între direcția vectorială a axei centrale și forma bisericii se dobândește atunci când planul este eliptic, ca, de exemplu, la San Carlo alle Quattro Fontane a lui Borromini (figura 135a), și, prin urmare, fortifică traiectoria liniară de la intrare la altar. Totuși, atunci când elipsa se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o clădire este, în definitiv, un recipient, iar forma arhetipală a unui recipient este sfera. Aici din nou sistemul central își reclamă prioritatea (figura 137a). Această formă originală, de sine stătătoare, trebuie să se adapteze scopurilor sale exterioare prin extensiuni vectoriale. Alungit într-un cilindru vertical, balonul plutitor este legat de sol, asigurându-i-se o bază solidă (figura 137b). În plan orizontal, cunoscut nouă ca dimensiune a acțiunii sociale, un alt vector unește spațiul interior cu cel exterior, deschizând recipientul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
plutitor este legat de sol, asigurându-i-se o bază solidă (figura 137b). În plan orizontal, cunoscut nouă ca dimensiune a acțiunii sociale, un alt vector unește spațiul interior cu cel exterior, deschizând recipientul accesului utilizatorilor săi (figura 137c). Extensiunile vectoriale apar ca modificări ale centricității primare. Pentru a oferi un exemplu despre cum funcționează ambele sisteme compoziționale într-o clădire integral tridimensională, mă voi referi la istoria proiectului lui Le Corbusier pentru Centrul de arte vizuale Carpenter de la Universitatea Harvard
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de circulație a studenților, traversând centrul artistic și expunând activitățile interioare de atelier ochilor trecătorilor. Astfel, în primul proiect al lui Le Corbusier rampa tăia clădirea radical, în două blocuri opuse de ateliere. Un accent atât de puternic acordat excentricității vectoriale ridica problema modului în care se putea salvgarda unitatea centrică a complexului. Mai tehnic, aceasta punea arhitectului problema de a împăca nevoile structurii verticale, casa scării și a liftului pentru materiale, cu spațiul destinat rampei care traversează clădirea. Dificultatea permanent
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este o putere centrică cu o forță dată, iar configurațiile pieselor favorizează punctele nodale pe care se bizuie configurația veșnic schimbătoare. Totuși, nici un centru de echilibru nu susține unitatea ansamblului. Componentele modelului se echilibrează reciproc pur și simplu prin relațiile vectoriale dintre ele. Nu există pentru o astfel de compoziție lipsită de centru o paralelă în lumea dinamicii vizuale. Știm, într-adevăr, acest lucru din muzica atonală, dacă putem spune cu adevărat că nu există undeva nici un centru tonal atunci când lipsește
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
simple care se întâlnesc în unghiuri drepte. Alte exemple arhitecturale ne-au pus la îndemână rețele similare, bazate pe necesitățile staticii fizice și ale ordinii vizuale. Schița lui Nervi este deosebit de grăitoare, deoarece indică interacțiunea sistemelor centrice și a legăturilor vectoriale în dependență directă de forțele fizice cauzale. O paralelă mai directă cu propria noastră abordare ne-o dă lucrarea de fiziologie a văzului de Peter Dodwell și William Hoffman. Autorii consideră „câmpurile vectoriale mecanisme formale care susțin organizarea modelelor vizuale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
indică interacțiunea sistemelor centrice și a legăturilor vectoriale în dependență directă de forțele fizice cauzale. O paralelă mai directă cu propria noastră abordare ne-o dă lucrarea de fiziologie a văzului de Peter Dodwell și William Hoffman. Autorii consideră „câmpurile vectoriale mecanisme formale care susțin organizarea modelelor vizuale”. Ei afirmă că, în interiorul creierului, câmpurile vectoriale au fost înzestrate în timpul evoluției biologice pentru a realiza transformări necesare obținerii stabilității perceptive. Se presupune că astfel de mecanisme ar fi indispensabile, deoarece informația vizuală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cauzale. O paralelă mai directă cu propria noastră abordare ne-o dă lucrarea de fiziologie a văzului de Peter Dodwell și William Hoffman. Autorii consideră „câmpurile vectoriale mecanisme formale care susțin organizarea modelelor vizuale”. Ei afirmă că, în interiorul creierului, câmpurile vectoriale au fost înzestrate în timpul evoluției biologice pentru a realiza transformări necesare obținerii stabilității perceptive. Se presupune că astfel de mecanisme ar fi indispensabile, deoarece informația vizuală despre mediu este deplasată și deformată de mișcarea noastră spațială și de proiecția optică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
exemplul Creării omului de Michelangelo (vezi figura 105) felul în care caracterul imediat al forței operei depinde de reducerea ei la doi centri clar definiți, unul conținându-l pe Creator, iar celălalt - rezultatul creației, aceștia fiind armonios conectați prin axa vectorială, la fel de bine definită drept canal de interacțiune. Această simplă schemă este prima care-l atrage în primul rând pe privitor, chiar înainte de a descifra subiectul tabloului. Simplitatea inițială rămâne călăuza complexității detaliului. În același timp, tema de bază la care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în imagine, ea intră în relație tensionată cu suprafața. Modalitățile frecvent întâlnite în compoziție ne arată că forma fie domină imaginea, fie este dominată de spațiul înconjurător. Creatorul își propune să elibereze compoziția realizând o lucrare expresivă, în care tensiunile vectoriale se echilibrează. Dialogul formelor este modalitatea cea mai des folosită. Permanent trebuie să existe o relație în care o formă să fie dominantă. Există și exemple strălucite de egalități expresive, dar cu o configurație diferită a formelor care au și
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
între diverși indivizi sau între diverse variabile. Problema care se pune este aceea de înțelegere a datelor printr-o reducere numerică a lor. Pentru a prezenta aceste date este necesar să se știe că ACP operează concomitent cu două spații vectoriale Rp și Rn. Reprezentarea geometrică a indivizilor. Într-un tabel cu valori numerice X, n-linii definesc numărul de indivizi, iar p-coloane arată variabilele întrunite de acești indivizi, încât ei pot fi reprezentați într-un spațiu multidimensional notat cu
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
necesar să se execute analiza în componenți principali normată. 3. Analiza norului de puncte variabile Conform analizei generale, din subcapitolul precedent s-a demonstrat faptul că efectuarea unei ajustări într-un spațiu, implică automat și o ajustare în celălalt spațiu vectorial. În spațiul Rp transformarea tabelului inițial are 2 obiective: obținerea unei ajustări care să respecte pe cât posibil distanțele reale dintre puncte indivizi; acordarea de roluri similare tuturor variabilelor în diferențierea distanțelor dintre indivizi. Problema care se pune este cea a
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
existe o relație liniară de legătură directă sau inversă; + două variabile ortogonale, la un unghi de 900 sunt situate la distanțe aproximativ egală de medie. Deci vecinătatea și implicit asemănarea dintre puncte variabile este interpretată prin valoarea corelațiilor. În spațiul vectorial Rn nu se face prin raportarea la centru de gravitație G al norului de puncte-variabile, cum se face în spațiul Rp pentru puncte-indivizi, ci prin raportarea la origine. Toate punctele-variabile se află pe o sferă de rază egală cu 1
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
10% poate avea o valoare semnificativă dacă tabelul cuprinde 100 de variabile și o valoare nesemnificativă dacă tabelul nu conține decât 10 variabile. Interpretarea reprezentării variabilelor. Pentru aceasta este necesar să se analizeze norul de p-puncte variabile din spațiul vectorial Rn. Variabilele puternic corelate cu un factor (axă) contribuie la definirea lui. Această corelație se poate citi pe grafic, deoarece este vorba de coordonata unui punct-variabila j pe axa α. Ca urmare, aceste variabile vor avea cele mai ridicate valori
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
avea cele mai ridicate valori a coordonatelor, ele fiind situate în apropierea cercului de corelație. Interpretarea componenților principali se face în funcție de regruparea anumitor variabile în opziție cu celalte. Reamintim că, cosinusul unghiului sub care analizăm două puncte-variabile active în spațiul vectorial Rn, este însuși coeficientul de corelație a cestora. Conform calității ajustării, această proprietate va fi mai mult sau mai puțin conservată în plan. Totodată se păstrează și interpretarea dintre două variabile care nu sunt prea apropiate de cercul de corelație
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
Revenind la modelul tip Chua trebuie subliniat un aspect important. Chiar dacă utilizarea acestuia este mult mai ușoară decât cea a modelului Preisach, posibilitățile oferite unor dezvoltări ulterioare și/sau generalizări sunt mult mai mici. Astfel nu există deocamdată nici un model vectorial de tip Chua chiar dacă eforturile în acest sens prezentate întâlnite în literatura de specialitate [51] au generat unele rezultate promițătoare. Relativa ușurință în determinarea parametrilor de model cât și forma analitică deosebit de simplă au impus, însă, utilizarea acestui model în
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]