1,315 matches
-
cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi!“ i s-a spus când a insistat că asta era ceea ce văzuse - voi vorbi despre episodul acesta mai târziu. Josăphine nu a dat înapoi. El era. Ea era. Și nu o făcuseră cele cinci înghițituri de băutură să aibă vedenii! Și după aceea? Ce e rău în discuția dintre Destinat și micuța floare? O cunoștea. Și ea îl cunoștea pe el. Că-i văzuse în locul în care fetița va fi găsită strangulată în dimineața următoare - ce dovedește asta? Nimic. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am adus deja la cunoștință că ancheta a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine de la el. Puteți pleca. Și Josăphine Maulpas? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape, acum, de când e înstăpânit de cele două femei, e roșu, frunzele și fructele la fel, roșii, un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În acest moment nepotrivit, manifesta curiozitate față de complexitățile sistemului social. Îi plăcea Însă foarte mult de Amory, care-l interesa și distra În același timp. Burne, bălai, tăcut și preocupat, Își făcea apariția În casă numai ca un fel de vedenie cu multe treburi pe cap, lunecând tăcut Înăuntru seara și afară dis-de-dimineață, când se ducea să citească la bibliotecă. Dorea să câștige premiul The Princetonian și concura cu alți patruzeci de Îndârjiți care râvneau la premiul Întâi. În decembrie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei unitate. Dar lunca de aur și pădurea eminesciană mă ajutau să uit lugubrul multor sindrofii armenești. Râul mai ales, sticlos, egal, bogat, dar și insipid ca marele său cântăreț, Siretul leneș se confundă cu una din cele mai dragi vedenii. În fast minuscul de regină Mab, o văd biruind cursul pe nobila și viteaza cățea terrieră Miss - dragostea și mândria mea - dintre tulpanele și iazmele depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venită din eter de cine știe cât timp și pe ce unde - îmi cotropea simțurile, eram „miezuit” de curcubeie de culori și sunete astrale ajunse la oameni ca un dar de neprețuit al Dumnezeului ceresc... Aveam drept complici la această „iuțeală de vedenie”, ne-nțeleasă și nevinovată, femeile de servici ale școlii, pe țața Lina Duruianului, surorile Tinca și Ileana Telului și, pentru a nu mă pârâ alor mei sau dascălilor, le promisesem ajutor cât puteam în munca lor de o necesară și onorabilă
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEBUNIA MEA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte cu vedenii, năluciri de vis Ne poftește somnul dincolo de noi Înspre goliciune poarta s-a deschis Ne sărută iele, se trezesc strigoi Gropile se crapă, frunza se despică Florile-și ascund rodul în boboci Inima se-nchide în bucăți de frică Cor
NEBUNIA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361466_a_362795]
-
la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu bine - focu-mi nu-i de fad „prieten” dar lumea-i ipocrită - tu - ei sclavă nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist: nu-ți pot
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Parcă revăd visul care s-a repetat de trei ori... ( Apare povestitorul) POVESTITORUL: Se pare că Ema este cam derutată. Dar EL unde o fi? Vom vedea îndată. (Dispare.) EL (o ființă palidă, tremurând, pătrunde în colibă): Dumnezeule mare! Am vedenii, parcă aud o voce de femeie. Înger sau demon, ce-o fi oare? Oricum, nebuniei îi urmează moartea. EA: Ești viu cu adevărat, sau doar ... o nălucă? EL: Sunt o umbră din miliardele care s-au perindat pe acest pământ
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
ce nu există și să asculți cum timpul devine des. Un cuvânt pe care l-ai auzit, și brusc simți că nu există... Ca și cum ai sări dintr-un somn, unde nu se vorbea în litere, unde nu se vedea în vedenii, și nu se auzea în strigăte Stranie petrecere - curgere a unui fel de firesc în altfel de firesc și stăruință a inimii în trupul unei lumi care urăște trupul... CITESTE MAI MULT, AICI : https://mihaimarin.wordpress.com/2016/12/13
IN MEMORIAM. POEZII DE NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363331_a_364660]
-
17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
ce nu există și să asculți cum timpul devine des. Un cuvant pe care l-ai auzit, și brusc simți că nu există... Ca si cum ai sări dintr-un somn, unde nu se vorbea în litere, unde nu se vedea în vedenii, si nu se auzea în strigate Stranie petrecere - curgere a unui fel de firesc în altfel de firesc și stăruința a inimii în trupul unei lumi care urăște trupul... CITEȘTE MAI MULT, AICI : https://mihaimarin.wordpress.com/2016/12/13
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
cuvant ce nu existași să asculți cum timpul devine des. Un cuvântpe care l-ai auzit, si bruscsimți că nu există...Că și cum ai sări dintr-un somn,unde nu se vorbea în litere,unde nu se vedea în vedenii, șinu se auzea în strigăteStranie petrecere - curgerea unui fel de firescîn altfel de firescși stăruința a inimii în trupulunei lumicare urăște trupul...CITEȘTE MAI MULT, AICI :https://mihaimarin.wordpress.com/2016/12/13/in-memoriam-poezii-de-nichita-stanescu-picturi-de-alexandru-darida-sua-muzica-mircea-vintila-frunza-verde-de-albastru/´´FRUNZĂ VERDE DE ALBASTRU´´-VERSURI-NICHITA STĂNESCU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
Doar tu te-ai rătăcit de mine Și n-ai știut că mă usuc. Mor pluvial și ars de friguri, În lemnul frunzelor mă strâng, Vino afară să fim singuri Când plouă, mă usuc și plâng! Nu te ascunde în vedenii Și în xilem când mă retrag În frunze, toamna, de milenii În care mor confuz și vag, În amintirile din luturi Crepusculare și din sori De nesfârșite începuturi De când nu încetez să mor... Nu vezi? Trec oamenii prin sine, Se
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363509_a_364838]
-
spasme, Și-n câmpuri se-înfășoară același timp din loc, Materii necurate se zbat pierzându-și rostul, Prinse într-un joc sinistru de-aceleași drăcovenii, Se încovoaie vremea mișcând din loc pe prostul, Să vădă-n necuprinsul un vid plin de vedenii, O logică deșteaptă pictează-n timpuri locuri, Materii toarnă-n forme și înalță-n bloc senzații, O întreagă lume falsă se reazemă pe socluri, Se iau de piept cu timpul sfidându-i gravitații, Accelerează omul să strângă-n câmp materii
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
niște câini. Se întoarse să vadă și se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moșneag cu barba albă, ca a lui Moș Crăciun. ,,Ei, dau în mintea copiilor acum și
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
rămas disponibil este un ochi cu care s-a șters geamul de la o altă vedere este o arie cu care s-a desfundat țeava de la patefon șoptește regizorul pipăindu-și infanta de pe inventar tăiați tipă bărbatul holul dintre culorile acestei vedenii în două camere decomandate scena a treia pe un platou tocit de conținut se întâlnesc regizorul femeia și bărbatul paznicul cuvintelor să demonteze toamna copacii ciorile ploaia poeziile și sexul patefonului iar cortina cu patru clase primare își dezvelește piciorul
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]
-
și nu doar în partea jumătății mele de Iisus. Cum Te-ai mutat atât de departe? Numai cu ochii Răstignitului meu Te mai pot zări peste moarte până unde fusesem chemarea de-a fi Dumnezeu. DENIE În Vinerea Mare, ca o vedenie străină în biserică a intrat o albină. Unii voiau să o prindă, să o omoare, dar biata albină și-a văzut de zborul ei, ignorând cernite priviri, până sus la icoana Bunei Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce ai înflorit, după-al cerului port, atât de târziu luminilor risipele cu amândouă aripile?'' Inspăimântat rămase Gavriil, cu crengile deschise, nemaiștiind să zboare, iar albina s-a preschimbat în floare de făclie, vedenie, ce nimeni n-a putut s-o creadă decât privirea de copil: De ce-ai fost rea în ceartă? Du-te și cere-i iertare! De Vinerea Mare, nu știi că-n sat la noi, nu că e înger, dar chiar
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
căpiat și-mi cere iarăși bani. Colțul bodegii răsună de alte trei glasuri firave ce râd și chicotesc, înțelenite, de noi și de toate. Sătul de reprezentația fără plată o gonește jigărit ca un câine și fug împreună vânați de vedenii și frici. Nu știu ce e mai rău că lumea zace-năuntru moartă sau că afară nu mai mișcă nimic. Mă uit peste case și mă adun fără vlagă, lângă-un gard. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/04/17/detalii-nesemnificative/ Referință Bibliografică
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
în pustie când a scris cartea Facerii, descoperindu-i minunatele taine de la zidirea lui Adam, despre despărțirea neamurilor, despre eliberarea poporului lui Israel din robia babiloniană, despre Nașterea Mântuitorului și a celor care au urmat. El a tălmăcit prorocului Daniil vedeniile pentru vremile cele de pe urmă. Sfântul Arhanghel Gavriil a fost păzitorul Preasfintei Fecioare Maria când se afla în Templu și tot el a hrănit-o cu mâncare cerească. El este cel care i-a anunțat pe păstori la Betleem despre
SOBORUL SFÂNTULUI ARHANGHEL GAVRIIL de ION UNTARU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364262_a_365591]