534 matches
-
prieteniei dintre cei doi, gest atipic pentru secolul în care este scrisă, Blecher fiind profund îndatorat lui Bogza pentru modul în care acesta l-a susținut. Știu că nu-ți plac asemenea mulțumiri însă fără tine aș fi continuat să vegetez în cel mai execrabil și mai obscur anonimat, îmbuibat de visuri absurde și de dadaisme învechite. Ție îți datorez înainte de toate organizarea mea și apoi posibilitățile de publicare. Este ceva ce numește ,,sensul vieții", iartă-mi cuvântul acesta mare, și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
stepa mediteraneeană, sub forma peisajelor deschise, cu arbori rari și un covor de gramenee sărăcăcios, adesea efemer. În nordul Africii, la nivelul etajului altitudinal de deasupra stepei mediteraneene, este domeniul formațiunilor arbustive reprezentate de tufișurile de maquis, în hățișurile cărora vegetează arbori pitici ca stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), măslinul (Olea europaea)și arbuști ca mirtul (Mirtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul (Laurus nobilis). În regiunile montane din Atlas și în munții Liban și Antiliban este dispusă altitudinal o vegetație mediteraneeană
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
în calitate de oameni de afaceri sau de turiști. În China trăiește un sfert din populația globului. Acum cinci sute de ani era cea mai dezvoltată civilizație a globului, dar apoi a încremenit. Marx o descria ca fiind "o semicivilizație putredă, ce vegetează înțepenită în fălcile timpului". Acum, cînd împlinește 60 de ani de comunism, China renaște într-un ritm uluitor, iar lumea se cutremură sub amenințarea dominației sale. Cel mai mare program de construcții urbane văzut vreodată, cele mai mari investiții străine
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se pare un fapt cultural important și pe deplin lăudabil. John Updike reprezintă o experiență estetică necesară spațiului românesc. Volumul al doilea al seriei în discuție, Întoarcerea lui Rabbit, constituie o fază intermediară din tribulațiile protagonistului. Părăsit de soție, Harry vegetează alături de Nelson (aici în vîrstă de doisprezece ani) pînă în momentul în care o cunoaște pe Jill, o adolescentă depen dentă de droguri, fugită de acasă (de la familia sa extrem de bogată). Jill îi atenuează lui Rabbit predispozițiile conservatoare (de individ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
traduce și prin limba cuceritorului și care înghite limba (limbile) dominată (e): Cum să scrii cînd imaginarul tău se adapă, din zori și pînă-n vise din imagini, gînduri, valori care nu sunt ale tale? Cum să scrii cînd ceea ce ești vegetează în afara elanurilor ce-ți determină viața? Cum să scrii cînd ești dominat? (Patrick Chamoiseau, 1997) De cealaltă parte, avem exuberanța unui teren fertil, matrice generatoare, carne flexibilă și maleabilă, promisă tuturor, asumînd sacrilegii și torsiuni în numele libertății de gîndire și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Garde... Feel it! Prima ediție a Festivalului de Literatură și Traducere (FILIT, 2013) de la Iași a prilejuit întîlniri, dezbateri și descoperiri adesea surprinzătoare, cu certitudine incitante, dinamice și revigorante pentru o urbe ce dovedește, iată, că nu știe doar să vegeteze în provinciale nostalgii după glorii apuse, ci reușește, în cîteva zile, să regăsească și să transmită un entuziasm contagios pentru carte și frumos. Unul din aceste momente unice a fost și discuția cu și în jurul lui François Garde, laureat al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
structura mentală); 2. instinctul de conservare, locul În care natura umană subiectivă, universal manifestă, Își spune cuvântul. Versetul biblic citat, la care s-au adăugat frământările din veacuri, nu ne-au dat nici nouă pace, nu ne-au lăsat să vegetăm, mai pe românește, nu ne-au lăsat să mergem cu capul Între umeri, și surzi, și muți, la bălmăjelile contemporanilor, etalate, zice-se, doar spre binele omului. Aș! Povești și nici măcar atât, câtă vreme, la baza construcției lor (a poveștilor
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
aceeași colecție a publicat o selecție analoagă cu reflecțiile lui Schopenhauer, a fost profund influențat de lectura lui Nietzsche, oricât de reticent ar fi fost la orice formă de extremism estetico-literar. Deja în vârstă de douăzeci de ani, pe când Nietzsche vegeta, dar mai era încă în viață, acesta studiase și adnotase cu grijă Aurora și Știința voioasă. Mai târziu va citi cu aviditate a doua Considerație inactuală, Ecce homo și epistolarul, după cum se vede din motivele și din reflecțiile nietzscheene care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
iau în seamă ! Tot așa și cu pensionarii C.A.P. (sau ne-pensionari) din satele în discuție, care execută lucrări agricole sau îngrijesc animale (foarte puține azi) care să le asigure traiul de zi cu zi, oricum destul de în vârstă, vegetează astăzi fără să fie cât de cât băgate în seamă, ba, mai sunt și „repezite” de ai lor care întuiesc inutilitatea existenței bătrânilor. Cu toate acestea, să se rețină că fiecare trăiește pe munca sau pensia sa, pe munca sa
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
uitată a României democratice nu putuseră rezista tratamentelor inumane din închisori și muriseră, răpuși de boli și de mizerie, ca Iuliu Maniu și atâția alții, sau uciși de-a dreptul, ca Gheorghe Brătianu. Dar și cei care izbutiseră să reziste vegetau încă în închisori sau, în cel mai bun caz, exilați în sate aproape pustii din Bărăgan, copleșiți de absența oricărei speranțe. Așa că regimul putea să-și permită să cumpere un început de recunoaștere internațională renunțând la represiunea fățișă și eliberând
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fratele meu, și-a trăit scurta-i viață din plin, cu toți porii deschiși la maximum (se pare că am mai spus-o o dată). Apropo de aceasta, îmi amintesc niște cuvinte pe care mi le-a spus cândva: “decât să vegetez, mai bine îmi trăiesc viața din plin și-oi muri când mi-o veni rândul”. Adică băutură, femei (nu contează vârsta, între 14 și 80 de ani) și altele, printre care cea mai nevinovată distracție era pescuitul. * Orice om care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i e sete. I-am dat apă dintr-o gaură făcută special pentru așa ceva, un fel de fântână improvizată și i-am spus să ațâțe focul, să curețe niște pește și amândoi am pregătit masa. Am mâncat iarăși supă de vegeta, în care am băgat bucăți de șalău; a urmat crap prăjit în hârtie pe cărbuni și cafea. - Îmi povesteai odată de o frumusețe a ta, ceva sublim, care n-are asemănare cu nimic în lume. Acum că se apropie lipovanul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vorbesc, ei doar privesc și așteaptă ora prânzului, pentru a merge acasă. Supa care i-o pune în farfurie consoarta ar fi un subiect de discuție, că e cam slabă și fără gust - mai pui un pic de sare sau vegeta, dacă ai, și merge - dar se lasă păgubaș, oftează și mănâncă, așa cum este. Și vorba cântecului: "Așa se trec bieții bătrâni,!" numai că nu se mai roagă "la împăratul", pentru că împăratul (acesta însemnând guvernanții, în totul lor neocomunist) are alte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
incidența crește spectaculos. Capul unora se lasă prea mult contaminat de inteligența picioarelor. Prostul vulgarizează și situațiile tragice prin care trece. Proștii sunt oameni serioși. Nu se lasă seduși de umor. Prostul înțelege din ironie numai răutatea. Înțelepții trăiesc, proștii vegetează. Imbecilii au răspunsuri la toate. Prostului îi este străină ratarea. Pentru că nu are unde să mai cadă. Comunitatea trebuie să-i plătească pe proști ca să nu se gândească. Aroganța este emblema prostiei iremediabile. Rating-ul - acest balaur al mass-media actuale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și mai bine-ntocmite decât legi și instituții create prin reflecțiune. Instituțiile cresc ca plantele, totul în ele e cu minte, fără ca mintea să fi jucat vun rol la crearea lor, instinctul sigur al naturei le-a creat bune și oamenii vegetează în acest organism viu fără să-și dea sama, ba fără să le vie-n minte cum că ar putea fi și altfel. Asta-i o viață neconștie, e un fel de clar-vedere naivă, asemenea vieței nocturne și a pasurilor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
izolate. Ele mor la contactul cu popoare străine, cum mumiile se desfac în cenușă la venirea aerului străin de dinafară. Pe cât stau închise într-un popor, ele-și creează aerul ce le trebuiește, își creează atmosfera religioasă în care pot vegeta. Astfel vedem acest duplu joc al naturei: întîi condițiile ce se unesc spre a crea un organism, al doilea, acest organism o dată ivit, tendența de a-și crea el condițiile ce-i trebuiesc spre esistență. Numai imposibilitatea de a și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și nu ai cum să o irosești, cauți să descoperi locul și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din când în când câte o mângâiere a lui Vero, parcă pe tot blat, parcă nici ea nu are curaj să mă atingă de față cu J.P.-ul cel
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
el însuși, eroul cel mai absurd, în termenii lui Camus.154 În universul fictiv urmuzian, deși cauza revoltei prin autoizolare și abandon este întotdeauna mundană, banală și nu de natura confruntării cu iraționalul, Stamate gonind furibund spre "infinitul mic", Ismail vegetând "până astăzi, într-o stare de decrepitudine", sau eroul din Plecarea în străinătate resemnându-se cu înscrierea în barou, pot fi văzuți ca imagini particularizate ale miticului Sisif împingându-și piatra "fericit"155, pentru că "își cunoaște condiția mizerabilă în toată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și terminând cu acest „Am să-ncerc” erau simple născociri. Mama ei nu spusese nimic astăzi. Nici ieri. Nici în timpul vizitei de alaltăieri. Tot ce făcea era să stea întinsă în pat și să privească pe fereastră. Într-un cuvânt, vegeta. În alte zile, era mai prezentă, însă doar fizic, bolborosind neîncetat fraze pe care nimeni nu le putea pricepe, atestând de fapt succesul repurtat de armata ce se cuibărise în capul ei, slobozind atacuri asupra rămășițelor de memorie și rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la cap, Își pierduse cunoștința și nu Își mai revenise de la Ziua Pocăinței, În urmă cu câteva luni. Între timp doctorii Își pierduseră orice speranță de a-l salva și Îl transferaseră de la spital Într-o instituție unde urma să vegeteze ca o plantă până la sfârșitul zilelor sale. Dar mama, o femeie simplă care nu știa nici să scrie, nici să citească, a refuzat să-și piardă speranța. După ce medicii i-au spus că fiul ei nu mai avea nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un țăran oarecare, ca Hackler, de pildă, sau ca tata, caselor de pensii sau firmelor hotărâte să-și extindă construcțiile după modelul „Frohdörfchen“. Acești foști țărani s-au îmbogățit peste noapte și nu știau de ce să se apuce cu banii, vegetau în „suc propriu“, beau de cum se crăpa de ziuă rachiu de cafea, o sticlă de molan, paharul era mereu gol, vorbeau despre semănături și recoltă și cum făceau ei înainte totul cu mâna și cu boii, mai luau un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
molan, paharul era mereu gol, vorbeau despre semănături și recoltă și cum făceau ei înainte totul cu mâna și cu boii, mai luau un gât de vin, vorbeau de serviciul activ, vocile li se făceau sonore, stridente, pe măsură ce ziua înainta, vegetau aici fiindcă nu mai știau încotro și nici de ce-ar fi trebuit să se apuce, iar Fritz și Kurt își luau noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În schimb, tatăl lui Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În care literatura se bucură de o adevărată considerație, mai bine decît sumele alocate pentru a o controla și reprima? Acolo unde e subiectul unei astfel de atenții, literatura dobîndește o autoritate extraordinară, inimaginabilă În țările unde e lăsată să vegeteze ca o distracție nevinovată și fără riscuri. Firește, și represiunea trebuie să Îngăduie momente de răgaz, să Închidă un ochi din cînd În cînd, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate; altfel, dacă nu mai există nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu l-ar fi acceptat? Părea a fi un ins pregătit să trăiască și pentru ea - iar ea avea nevoie exact de așa ceva: de cineva care să trăiască și pentru ea și care să o lase să-și ducă viața vegetând. Fără emoții. Se mulțumise să constate că persoana ei constituie o prezență agreabilă pentru cel pe care-l acceptase drept soț și că, prin urmare, va avea și o căsnicie agreabilă. Purta unul dintre seturile de bijuterii primite de la Ion
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plictisit. Dacă tot nu primeam (și cum aveam să primesc?), ce rost mai avea întrebarea? "Pot să viu mâine eu răspunsul?" "Bineînțeles!" Ieșii afară rătăcind spre casă, întîrziai ici-colo să privesc un cuplu de îndrăgostiți, sau bătrâni cu fălcile tremurând vegetând prin scuaruri. Așadar, gândii, la deratizare! Și eram stăpânit de o euforie ciudată, parcă jubilatoare. Surâdeam în sinea mea. Bietul Petrică, de care râsesem când îmi vorbise cu atâta patimă despre l'Avenir de l'intelligence! Viziunea lui și a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]