614 matches
-
Universitatea Berkeley au creat cel mai mic motor electric - de 300 de ori mai subțire decât firul de păr. Rotorul din aur al motorului se rotește pe un ax făcut din nanotuburi de carbon băgate unele în altele. O nouă veioză cu LED-uri nu are ca bază lemnul, plasticul sau metalul, ci un balon umplut cu heliu. Veioza este menținută la înălțimea dorită fiind legată cu o sfoară. În funcție de nevoi, poate fi îndreptată în sus pentru un iluminat difuz, reflectat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
păr. Rotorul din aur al motorului se rotește pe un ax făcut din nanotuburi de carbon băgate unele în altele. O nouă veioză cu LED-uri nu are ca bază lemnul, plasticul sau metalul, ci un balon umplut cu heliu. Veioza este menținută la înălțimea dorită fiind legată cu o sfoară. În funcție de nevoi, poate fi îndreptată în sus pentru un iluminat difuz, reflectat de tavan, sau în jos, pentru un iluminat direct. Ce putem împărți? Compania de porțelanuri scumpe Lenox știa
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și în întreprindere există un fel de „grade” ce se traduc prin mărimea biroului, număr de telefoane etc. Autorii arată că în unele organizații există regulamente precise care prevăd de la ce nivel ierarhic biroul trebuie să aibă covor, fotolii sau veioze, una sau mai multe. În schimbarea structurilor organizatorice, aceste însemne exterioare pot fi manevrate mai ușor decât valorile afective, chiar dacă ele sunt superficiale și neînsemnate. În astfel de cazuri, cineva poate fi trecut într-un post inferior celui deținut înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
insoțesc nucleele, dar fără alte consecințe. În următorul paragraf, Chatman notează nucleele cu italice: Unul din telefoane sună în camera întunecată. Bond s-a întors și s-a îndreptat rapid spre biroul central și dîra de lumină ce venea dinspre veioza verde. A ridicat telefonul negru, între altele trei. Ceea ce putem pune la îndoială aici este presupunerea că sunetul telefonului și răspunsul ar fi, prin definiție, nuclee și că deplasarea lui Bond de-a lungul camerei este prin definiție secundară. Astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Agricolă Suceava. Era în august 1987 când am intrat în biroul domnului director. O zi memorabilă pentru mine. Aveam emoții, dar acestea s-au risipit de îndată ce UN OM, repet, UN OM, înconjurat de cărți și reviste (între acestea și o veioză vecheă m-a primit cu o privire caldă și mi-a spus: “Tovarășa Marius, bine ai venit la noi!........vei lucra la Banca de Gene.......” (m-a numit așa pentru că soțul meu - Marius Murariu lucra cu domnia sa la laboratorul de
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
în urechi, amestecate cu șampaniile spumoase și parfumurile franțuzești scumpe ale domnișoa- relor care doreau să-i cucerească inima. Stătea la birou cu lacrimi în ochi, reluând amintiri după amintiri, ca și cum ai da mai departe paginile unui roman. Când închidea veioza și se întindea în pat, se simțea bătrân și obosit. Fără putere și tot mai sărac, într-o lume pe care nu o mai înțelegea și care continua să se strice cu o viteză nemaiîntâlnită. Privea tavanul crăpat, gândindu-se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu merge. Câteodată, un bilet pe ușă: "Sunt până la farmacie. Mă întorc imediat. V." Au început după-amiezi - ploioase sau senine, reci sau descheiate la palton, și s-au terminat invariabil seri luminate de veioze, cu gust bun de șuetă ă"Puiule, nu am avut timp să fac nimic azi, dar stai, că ne descurcăm!" și întotdeauna iese câte un fel de mâncare delicios, fie că e o uriașă supă de vită, legendarele chifteluțe cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu modestie că eu Încep „umanizarea“ regnului animal. Hai să Închei cu portretul meu, dar lăsând sămânță de vorbă pentru altă dată; și-mi etalez puțin blănița, pe masă, aceea din bucătărie ori chiar pe biroul lui Cristi, la căldura veiozei. Nu-i așa că e cu grijă netezită, nu ca a altora ori ca barba zbârlită a lui Cristi? Voi spuneți că-mi petrec 15% din timp cu toaleta doar din cochetărie. Pe dracu’! Nimeni nu-mi dă vitamine, iar carnea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că am muncit mult Întru documentare. À propos: mă simt jignit de-al binelea de vorba aia a voastră cu pisica care se uită În calendar; de fapt, noi suntem extraordinar de curioase; și nu degeaba stau eu tolănit sub veioză când pe Cristi Îl apucă cititul ori scrisul... Mărturisesc că, Între el - tot nu mă aude - și „pisica“ lui, o iubesc mai mult pe ea. În fond, ea este stăpâna și pe bucătărie, și pe cămară, și pe frigider... Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a fi foarte explicit prezentat ca o "extrem de plictisitoare enumerare": (2). Și cum Xerox tăcu, Rauk făcu o enumerare extrem de plictisitoare a mobilierului din apartament. Era într-un fel de ca și cum ar fi vrut să mobileze tăcerea: Un fotoliu Cippendale, veioze cu picior, de sticlă, stil Gallé, o canapea Art-Déco, o berjeră Ludovic al XV-lea, moștenire de la mama lui, un scaun Knoll, un fotoliu-sac Pierro-Gatti, în formă "picătură de ulei" din piele și poliuretan; un taburet capitonat marocan; un paravan
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
linguri pentru gem și ceasul meu Tiffany.* (c) Încredințez și las moștenire tatălui meu, GRAHAM BLOOMWOOD, jocul meu de șah, CD-urile mele cu muzică clasică pe care mi le-a dăruit de Crăciun, geanta mea de weekend Bill Amberg, veioza mea de titan și manuscrisul neterminat al cărții mele de self-help intitulat Rebecca Bloomwood te învață cum să ai grijă de banii tăi, ale cărui drepturi de proprietate intelectuală îi sunt cedate prin prezentul document. (d) Încredințez și las moștenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe pământ. Trupul meu, dacă există, doar m-a prevenit Lazarus, există numai în mintea mea. Mi-nchipui că e făcut dintr-o substanță diferită, de natură, probabil, imaterială, este iluminat, arată cam așa cum arată abajurul de sticlă al unei veioze când este becul aprins: atunci abajurul pare din aur topit sau din lumină. Cert este că după aceste vise, de fapt, după aceste coșmaruri, starea de rău despre care pomeneam se manifestă și prin alte simptome: greață, senzația de inconsistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui fără de margini. Brusc, s-a așezat pe un scaun și cu voce mormăită, dar potolită, l-a invitat și pe deținut să ia loc pe celălalt scaun. Erau față în față, îi despărțea o masă de lemn, cu o veioză care bătea orbitor în ochii lui Vlad. Tovarășul Cameniță a întins mâna cu degete butucănoase și a stins lampa aceea dureros de puternică. A rămas aprins doar becul chior din tavan. Și-a aprins o țigară. L-a îmbiat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Pentru că te iubesc foarte mult și am crezut că nu voi mai apuca să te mai văd, fiind foarte bolnavă... Înainte de a adormi am râs, ne-am jucat, improvizând câte ceva, apoi, obosită fiind, m-am culcat. El și-a aprins veioza apucându-se de citit una dintre cărțile cumpărate de mine pe care și-o dorea de multă vreme. Era o carte cu „manga” (carte cu benzi desenate). Asakusa Marți, 19. 08. 2008 Alex a bătut la ușa noastră întrebându-ne
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
că, deși anihilată de obo seală, de o sete de nestins, de o toropeală buimacă, găsesc în mine resurse de energie și de credință. Trăiesc un soi de fericire nemaicunoscută: să mă întind în patul cu cearceafuri răcoroase, să aprind veioza, să întorc spatele lumii și să mă afund cu nostalgie și încântare în somnul care mă reface. În fiecare dimineață mă trezesc tresărind, în bătăile inimii mele neliniștite. În fiecare dimineață îmi spun: Doamne, ce mai trebuie să fac și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
burta pe pămînt, ca să poată mușca. Și, uneori, mușcă rău! După plecarea din birou a noului securist ce ne are în supraveghere (D.T.), Sp. a remarcat diversitatea curiozității lui: „a observat și caracterele mașinii de scris, și faptul că țin veioza aprinsă, și cozonacul din sertarul lui Nanianu, despre care, fiți siguri, o să raporteze”. „Are și el un suflet”, a încercat Carmen să-i ia apărarea. „Suflet!... Suflet, cînd ai 7000 pe lună? La banii ăștia, sufletul se pune în paranteze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frumoasă, felină, frumosul În genere, decât negentropie? Iar dacă ești mai puțin norocos, ca mine de exemplu, care nu prea ies pe stradă, cauți felina propriu-zisă care, sub blănița covrigită În poale ori chiar pe masa de lucru, la căldura veiozei, taman pe hârtiile de care ai mai multă nevoie, adăpostește aceeași inspiratoare negentropie. Să demonstrăm deci și să vedem ce ne poate Învăța o pisică. Puteți să-i spuneți și avanpremiera unei proiectate cărți dedicate mascotei mele care acum exact
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fereastră se afla un birou mare. M-am ridicat și m-am dus la geam, inspectând în trecere și biroul. Era din lemn masiv, cu sertare mari de-o parte și de alta a scaunului. Pe el am văzut o veioză, trei pixuri, o agendă și câteva clame împrăștiate. Agenda era deschisă. Data de azi. Într-un colț al camerei stăteau aliniate trei fișete din oțel inoxidabil care nu se potriveau deloc cu restul mobilierului, și așa foarte sărac. Atmosfera era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care îi scosese din buzunarul hainei, semăna cu un mare politician dinainte de război. M-a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și brichetă. Pe birou, o agendă identică și clame împrăștiate. Aveam senzația că mă învîrtisem cerc și revenisem în camera de la început. Putea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stăteau lucrurile, ar fi trebuit să mi se spună. Eu nu mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a încetat telefonul să mai sune, am băut dintr-o înghițitură ce mai rămăsese în pahar, am stins veioza și am închis ochii. Somnul s-a lăsat brusc peste pleoapele mele, de parcă ar fi stat tot timpul la pândă. Am avut doar o clipă la dispoziție să mă întreb dacă era cazul să înțeleg ce mi se întâmplă. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
telefonic. Era ora unsprezece și cincizeci și șapte de minute. Îmi rămânea la dispoziție o zi întreagă. M-am dezbrăcat repede, mi-am pus pijamaua, m-am băgat în pat și mi-am tras pătura până sub bărbie. Am stins veioza. Aveam de gând să dorm neîntors douăsprezece ore. Speram din tot sufletul să nu mă deranjeze nimeni. Douăsprezece ore bune. N-aveau decât să cânte păsărelele și lumea să meargă la serviciu. Puțin îmi păsa mie dacă vreun vulcan erupea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu o nouă stare de spirit. M-a prins somnul puțin înainte de ora nouă. A venit drăguțul de el și în cămăruța mea devastată de bestii. Am aruncat cartea lângă pat. Citisem trei sferturi din Roșu și negru. Am stins veioza. Ea scăpase de masacru. M-am întins pe o parte și am adormit. Mă simțeam ca un făt protejat în pântecul mamei. N-avea nimeni dreptul să-mi tulbure somnul. Eram regele disperării înfășurat în veșmintele necazurilor. Aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a început să vorbească - lăudând-o - despre o sculptură din sârmă, agățată într-un colț al clădirii Booth House. Studenți mai tineri se strecurau în fundal, mai mult niște contururi întunecate, iar fața ei era dungată în portocaliu de lumina veiozei cu bule colorate, și o oră mai târziu o voi fi urmărit în jurul întregii încăperi fără să-mi dau seama, ea zâmbind acum tot timpul, chiar și atunci când am fost nevoit să plec deoarece se făcuse târziu și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
televizorul pe o masă scundă, în dreptul unui raft pe care se aflau cărți și echipamentul stereo. Camera mea fusese mult mai mică și mai puțin sofisticată (nu aveam propriul frigider), dar nunațe gălbui, de lut, ale schemei coloristice, până și veiozele de pe noptiere erau copii identice ale celor pe care le avusesem, deși factorul kitsch din camera lui Robby era considerat acum cool, în timp ce veiozele mele de la mijlocul anilor ‛70 erau considerate de părinții mei expresia unui șic acum distant și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puțin sofisticată (nu aveam propriul frigider), dar nunațe gălbui, de lut, ale schemei coloristice, până și veiozele de pe noptiere erau copii identice ale celor pe care le avusesem, deși factorul kitsch din camera lui Robby era considerat acum cool, în timp ce veiozele mele de la mijlocul anilor ‛70 erau considerate de părinții mei expresia unui șic acum distant și de prost-gust. Am lăsat la o parte deceniile care separau camera lui Robby de a mea și m-am întors în prezent, când privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]