406 matches
-
și cea mai rentabilă escrocherie a antichității, ci și niște diletanți. Hexametrii în care ei tălmăceau bolboroselile Pythiei îl puneau pe zeul poeziei în situația penibilă de a se dovedi un poet minor, un fel de versificator de duzină, un veleitar. Apolo, ca poet, nu era bun decât să-i ducă bagajele lui Homer. În schimb, ideea preoților săi de a stabili că Pythia trebuia să fie, obligatoriu, analfabetă a fost genială. Căci ignoranța ei o apropia de rolul de interpretă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce purtau numele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau J.M. Guyau, despre care scriu comentarii prolix-metaforizante („H. Bergson și arta“, nr. 1, pp. 7-9, „Cetind «Versurile unui filozof»”, nr. 2). Referințe utile și la Dorina Grăsoiu și Emil Manu. Nu poemele publicate - unele, se pare, colective -, pastișe minulesciano-argheziene veleitare, monstruoase sub aspect estetic, interesează aici, cît rubricile de note intitulate programatic „Frondări“. Ele conțin, printre altele, delimitări față de miopia și exclusivismul Vieții noi. Toate cele trei numere ale revistei îi sînt, într-un fel sau altul, dedicate lui Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St.I. Nenițescu și Petre Boldur la Vasile Savel și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei Hasefer, unde expuneau colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebui s-o suporți cînd aș apărea botezat de tine în limba franceză”. Înduioșătoarea implorare (de fapt, o adevărată cerșetorie...) face un apel disperat la solidaritatea de generație. Costin anunță, în plus, că va plăti bani grei și - ca un veleitar - îi promite lui Tzara o bucată literară cu dedicație: „Pentru înțelegerea acestei temerități, contez pe solidaritatea generației noastre, pe afinitățile noastre și pe tinerețea ta nedesmințită: pentru timp voi pune aur greu în talgerul celălalt, iar pentru rușine (...) nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de aruncat În foc, autorul ei este demn de a fi spânzurat”. Însă noi optăm pentru aruncarea la gunoi a acestei cărți oribile, iar pe autor vrem să-l ierte Dumnezeu, că n-a știut ce-a făcut! Iar despre veleitara editoare Silvia Colfescu se poate spune cu certitudine că, asemenea oricărui impostor, și dânsa „Numai banul Îl vânează și câștigul fără muncă”. Ignoranță și rea-credință Asemenea Însușiri Îl caracterizează pe autorul unui articol despre legionari, apărut În publicația „Ziarul Lumina
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și călărind vorbele cu o voce caldă, motănoasă, de hepatită: -Borfalină, borfalină, Da-te-te-aș cu vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ce știți voi, să mi-l pupe. ...Să continui... E, în general, cunoscut - și Fiorosul aici ezită, în căutarea unei expresii de o solemnitate misterioasă - că... în nevăzut... soarta unei comunități, a unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treptat. Orice postrevoluție este compromițătoare; se face prin convingere. Burgheziile lumii ar trebui să fie recunoscătoare Rusiei, fiindcă ea le-a învățat să moară la timp. Fenomenul japonez nu este mai puțin ilustrativ pentru progresele inerente industrializării. Dintr-o țară veleitară, grație industrializării vertiginoase și voinței organizate de a deveni mare putere, Japonia a căpătat o mare proeminență în lume, pe care numai cele câteva puteri de primul rang o cunosc. Soarta Asiei și echilibrul european depind de imperialismul nipon. Un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai ușor de recunoscut, pe măsură ce Înaintăm În timp. Chiar și energetismul „șefului integralist”, privit cu o oarecare suspiciune de Lovinescu, Întrucît ar contrazice dominanta sensibilității lui Voronca, nu se mai Înfățișează, considerat În acest context, ca o simplă atitudine mimetică, veleitară, ci se așează organic În ansamblul căutărilor neliniștite ale unor soluții de existență care sînt În egală măsură și poetice. „Seismograf” al epocii sale (cuvîntul e printre cele mai vehiculate În cercurile avangardiste), poetul Înregistrează, asumîndu-și-le, și confruntîndu-se cu ele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să aibă structuri sau resurse umane și economice, adesea fără să prezinte nici un tip de program cu caracter politic și social. De foarte multe ori, aceste asociații, sunt rampa de lansare a unor persoane lipsite de importanță și reprezintă interesele veleitare ale unei persoane. În mod constant, respectivele asociații, nu reușesc să adune în jurul lor multe persoane, fiind susținute doar de rudele "liderului" și de prietenii acestuia. În plus, apar din ce în ce mai multe astfel de organizații, ceea ce conduce, în mod logic, la
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Comitetului Fari 2 (de care ne vom ocupa curând, și ea cu caracter "apolitic"), a devenit vicepreședintele secțiunii din Roma a Partidului Democrat Liberal (P.D.L.) transformându-se într-un îndârjit apărător al președintelui Traian Băsescu. Dincolo de aceste anomalii și tentative veleitare, și alte asociații românești au contribuit în diferite moduri la organizarea recentelor campanii electorale; creând în Italia mai multe secții P.D.L. (partidul de guvernământ în România). Simptomatic este faptul că niciuna dintre acestea nu a fost înregistrată conform legii (aici
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
o luptă internă, între Dumitru și ceilalți lideri. Acuzat de Consiliul Director de faptul că ar fi acționat singur, într-un mod "dictatorial", fără să aibă girul celorlalți membri din conducerea asociației a fost destituit. Dumitru a reacționat în mod veleitar, prin faptul că a înregistrat singur noua organizație, schimbând nu numai articole din statut dar și întreaga conducere care fusese aleasă în baza unor acorduri între cele 30 de asociații fondatoare. Rezultatul: într-o atmosferă plină de polemici și de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
sa Univers cultural și literar vasluian - Dicționar, Editura PIM, Iași, 2008 - pe care nu-l văd, ca de altfel și restul cărților și revistelor care apar astăzi, până și în sate, „ferite de ochii pretențioșilor”, drept operă și rod al „veleitarilor vanitoși, al frustrațilo r”, ci o muncă titanică depusă de niște oameni, care, iată, au posibi lita tea, de nebănuit acum 20 de ani, să spună ceva. Că vorba lui V asil e Iancu „orice tipăritură... făcută cu osârdie „informativă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
străbătută pe dedesubt de lava emoției și a pasiunii". Or, autorul "real" pare să fi înșelat așteptările inginerului cu suflet sensibil. Din scrisoarea critică a lui Bizu merită reținută și observația că diferența dintre "romanul" unei vieți oarecare (la îndemâna oricărui veleitar cu memorie bună) și marea literatură (operă de imaginație și de transfigurare) ar ține de "formă", și nu de "conținuturi" (epicul, "amintirile", "documentul" în sine). Așa se explică de ce "forma" romanului lovinescian se cristalizează atât de lent, ca o expresie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atitudinea scriitorilor români: "orfani ai curajului". Niciodată ai talentului. Nici ai rafinamentului. Esteticul salva și justifica totul. Se "rezista prin cultură". Constatarea sau scuza va fi curentă și în postcomunism"42. La clasificarea consacrată obedienți, rezistenți, disidenți, Monica Lovinescu adaugă veleitarii și clandestinii. În cele patru decenii de comunism, noțiunea de libertate se confundă cu noțiunea de permisivitate, în sensul că un scriitor este ignorat, dacă serviciile sale depășesc nivelul deserviciilor. Intelectualii obțin ascensiunea socială cu ajutorul discursurilor și articolelor de preaslăvire
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
noștri", adaptați politic în viața socială, nu și în cultură. Cu ei pune la cale metode de protejare a scriitorilor amenințați, sisteme de comunicare codată. Cu ei construiește puntea dintre exil și patrie, iar după revoluție, cu ei revede țara. Veleitarii se confruntă cu vanitatea din pricina căreia se compromit. Dorința de a scrie "frumos" duce, la un anume nivel de cultură, spre repetarea celor mai uzate dintre stereotipuri. Atâtea poezioare cu "frunză verde" mi-a fost dat să citesc, încât veleitarii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Veleitarii se confruntă cu vanitatea din pricina căreia se compromit. Dorința de a scrie "frumos" duce, la un anume nivel de cultură, spre repetarea celor mai uzate dintre stereotipuri. Atâtea poezioare cu "frunză verde" mi-a fost dat să citesc, încât veleitarii începuseră să treacă din cotidian în coșmarurile mele. Nu toți însă. Existau și veleitari frumoși"57. Monica Lovinescu reține pe câteva pagini, cu umor și sarcasm, însușirile unei categorii care încearcă să ocupe spații nemeritate în lumea literaturii. Și caută
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
duce, la un anume nivel de cultură, spre repetarea celor mai uzate dintre stereotipuri. Atâtea poezioare cu "frunză verde" mi-a fost dat să citesc, încât veleitarii începuseră să treacă din cotidian în coșmarurile mele. Nu toți însă. Existau și veleitari frumoși"57. Monica Lovinescu reține pe câteva pagini, cu umor și sarcasm, însușirile unei categorii care încearcă să ocupe spații nemeritate în lumea literaturii. Și caută să le ocupe prin intermediul imposturii. I.3. Considerente asupra receptării literaturii aservite Discursul public
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
explică procedeul și motivele Agathei Grigorescu-Bacovia care exploatează abuziv opera soțului decedat. Agatha Grigorescu-Bacovia încearcă o interpretare a operei "sub unghiul realismului simbolismul evident fiind privit doar ca veșmânt formal și a psihologiei poetului prin prisma nu a unui revoltat veleitar, cum veleitare i-au fost toate manifestațiile sociale, ci a unui anunțător al vremurilor noi"70. Monica Lovinescu vorbește aici despre decepția cauzată nu de autorul George Bacovia, ci de cea care ar fi trebuit să-i păstreze memoria, în loc să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și motivele Agathei Grigorescu-Bacovia care exploatează abuziv opera soțului decedat. Agatha Grigorescu-Bacovia încearcă o interpretare a operei "sub unghiul realismului simbolismul evident fiind privit doar ca veșmânt formal și a psihologiei poetului prin prisma nu a unui revoltat veleitar, cum veleitare i-au fost toate manifestațiile sociale, ci a unui anunțător al vremurilor noi"70. Monica Lovinescu vorbește aici despre decepția cauzată nu de autorul George Bacovia, ci de cea care ar fi trebuit să-i păstreze memoria, în loc să cerșească bunăvoința
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
franceză, ajuns să vagabondeze și să doarmă pe sub poduri pentru că nu-și găsește de lucru. Caz unic, dar exponențial eșecului. Orice succes se soldează cu încheierea unui pact care trebuie onorat la fiecare apariție. Când nu se întâmplă, scriitorii devin veleitari și se afiliază unor grupări ce le susțin categoric unicitatea și superioritatea creațiilor. Monica Lovinescu nu se ferește să-și arate disprețul față de liderii unor asemenea grupări, motiv pentru care îi apostrofează. Curajul manifestat în literatură este o categorie socială
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mici victorii în lupta cu politica oficială, momente de rezistență culturală, întâlniri și mese rotunde, viața în afara tranșeelor. La apa Vavilonului este o galerie de personaje, o descriere a exilului pe generații din care rezultă o sistematizare a intelectualilor: disidenți, veleitari, clandestini, rezistenți, obedienți. Urgența evenimentelor, timpul care e nemilos, se resimt în torentul de personaje care îi invadează viața. "Întâlnirile cu clandestinii încep să adopte modelul unei liste. Câteva cuvinte, un paragraf două pentru fiecare, neavând nici măcar pretenția de a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]