15,959 matches
-
prezent și un substantiv derivat, abstractul verbal, previzibil în registrul familiar-popular, format cu sufixul -eală: "Zic și io una repede că nu am vreme de gugăleală"; "după o gugăleală sumară reiese că pesa e a lu' un nenea". Probabil că verbul a gugăli nu e foarte important; aproape sigur e o creație de circulație restrînsă și efemeră; productivitatea lexicală pe care o ilustrează mi se pare însă semnificativă, mai ales prin caracterul ei rapid și internațional.
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
citire pentru uzul puținilor școlari ce mai arată interes istoriei patriei, doctrinei în general. în linii mari se știe că de la anticii elini colonizați pe țărmul Euxin ne-a revenit cuvântul chiverniseală, cu actuala prezență în cibernetică, de la invadatorii goți verbul a cutropi și poate substantivul hoț, de la slavi verbul a iubi " iubește-mă că te tai! " de la inițial oneștii otomani ciubucul, bacșișul, șpaga. Cea mică, deoarece aceea mare, enormă se numește inginerie financiară, faliment întru reorganizare, privatizare cu probleme. Corupător
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
istoriei patriei, doctrinei în general. în linii mari se știe că de la anticii elini colonizați pe țărmul Euxin ne-a revenit cuvântul chiverniseală, cu actuala prezență în cibernetică, de la invadatorii goți verbul a cutropi și poate substantivul hoț, de la slavi verbul a iubi " iubește-mă că te tai! " de la inițial oneștii otomani ciubucul, bacșișul, șpaga. Cea mică, deoarece aceea mare, enormă se numește inginerie financiară, faliment întru reorganizare, privatizare cu probleme. Corupător fără demonie este intimidatul pacient care depune bancnota de
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
specificul societății noastre moldo-valahe. De la Dinu Păturică, Tănase Scatiu și M. Ralea este o linie directă de continuitate în maniere, procedee, spirit și natură". E verosimil acest portret demonizat? Așa să fi fost remarcabilul eseist M. Ralea? Nu sînt cumva verbe așternute la supărare, fără îndestulătoare acoperire? Ni se oferă, totuși, cîteva date precise, ce se cuvin verificate scrupulos, chiar dacă prevedem rezultatul pozitiv al operației: Cînd se va scrie istoria pungii lui M. Ralea se va vedea că este pătată cu
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
-ciune, majoritatea absente din uz: întrebăciune, vindecăciune, eliminăciune, emulăciune, preponderăciune, premedităciune, prostituciune, peregrinăciune etc. În realitate, sînt puține formele în -ciune cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a reflectat asupra sufixului, adăugînd la nuanța sa
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
de Dicționarul Academic (DA), nici, ulterior, de DEX sau de MDA - și aparține registrului colocvial-argotic. Chiar dacă am găsi atestări ale cuvîntului în texte vechi, e cert că forma actuală constituie o refacere modernă. Termenul este construit probabil prin analogie, din verbul a fura și sufixul -ciune (modelul cel mai aproape semantic din seria citată e înșelăciune), demonstrînd astfel că sufixul nu este total neproductiv. (De altfel, în mesajele din Internet am găsit recent și un alt derivat clar peiorativ, care fusese
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
curente; în vreme ce furăciune ar mai putea aștepta, o vreme, în cele de argou și limbaj colocvial. În termeni jurnalistici, concluzia acestor observații ar fi o dublă știre: un sufix vechi și aparent neproductiv creează încă derivate, iar familia lexicală a verbului a fura se îmbogățește.
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
revistarespiro.com). Forma dracului este în schimb explicabilă în alte construcții, unde are tot valoare de marcă pragmatică, nemotivată sintactic, dar evoluția se poate explica prin pași logici. Este vorba de situațiile în care forma dracului apare pe lîngă un verb care nu poate primi complement indirect: Ia spune, o terminăm dracului în două ore?" (R. Petrescu, Șansa); Mai taci dracului din gură" (bancuri.3x.ro); "o să le iau, să le pun pe un CD, și să îl vînd, poate scot
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
nu vezi că am închis?!?!" (educv.ro). O descriere detaliată ar merita și construcțiile cu genitivul, cu valoare de întărire a reacției afective (de respingere sau admirație): genitivul postpus (prostul dracului) - sau cel antepus, și mai expresiv, presupunînd elipsa unui verb copulativ: "ai dracu francezii ăștia, ne spune adevarul!" (fanclub.ro). Sau construcția, probabil contaminată, greu de interpretat sintactic, discutată de Alf Lombard în 1965 (tiparul "Arz-o focul de muiere!"): "dați-o dracului de treabă"; Voi n-auziți, fir-ar
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
pentru contrazicere, devalorizare, întrebuințată deja cu succes de Mariu Chicoș Rostogan - " Profesorul (vesel) : Ei, pe dracu ! că-z doar n-o să aibă șăpke !" -, provenind poate dintr-o substituire polemică a complementului direct, așa cum se vede chiar în exemple mai recente, cu verbe tranzitive: Întrețin pe dracu', Eric!" (ziar.clubromantic.ro/nr10); "Ai observat pe dracu" (members.m4d.com); "Căutați pe la garaje și pe la atelierele auto. - Mda, căutăm pe dracu' pe aleile iadului!" (ziare.ro). În orice caz, gramatica imprecațiilor e mai complexă
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai puțin obișnuită și produce un anume efect de surpriză. Oricum, tiparul există, internetul oferind și alte exemple: "după aia tabla. Netratată, subțire, nenimic
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
prezența în enunț a unui număr mare de cuvinte care exprimă o provocare adresată de către locutor partenerului de dialog", 114) este vorba de vocative, interjecții, mai ales de particulele măi, bă, bre etc.; la germani, în inițierea dialogului se folosește verbul mai mult decît interjecția, e mai puternică performativitatea explicită, se manifestă "distanța și reținerea față de interlocutor" (p. 103). Diferențele regionale sînt urmărite în tipurile de acte de limbaj, în folosirea interjecțiilor, a apelativelor, a diminutivelor. Se confirmă astfel imaginea mai
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
shi la Bucurejti shi la Las Vegas. Ceea ce ie totuji trist pâna la urmă" (medicinaonline.ro; ca de obicei, am modificat parțial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reamintește la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în fidelitatea fonetică - iejti ("ejti foarte încăpățânat", computergames.ro), redus chiar la (i)ej (abreviere reală, pe care o știm chiar de la Caragiale
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
abreviere reală, pe care o știm chiar de la Caragiale: c-eșt' copil?; îș' copil?): ,și i-am zis ,ej nebuun!!!"" (drumandbass.ro); ,ți-au dat impresia că nu iejti chiar prost", fanclub.ro), ejte sau iejte. Frecvent sînt modificate și formele verbului a ști, în care ș apare în același context fonetic (înainte de t ): jtiu (,nu jtiu cum", fanclub.ro), jtii ("jtii ca ejti simpatic?" nebunii.ro), jtie (,nu cine-jtie-ce" computergames.ro), jtiam etc. Sînt mesaje în care j e folosit de
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
Radu. Cea cu "L&AI"-ul ediția întîi și a doua, cea cu Radio Europa Liberă și cea cu cronica literară. Sosirea ei în paginile revistei este o inspirată alegere. S-a ales un spirit alert, profund, un condei cu verb și stil, responsabil, cu o poezie specială în tipul de observație, cu o analiză migăloasă a operei, a universului autorului. Studiul este atent, nu se mărginește doar la o apariție editorială punctuală, se cercetează critic contextul apariției, ce înseamnă asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
pentru prima dată împreună textele revoltei sale iremediabile din anii 46-47); după cum reeditarea unor cronici mai puțin cunoscute ale lui Mauriac trimite pe toată lumea în perioada confuziilor tensionate din deceniul al cincilea al veacului trecut, prilej să primești și reverberația verbului magnific al acestui magician care vedea în redescoperirea lui Mozart ,consolarea unui copil" dăruită erei atomice și concentraționare. Aniversarea unui sfert de secol de la moartea lui Foucault a stîrnit, de asemenea, o emulație incredibilă; ca și bicentenarul George Sand, de
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
strîns legat de euharistie prin locul său în liturghie. Dar sărutul nu era supus acelorași exigențe ca și comuniunea, care cere continență și confesiune prealabile. Sărutul este un gest al gurii, un fel de manducație sacră, gura fiind totodată organul Verbului, al consumării Verbului încarnat și al sărutului", mai scrie Yannick Carré, care arată cum elevația cîștiga în valoare în chiar anii cînd începea declinul sărutului de pace. Se trece astfel de la o comuniune bucală la o comuniune vizuală, evoluție care
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
euharistie prin locul său în liturghie. Dar sărutul nu era supus acelorași exigențe ca și comuniunea, care cere continență și confesiune prealabile. Sărutul este un gest al gurii, un fel de manducație sacră, gura fiind totodată organul Verbului, al consumării Verbului încarnat și al sărutului", mai scrie Yannick Carré, care arată cum elevația cîștiga în valoare în chiar anii cînd începea declinul sărutului de pace. Se trece astfel de la o comuniune bucală la o comuniune vizuală, evoluție care se înscrie într-
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
cresc" din Memento mori, criticul scrie negru pe alb: , Scena e însă de o mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc în verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice: Ťbasmelor copite crescť" etc. Cine ar putea crede, în absența acestei probe de necontestat, că acel l (din copile) ,tăiat" accidental probabil de o subțire liniuță pe o fișă
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
crede, în absența acestei probe de necontestat, că acel l (din copile) ,tăiat" accidental probabil de o subțire liniuță pe o fișă scrisă de mână, devenit astfel t (copite), poate stârni un asemenea delir, unde totu-i pe dos: gramatică (verbul nu-i ,tranzitiv"), mitologie (basmul nu-i ,animal fabulos"), stilistică (,metafora minunată"-i absentă), cât despre ,umflătura barocă") și ,rațiunile poetice" invocate pentru a-și întări spusele, acestea sunt curat... iraționale. Iar dacă un critic de talia lui George Călinescu
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
Paul Miron, iar la volumul VI acestora li se alătură Ioan Abrudan. Ca să dau câteva exemple, deschid, nu chiar la întâmplare, volumul XI la pagina 441 și aflu, dincolo de prescurtări: substantivul ,ponos" e atestat în secolul XVI în Psaltirea Scheiană; verbele ,a ponoslui" și ,a porni" apar întâia dată în Codicele Voronețean, tot din secolul XVI; dar infinitivul lung ,pornire" e prima dată folosit în scris de Coresi în 1563; ,porumbelul" e atestat în 1657 în Catehismul calvinesc. Pentru inițiați, surprizele
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale verbului a face, care a înlocuit treptat fapt și feciu cu făcut și făcui), multitudinea perifrazelor de viitor în limba română veche - tipurile voi socoti, va să aibă, oi putea, am a bea, are să caute, va fi așteptînd etc. Nu o dată
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
etic, al cărui proiect a fost redactat sub conducerea dnei Mihaela Miroiu. Citind proiectul, ne-a urmărit o puternică senzație de traducere. Multe formulări nu sînt uzuale în română. Iar cînd am dat, într-un inteviu al ministrului învățămîntului, peste verbul, la persoana întîi plural, upgradeăm, ne-am dat seama că limba din care par să provină prin calc lingvistic multe dintre pasajele proiectului este chiar aceea din care domnul Micle a fost acuzat (din fericire pentru d-sa, fără temei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
combinații devenite în vorbire aproape obligatorii. Una dintre acestea s-ar baza pe observația că în româna actuală conjunctivul cu valoare de imperativ e aproape întotdeauna precedat de o marcă specifică, dezambiguizatoare: interjecția hai, cu diferitele sale variante, analoge conjugării verbului (haideți, haidem), ori populare și regionale (haide, haida). Este vorba de o tendință care reflectă întărirea folosirii interjecției hai ca marcă pragmatică; am comentat cîndva, în această rubrică, noua formulă de salut din limbajul tinerilor: hai pa. În același timp
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
trăsătura balcanică a înlocuirii infinitivului prin conjunctiv (tiparul ,știe să citească", în loc de ,știe citi") a condus probabil la necesitatea de a marca mai clar funcțiile speciale ale conjunctivului. Particula hai - rostită fără pauză, formând o unitate de grup fonetic cu verbul care îi urmează - a devenit în româna actuală vorbită o marcă distinctivă a conjunctivului cu valoare de imperativ, tot așa cum anumite interjecții de adresare au devenit o marcă a vocativului pe care îl însoțesc. Deși format după toate regulile de
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]