300 matches
-
Cummings, teatralitatea e îmbibată în pielea-sugativă a Verei Mantero, o piele care absoarbe afectiv cuvintele și le trăiește cu o intensitate extremă. Ca și cum fiecare cuvânt e o contorsionare interioară. Ca și cum fiecare consoană tare, repetată la nesfârșit, cere eforturi supraumane de verbalizare. Cuvintele recitate, cu pauze implozive, sincope și explozii sonore, corpul maroniu și fața intenționat excesiv de machiată, încălțările de lemn în formă de copite, care dezechilibrează trupul, lumina care-i descoperă încet, încet carnalitatea fragilă compun un cod de teatralitate corporală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
comportament de rol care reușește să inducă o anumită distanțare de traumă prin efectul interpretării - este esențială. Terapia e un ego training in action (Terapii scurte de grup de José Guimón și Béatrice Weber-Rouget, Polirom, 2006) în care grupurile de verbalizare formează o comunitate psihodinamică. Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploiești e un rezervor activ și afectiv de comunicare performativă. Afrim face din textul islandezului Thorvaldur Thorsteinsson, And Björk, Of Course - un text cu extrem de puține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
eroul fără identitate, ambiguu, al textelor despre care vorbim (cu exemple din Scaunele, Rinocerii, Ucigaș fără simbrie). Se conchide că personajul ionescian este un anti erou, consonînd cu anti-teatrul reprezentat de pionierii absurdului: „Urmărind limbajul absurdului, absurdul limbajului, consider că verbalizarea insipidă semnifică o inconsistență existențială și o halucinație onirică, personajele ionesciene fiind lipsite de căi de acces către ceilalți” conchide Inocențiu Dușa. Urmează un capitol dedicat perioadei de glorie a compatriotului nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
conotație negativă, specifică îngrijorării (1998, p. 562). Distincția este importantă deoarece, deși gîndurile verbale generează o reacție cardiovasculară slabă, imaginile cu aceeași tematică determină reacții mai intense. Borkovec și colegii săi au emis ipoteza că persoanele care manifestă preocupări folosesc verbalizarea ca pe o strategie pentru diminuarea excitației simpatice provocate de ideile amenințătoare și că procesul neliniștii poate reprezenta cauza reducerii variabilității autonome asociate cu TAG. Deși strategia verbalizării poate fi adaptată la numeroase contexte, mai ales la cele interpersonale, inhibarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și colegii săi au emis ipoteza că persoanele care manifestă preocupări folosesc verbalizarea ca pe o strategie pentru diminuarea excitației simpatice provocate de ideile amenințătoare și că procesul neliniștii poate reprezenta cauza reducerii variabilității autonome asociate cu TAG. Deși strategia verbalizării poate fi adaptată la numeroase contexte, mai ales la cele interpersonale, inhibarea proceselor emoționale reprezintă o adaptare defectuoasă, deoarece contribuie la perpetuarea semnificațiilor emoționale negative și împiedică dispariția reacției de frică. Stöber (1998) a investigat un mecanism care ar putea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se înțelege pe sine, trebuie să-și recupereze genealogia, să-și apropie ebraica și maghiara și să se elibereze de obsesia morții absurde a surorii sale. Romanul implică și o dialectică de fond, între tăcere și exprimare, fie că prin verbalizarea directă se înțelege comunicarea propriu-zisă, confesiunea sau exprimarea stărilor ambigue ale conștiinței. Gabriel percepe constant greutatea cuvintelor, simte acut necesitatea de a redescoperi o limbă, o cultură și un spațiu ce i-au determinat în mod necesar existența. Călătoria spre
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
funcții” identificate de ceilalți autori sunt considerate doar subfuncții ale funcției de comunicare. Funcția de reprezentare (Bühler), sau reflexivă (R. Titone) este de fapt funcția cognitivă, care ajută gândirea să se fixeze prin mijloace verbale, funcție de organizare a gândirii, de verbalizare interioară. Eugen Coșeriu, și el, reprezentant al structuralismului european, consideră că funcțiile limbajului sunt în număr de trei: emotivă, conativă, referentială. Referindu-se la funcția metalingvistică identificată de R. Jacobson, E. Coșeriu demonstrează că aceasta e de fapt funcția referențială
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
care și-a dovedit valabilitatea mai cu seamă în cele de muncă și maritale. Ei au identificat patru modalități principale de răspuns la insatisfacție (maritală), numite în engleză: voice, loyalty, neglect și exit. Iată succint care ar fi conținutul lor: • Verbalizarea pozitivă (voice) are loc atunci când persoana în cauză definește și exprimă verbal problema, caută ajutor (inclusiv psihoterapie), încearcă să se schimbe pe sine, să-și influențeze partenerul, să modifice situația, să recurgă la compromisuri discutând intens cu partenerul, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
însușirea corectă a unor cuvinte noi am obținut prin efectuarea unor exerciții, organizarea unor concursuri, întocmirea sau descifrarea unor rebusuri, prin realizarea unor compuneri - descriere. Toate acestea pledează pentru ideea că folosirea dicționarelor îmbogățește cunoștințele elevilor și contribuie la o verbalizare nuanțată a acestora. Iată câteva exerciții prin care, în vederea rezolvării corecte a acestora, elevii au fost direcționați spre dicționare: 1. Folosind DEX, explicați cuvintele: trofee, destine, cotropitor. 2. Găsiți proverbe despre hărnicie: „Omul harnic muncitor De pâine nu duce dor
Caleidoscop by Marlena Cristiana Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93492]
-
sarcini, conflicte cognitive, cazuri. • Utilizarea de erori, dificultăți ca noi provocări. Sugerarea construcției de soluții, proceduri, modele. Căutarea de date în mai multe surse, compară, interpretează. • Motivarea educaților prin propunerea de scopuri, avantaje. • Valorificarea curiozității epistemice, a așteptărilor cognitive. • Stimularea verbalizării modului de argumentare logică. • Prezentarea de sarcini ca situații problematice pentru explorare și rezolvare directă, variată. • Valorificarea experienței anterioare pentru noi achiziții. • Dezbaterea de idei, soluții, procedee, aplicații găsite. Stimulează, angajează • Antrenarea în cunoașterea directă, independentă, în grup. Emiterea întrebări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ipoteze de soluționare, aplicare a schemelor mentale adecvate, reorganizare a datelor, recorelare, prelucrare nouă, reformulare, reanalizare, reasamblare a modelelor anterioare, reordonare, prospectare, comparare, integrare și reprezentare mentală a datelor și căilor. • Prin afirmare a unei soluții sau plan construite propriu, verbalizare a căutărilor și a sintezei lor, explicare și apreciere a argumentelor în construcție, întocmirea hărții cognitive a înțelegerii, analogie cu alte rezolvări de succes, realizare de transferuri metodologice, contrastare cu alte experiențe, motivare a deciziei de alegere, modelare a construirii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a altor opinii găsite, argumentare construită propriu, contraargumentare, comunicare cu sine, contraexemplificare, utilizarea a diferite limbaje în exprimarea reprezentărilor și rezultatelor. • Prin confruntare, negociere, dezbatere a propriilor reflecții în grup sau analize critice, comparative cu alte abordări, prin studiu independent, verbalizare a reflecțiilor proprii, efectuare de exerciții de redare, exprimare coerentă, logică sau creatoare, a celor prelucrate propriu. • Prin organizare a condițiilor necesare reflecției: structurarea informațiilor, puncte de sprijin stimulative, timp necesar, evaluare întârziată și formativă, preponderență a metodelor active de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Iași, 1992), respectiv Convorbiri euharistice. II. Dialoguri cu Alexandru Paleologu, părintele Galeriu, Nicolae Breban (Editura Institutul European, Iași, 2000), modalitatea de a scrie și de a se scrie este a dialogului cu un alter autentic, care să îi faciliteze atât verbalizarea trăirilor celor mai intime, de natură religioasă, cât și a concepțiilor sau atitudinilor specifice ființei culturale. Portretul scriitorului Dorin Popa se rotunjește însă prin intermediul celorlalte cărți, în care modalitatea de a se scrie este aceea a poemului-spovedanie, cea mai înaltă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Funcția mimezică [...] a face ca unele lucruri să se întîmple, aceasta impune ideea de localizare. Atîta timp cît "unde?" nu este prezent este imposibil să pui ceva în mișcare, să creezi aventura. Localizarea este fundamentul povestirii. G. Grivel, p. 104 Verbalizarea datelor referențiale ale enunțului (fie el fictiv sau nu) se face, la nivelul textului, prin intermediul descrierilor 7 care, într-o povestire, încadrează secvențe narative sau le alternează. (35) Se întoarseră la Yonville pe malul apei. În timpul căldurilor, apa scăzînd, lăsa
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
transpune în limbaj extern (cu voce tare), fără sprijinul direct al unor obiecte sau al modelelor acestora. Operațiile obiectuale sînt înlocuite cu elemente și acțiuni verbale (în exemplul luat, atît bețișoarele, cît și adunarea concretă sînt înlocuite cu denumiri verbale). Verbalizarea, ca reflectare a acțiunii, oferă posibilitatea unor eventuale corecturi; de aceea și este considerată ca absolut necesară transferului acțiunii în plan mintal. În această etapă conținutul obiectual al acțiunii devine un bun al conștiinței. 4. Etapa "limbajului extern pentru sine
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fără ca interlocutorul să o dorească, reacția este de respingere, amenințare, retragere (primul semn al bărbatului față de femeia pe care o place este micșorarea spațiului dintre ei, micșorare care poate fi sau nu acceptată de parteneră). În acest tip de relație verbalizarea joacă un rol minor (cuvîntul este redus la șoaptă sau tăcere în cazul îndragostiților), alte coduri fiind dominante: tactil, termal, olfactiv. Distanța intimă afișată în public este considerată nepotrivită de adulții americani ai clasei de mijloc, dar practicată de mulți
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificațiilor, ca și de proeminența și prevalența umană. Primele decantări Clasificarea, ca ordonare primară a cunoașterii, a fost și este încă operația cel mai adesea legată de sistem nu pentru că ar prefigura existența acestuia, ci pentru că se aseamănă cu o verbalizare a substantivului sistem: sistematizarea. Familia de cuvinte asociată sistemului păstrează aceeași dependență explicativă de sensul timpului ca flux al conștienței. Sistematizarea este o operație de dicționarizare a cunoștințelor la un moment dat, de clasare a lor după semnificații post-factum eventual
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și în problemele comunității. De altfel, întrucât spațiul public se confundă astăzi cu mass-media (mai ales televiziunea și rețelele de socializare) este utilizat pentru a descoperi exemple, "oameni care știu", care au aceleași probleme cu noi, care au limbajul necesar verbalizării unei probleme și (poate) chiar și o soluție; spațiul public, consideră Zygmunt Bauman, este populat cu problemele particulare ale indivizilor, care caută aici soluții particulare; din acest motiv, problemele rămân particulare și nu devin publice, iar spațiul public, contrar temerilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
existente (Kotulak, 1993)33. Învățarea este un tip particular de comportament social, iar muzeele sînt instituții care au ca scop încurajarea învățării. Muzeul devine un spațiu al dezvoltării și restructurării comportamentelor sociale. O serie de cercetări avînd ca subiect impactul verbalizării și interacțiunile între adult și copil (Guichard, 1995; Baudichon, 1988; Bernicaut, 1992; Bruner, 1983; Giordan, 1992; Winnykamen, 1992) arată că interesul copiilor este mai crescut datorită prezenței adulților (părinților) sau datorită interacțiunii între copii 34. Toate aceste studii au fost
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
spații expoziționale deschise de tipul muzeelor interactive, asemănătoare muzeelor în aer liber. interacțiuni între persoane de aceeași vîrstă: s-a observat că relațiile se instaurează liber și spontan între copii. Este un spațiu informal de descoperire. Sînt favorizate dialogul și verbalizarea cu alți copii, analiza impactului cognitiv arătînd că verbalizarea favorizează învățarea prin imitare și prin interacțiunea cu alți copii (Abrougui, 1994) 35. comunicarea: Royon C., Hardy M., Chretiennot C. se apleacă asupra identificării demersurilor intelectuale interactive produse în mod voit
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în aer liber. interacțiuni între persoane de aceeași vîrstă: s-a observat că relațiile se instaurează liber și spontan între copii. Este un spațiu informal de descoperire. Sînt favorizate dialogul și verbalizarea cu alți copii, analiza impactului cognitiv arătînd că verbalizarea favorizează învățarea prin imitare și prin interacțiunea cu alți copii (Abrougui, 1994) 35. comunicarea: Royon C., Hardy M., Chretiennot C. se apleacă asupra identificării demersurilor intelectuale interactive produse în mod voit sau spontan și anume: dezvoltarea activității de învățare în
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de rupturi și reconstrucții (De Vecchi, 1993). Problema timpului prezenței copiilor în spațiile expoziționale este un factor fundamental pentru favorizarea descoperirilor. Toate studiile au arătat că acest timp este superior în prezența unui adult și faptul că prezența acestora favorizează verbalizarea. S-a constatat că obiectele care suscită în principal activități motrice, provoacă un nivel redus al verbalizării, în timp ce acelea care provoacă o activitate în contexte noi declanșează în paralel cu acțiunea asupra obiectului un nivel crescut al verbalizării. condiții de
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
fundamental pentru favorizarea descoperirilor. Toate studiile au arătat că acest timp este superior în prezența unui adult și faptul că prezența acestora favorizează verbalizarea. S-a constatat că obiectele care suscită în principal activități motrice, provoacă un nivel redus al verbalizării, în timp ce acelea care provoacă o activitate în contexte noi declanșează în paralel cu acțiunea asupra obiectului un nivel crescut al verbalizării. condiții de învățare: studiile realizate în spațiul muzeal, atît cel pavilionar, cît și cel în aer liber au evidențiat
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
acestora favorizează verbalizarea. S-a constatat că obiectele care suscită în principal activități motrice, provoacă un nivel redus al verbalizării, în timp ce acelea care provoacă o activitate în contexte noi declanșează în paralel cu acțiunea asupra obiectului un nivel crescut al verbalizării. condiții de învățare: studiile realizate în spațiul muzeal, atît cel pavilionar, cît și cel în aer liber au evidențiat că percepția sensului expozițional este legată de dispersia atenției copiilor într-un spațiu cu multiple solicitări. Giordan notează o dispersie a
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor delicată, ca să nu spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții, adică din elemente a căror verbalizare și raționalizare este dificilă. Povestirea visului este dezlânată și confuză. Prezintă lipsuri, îndoieli și imprecizii. Ca să nu mai spunem că subiectul însuși face deja de la sine o primă interpretare (inconștientă) a visului. Îl tratează conform propriei sale subiectivități. Însă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]