4,259 matches
-
suită, viclean, un gând mă trage în șoaptă către tine moarte; culcat pe basme și adormit pe vise, drumurile toate mi-s închise, trecutul îmi fuge ca o oglindă scăpată-n tuș, mi-e teamă să mă-ntorc la fântână, verdele s-a făcut mov, adorm mereu într-o rână, când tristețea oftează-n alcov; trec mereu frunzele toamnei prin noi când sufletul privește-napoi. miercuri, 12 aprilie 2017 Referință Bibliografică: mi-e teamă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MI-E TEAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383647_a_384976]
-
CLAVECIN Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi place să ascult cum degetele ploii își picură sunetele alert peste clavecinul de ocazie al pervazului reverberându-le apoi în voalul luminii de un verde crud ce lunecă din ramuri spre pământ pierzându-se în frageda iarbă, topindu-se în ochiurile limpezi de apă pe suprafața cărora câțiva nori căzuți își continuă călătoria lor spre iluzoria Itaca, nedorind ca și mine să înțeleagă c-au
CLAVECIN de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383643_a_384972]
-
am decis să-mi concentrez atenția pe unde trec ca să nu mă pierd, fiind seară. Am mers drept, am trecut prin Piazza Saloto. Deși era noapte, piața era bine luminată. Treceam pe lângă magnolii cu frunze mari și lucioase de un verde întunecat, accentuat de umbrele serii, m-am oprit puțin să privesc în jur.Ieșise lumea la plimbare, fiind o seară senină și vremea destul de caldă. În comparație cu gerul de pe la noi, aici clima era mult mai caldă în acest anotimp. Am continuat
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Autorului Cad frunzele. Să le contabilizăm! Unele în contul cinci patru arămii și cele mai multe în șapte zero roșiatic. Plopul negru piramidal ne supraveghează și trimite din a lui înălțime, viziuni despre căt, cum și înspre care timpuri, numărulul lor evoluează. Verdele capătă regim special de cinci costant unu, iar trifoiul cu patru foi devenit obligatoriu creionul socotitorilor și subțiază până la epuizare orice minus egal deziluzie pe mătăsoasa foaie de calcul. Registrul zilnic evidențiază sincronizări cu balansul de ieri și duce spre
EVIDENŢĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383682_a_385011]
-
nu mai știu dacă sunt viu, poate c-am murit demult; doar umbra mea se lasă grea prin toamna despletită, copacii trec pe lângă mine scuturându-și din ei ramul, trec și stele, peste lanțuri de tăcere și livezi goale de verde printre frunze parcă dorm, trec cirezile de nori peste cumpănă-n apus, a rămas acolo sus ciutura cu visuri moarte, jos, fântâna părăsită, prin izvoare să ne poarte drumul nostru pân’ la moarte și-un inel de piatră scumpă, în
PEISAJ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383714_a_385043]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > GLEZNE DE FRUNZE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului rubinul se rostogolește la picioarele femeii cu ochii din cărbunele toamnei. dansul frunzelor unește verdele primăverii, cu rugina toamnei,cu galbenul verii. legendele se nasc în semicercuri largi, mai largi,... uriașul ruginii ridică timpului fanionul. gleznele frunzelor - lanțuri esențe, zale ovale, ovale plate, ovale pline, boluri cu hrana vie a timpului copacilor... fecioarele frunze pașii
GLEZNE DE FRUNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383735_a_385064]
-
Avem nevoie de un Prinț Celest să privească în ochi Bucovina ? Frumusețe ? E prea sărac cuvântul! Oameni ! Români ! Inventați cuvinte noi să poată mulțumi nevoia de exprimare absolută, pentru a descrie frumusețea acestei minunate zone . Vino în prag de vară ! Verdele sănătos s-a instalat total Și aici verdele rămâne verde timp îndelungat, în Bucovina! Soarele a învățat să drămuiască razele, să mângâie doar frunza, să dea putere clorofilei să domine pe munți, văi și dealuri. Să-și joace raza fierbinte
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
în ochi Bucovina ? Frumusețe ? E prea sărac cuvântul! Oameni ! Români ! Inventați cuvinte noi să poată mulțumi nevoia de exprimare absolută, pentru a descrie frumusețea acestei minunate zone . Vino în prag de vară ! Verdele sănătos s-a instalat total Și aici verdele rămâne verde timp îndelungat, în Bucovina! Soarele a învățat să drămuiască razele, să mângâie doar frunza, să dea putere clorofilei să domine pe munți, văi și dealuri. Să-și joace raza fierbinte în răceala apelor repezi de munte. Iar florilor
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
IOAN - ÎNȚELEPȚII DIN TRANSALPINA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În primăvară, când muntele mai purta pecetea zăpezii și firicele de apă se revărsau în văile unde iarba mijea a verde, Ion fiul lui Ionescu din Ionești, cioban cunoscut de pe valea Oltului a luat hotărârea să treacă dincolo, în Ardeal, cu cele zece oițe țurcane gestante. Atâtea îi mai rămaseseră după inundații. Pleca să-și caute o nevastă harnică și bună
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-o lase să curgă râu spre vârful frunzei. Când verdele e mângâiat de galben, când viața aleargă spre soare omul înflorește. M: Și ce vei face când vei arde? N: De această clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
mea, orașul meu, prietenii, familia ? De ce intri în panică ? Ai răbdare, se auzi vocea subțire. Privi speriat. Urât, cât e de urât aici ! Totul e cenușiu, ba nu, un roșu, dar nu roșul meu,. Unde e roșul meu ? Unde e verdele meu ? Unde e galbenul meu ? Se supăra, se enerva, dezamăgirea îl copleșea. Când răbdarea sa ajunse la cote maxime, o melodie îi strivi urechile. Un amestec de voci care scoteau sunete de neînțeles. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ? Încă
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
în păr Se îndreaptă înspre lacul împânzit cu flori de nufăr Și-aminteau de ziua-n care împărțeau același măr Cum să nu tresar de drag, cum de ei să nu mă bucur? Se așează jos pe iarba mirosind a verde crud Lângă lacul ce-oglindește chipul lor în taina serii De iubire cântă cerul și pădurea în amurg Ei își jură-n veci credință pe altarul cald al verii. Din înalturi luna cade peste chipu-i de copilă Pe alei
ÎNSERARE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380139_a_381468]
-
2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Câte s-or scrie încă, sub clopote de toamnă? când, blând, seceri de rouă vor strânge-n piept, păduri, când, aripi îți vor ninge țărâna peste rană, ce zi va crește-n verde nuntind povești cu muri? Ce ropot de aghiazmă va boteza pământul? mușcând din firul ierbii cărări de mim grăbit, sau care-mbrățișare va strânge-n lesă vântul? sub gene lungi de freamăt prin ochi de zori ciuntit. Cum va mai
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PRIMĂVARA Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara Îmbrăcată toată-n verde și amirosind a mură, A venit s-o iau în brațe, s-o sărut pe piept, pe gură, S-o înlănțuiesc în brațe și să n-o mai las să plece Chiar dacă adesea-i tristă, mohorâtă sau cam rece. Îmbrăcată
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
de miei! Sărută valul mării zbuciumate, Când bărcile sunt toate aplecate În pânza visului trimite un zefir, Ca zborul să-l petreacă în senin. Sărută lacrima pe cerul ploii Să auzim în clopot zurgălăii Firescul să cuprindă tot pământul, În verde - aprins fie Cuvântul! Sărută liniștea din miezul nopții, Când ruga arde-n cerul sorții, Genunchiul minții se îdoaie Doi ochi în lacrimi curg a ploaie... Sărută-n taină chiar fântâna, O vezi? Sfioasă întinde mâna Și răcorește câmpul care Topit
SĂRUTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380199_a_381528]
-
Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului S-a spart primăvara care încolțise în noi plumbul iernii ne apasă ca o bucată bacoviană între toamnă, moină și nori de ploaie... ciutură urât mirositoare în care verdele se ascunde neputincios S-a răzgândit primăvara să renască în noi... în loc să arunce cu-n ghiocel a folosit un cataroi Ascult neliniștea din muzica de Bach, Beethoven, Mozart și-ți scriu... în gând Referință Bibliografică: S-a spart primăvara / Mihaela
S-A SPART PRIMĂVARA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380274_a_381603]
-
buzele. Își puse rapid și încălțările, niște pantofi verzi din piele de antilopă, precum și mănușile din dantelă de aceeași culoare. Pe cap așeză o pălărie de fetru, tot verde, întreaga sa ținută parcă trăda orientarea sa ecologistă, amintind de un verde fraged al pădurii din zonele montane. Dezbrăcă cu regret această ținută gândindu-se că nu este adecvată pentru o cină normală, dar mai ales să meargă așa îmbrăcată pe stradă până la stația de taxi și își îmbrăcă o fustă din
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
femeii iubite mai trece prin vântul de miază-zi mersul ei mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culori de primăvară și-a ramuri tremurătoare de stele deschid geamul să văd verdele câmpiei de mâine și te chem să-mi ștergi tâmpla de rouă iubito... duminică, 4 august 2013 Referință Bibliografică: gvadriga singurătății / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
GVADRIGA SINGURĂTĂȚII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380271_a_381600]
-
s-ar putea să te înșeli!”; ,,Renasc, ca o Pasăre Phoenix, din propria cenușă, din oboseală și din epuizare renasc, îmbrățișez lumea, îmbrățișez viața. Nu dorm, pentru că aș pierde clipele în care viața răzbate prin piatră. Nu dorm, așteptând vara, verdele pur, sunt verde..., nu dorm... mi-e dor de dor...”; ,, Mă simt ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e dragă alăturarea găsită și strig ușor (...): Tu
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
frumos poate să fie gândul / când fulgerătorul de verb îl face cub...” (Acasă) Invocația e sublimă, sacrală: „Stea streină de lumină, / vindecată de cuvânt, / de mai poți să poți, revină / cu un murmur, murmurând, / cu o piatră pietruind, / cu un verde înverzind...” De la Nichita aflăm și ce înseamnă puritate - în iubire, firește! Se confesează prietenului său, Titus, astfel: „...ultima mea dragoste a fost cu o femeie din secolul al XVI-lea... O băgasem în seamă cu privilegiul unei lecturi scrisă în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
ZORI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului de când stai ascuns în creioanele mele colorate? adevărul e că în sertar acestea stăteau cuminți și numai acum în zori le-am auzit șoptind verdele e musai să picteze o inimă cât muntele din fața casei roșul păraiele de dor iar orange cascada unde se revarsă secundele așteptărilor. albastrul nu are astâmpăr și le tachinează pe fiecare cum că el trebuie să aibă domnia că numai
ÎN ZORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378163_a_379492]
-
2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IN CAUTAREA IUBIRII PIERDUTE Și-a ruginit demult iubirea mea pierdută Și-au ruginit demult frunzele-n vii Și ruginit-au toate-n lanț demult, Păduri și ierburi, lanuri, flori, câmpii. Prin verdele frumos al unei veri trecute Pierdut-am dragostea plimbându-mă prin crâng Și am pornit desculț prin iarbă să o caut Strigând-o în zadar, plângând și alergând. Sperând mai tresăream câteodată Când auzeam câte-un răspuns pribeag, Dar nu
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului sunt condamnată ziua să trec strada pe roșu când alerg după un job că numai roșu văd în fața ochilor iar noaptea să o petrec într-un punct al peretului vopsit în verde și să-mi pregătesc pe aburii încinși ai dimineții dulcea cafea amară ce trezeaște până și umbra uitată pe o urmă de mal. sunt condamnată să trăiesc numai în crize cică așa sunt mai frumoasă ca ieri și ca mâine
ŞI NU CER GRAŢIERE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378183_a_379512]
-
școală Impresii-am împărțit în doi Și am roșit întâia oară. Cu tine am simțit cândva Cum sunt cuprins de mii de fluturi, Când mângâiat de mâna ta Descoperit-am multe lucruri. Cu tine mai târziu am stat Pe-un verde crud, sub clar de lună, Și-apoi pe raze am urcat, Fugind de lumea cea nebună. Cu tine legământ am strâns, Să-mbrățișăm aceeași soartă. Precum copiii noi am plâns De visele-adunate-n poartă. Cu tine mă trezesc și-acum, Iar
CU TINE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378227_a_379556]
-
Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans pe care-l știu doar flacăra și fumul, ca două limbi de foc privind spre-‛nalt să fim din nou, precum am fost
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]