811 matches
-
1725-1780), fiica nelegitimă a tatălui său cu Armande Félice de La Porte Mazarin. Prin mama sa a fost verișor primar cu Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei, Prințesa Eleonora Maria Teresa de Savoia și Prințesa Maria Luisa de Savoia. Printre verișorii paterni se includ Ducesa de Orléans (mama lui Philippe Égalité și sora Prințului de Conti). S-a căsătorit cu Charlotte Élisabeth Godefride de Rohan (1737-1760), fiica prietenului regelui Ludovic al XIV-lea, Prințul de Soubise. Mama Charlottei, Anne Marie Louise
Louis Joseph, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322768_a_324097]
-
a fi exclus din trib, ruperea legăturilor tribale era echivalentă cu dezarmarea sa. Dacă era ucisă o femeie, răzbunarea venea din partea rudelor, dar nu din partea soțului. Astfel, răzbunarea putea fi cerută și îndeplinită de frați, fii, de unchiul sau de verișori din partea mamei. Restul comunității intervenea numai când era vorba de împăcarea triburilor. Cât despre ținta răzbunării, se luau în considerare rudele criminalului din partea mamei, până la a treia generație, inclusiv copiii de ambele sexe. Nu li se permitea femeilor să participe
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
lanț de acțiuni egale și reciproce, adică acțiuni care cauzează un rău egal. Autorul unui omor prin imprudență, fără să conteze din ce motiv a fost comis, trebuie să moară în mâinile unei rude apropiate a victimei (tată, frate, unchi, verișor), astfel încât sângele victimei să fie spălat și onoarea familiei restabilită. Însă această moarte va cauza alta moarte, și tot asa, într-un lanț de crime de răzbunare, care se întind pe zeci de ani și implică mai multe generații. În ceea ce privește
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
titlul de Carol I, Conte de Nevers și seigneur de Croÿ. Carol a crescut în Țările de Jos burgunde, un teritoriu vast format din Belgia de astăzi, Țările de Jos, Luxemburg și părți din nordul Franței. El a crescut cu verișorii săi, copiii mătușii sale Maria de Burgundia, soția lui Adolf al II-lea Duce de Clèves: ducele Ioan I de Clèves și Caterina, care s-a căsătorit cu ducele Arnold de Gueldre. În 1440, la vârsta de șapte ani, Carol
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
decât el și a murit în 1446 la vârsta de 18 ani; nu au avut copii. În 1454, la vârsta de 21 de ani, Carol s-a căsătorit pentru a doua oară. A vrut să se căsătorească cu fiica unui verișor îndepărtat, Ducele de York (sora regilor Eduard al IV-lea și Richard al III-lea al Angliei) însă conform Tratatul de la Arras (1435), era obligat să se căsătorească numai cu prințese ale Franței. Tatăl lui a ales-o pe Isabella
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
pentru moșia Grantham, și pe viața sentimentală tulbure a lui Lady Mary, care încearcă să găsească un soț potrivit. Contele și contesa, care aveau trei fiice și nici un fiu, au aranjat pentru fiica lor cea mare să se căsătorească cu verișorul ei, fiul moștenitorului prezumtiv de atunci. Dispariția celor doi moștenitori în scufundarea Titanicului a distrus planurile și a adus în joc un văr îndepărtat de sex masculin, un avocat din Manchester ca moștenitor prezumtiv la averea contesei. A doua serie
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
și câțiva oponenți ai lui Yazid, și-anume ’Abdu Rahman bin ’Abu Bakr (fiul lui ’Abu Bakr), ’ ibn ’Umăr (fiul lui ‘Umăr), bin ’Ali (fiul lui ’Ali), ’Abd Allah ibn al-Zubayr (nepotul lui ’Abu Bakr) și ’Abd Allah ibn ’Abbas (verișorul lui ’Ali) . Aceștia au fost confruntați direct în fața tuturor oamenilor adunați de către Muʿăwiya . Muʿăwiya a murit pe 29 aprilie sau 1 mai 680 d.Hr. . Înainte de a muri i-a lăsat scris fiului său instrcțiuni în privința comportamentului sau față de oponenții
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
ei a murit în timp ce efectua serviciul militar după ce a contactt febră în Africa în 1896. După moartea reginei Victoria în 1901, familia Battenberg se mută la Londra, la Palatul Kensington. Victoria îl întâlnește pe Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei, verișor al țarului Nicolae I al Rusiei. Marele Duce se simte atras de frumoasa prințesă britanică și la următoarea întâlnire în 1905 o cere în căsătorie. Ea a refuzat în ultimul moment. În 1905 regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
În 1939, regele George al VI-lea și regina Elisabeta au vizitat colegiul naval din Dartmouth. În timpul vizitei, regina și contele Mountbatten au cerut lui Filip să escorteze cele două fete ale regelui, Elisabeta și Margareta, cu care Filip era verișor de gradul trei prin regina Victoria și verișor de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei. Elisabeta s-a îndrăgostit de Filip și au început să-și scrie scrisori. În cele din urmă, în vara anului 1946
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
regina Elisabeta au vizitat colegiul naval din Dartmouth. În timpul vizitei, regina și contele Mountbatten au cerut lui Filip să escorteze cele două fete ale regelui, Elisabeta și Margareta, cu care Filip era verișor de gradul trei prin regina Victoria și verișor de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei. Elisabeta s-a îndrăgostit de Filip și au început să-și scrie scrisori. În cele din urmă, în vara anului 1946, Filip a cerut regelui mâna Elisabetei. Regele a
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
săi erau nobili, dar venitul lor nu era proporțional cu rangul lor, astfel viața la castel era limitată. Louise a fost educată la mănăstirea Sfânta Ursula, unde una din mătușile ei era călugăriță. A fost notată de ducele de Beaufort, verișorul lui Ludovic al XIV-lea, care i-a promis că o va introduce la curte și va deveni domnișoară de companie a lui "Madame", Ducesă de Orléans, cumnata și verișoara regelui. Promisiunea ducelui de Beaufort va fi îndeplinită după moartea
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
revoluționară provocată de abandonarea reformelor politice după asasinarea țarului Alexandru II de către un grup terorist de stânga), îl depășește complet: la moartea tatălui lui, țarul Alexandru III - secerat prematur de alcool și-o maladie renală - Nicolae își întreaba cu patetism verișorul, printre lacrimi, "ce se va întâmpla acum cu mine și cu Rusia?" El declară cu această ocazie că nu este pregătit să devină țar, că în plus n-a vrut niciodată să devină țar și nu știe nimic despre cum
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
care a trăit într-un mariaj neconsumat și fără copii, a avut ideea de a lasa fraților săi mai tineri sarcina de a oferi un moștenitor la tron. Printre partenerii de căsătorie luați în considerare pentru Sofia Albertina au fost verișorul ei, Prințul Petru de Holstein-Gottorp, Prințul Episcop de Lübeck, dar aceste planuri au fost abandonate în 1780. Regele Stanisław August Poniatowski a fost, de asemenea, menționat, însă planul nu a fost dus la capăt. Sophia Albertina a fost uneori numită
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
îi prinseră pe turci și dădură de știre lui Ștefan de cele făcute. Vodă în semn de mulțumire le dădu celor doi câte un lot de pământ. Onașcu, care mai avea pământ și în altă parte, lăsă moșia primită unui verișor de - al său Chiril, poruncindu - i să - și construiască aici casă și să - și aducă rudele și copii săi. A îndrăgit Chiril un loc mai înalt, unde erau mai multe izvoare cu apă dulce și - a făcut casă acolo. În jurul
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
dată când o spărgea atunci când bătea prea tare în ea; el este dispus să comită acte de violență pentru a-o păstra. Oskar consideră că are doi "tați prezumtivi" - soțul mamei sale, Alfred Matzerath, un membru al Partidului Nazist, și verișorul și iubitei mamei sale, Jan Bronski, un polonez din Danzig, care este executat pentru Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig în timpul invadării Poloniei de către Germania Nazistă. În urma morții mamei lui Oskar, Alfred se căsătorește cu Maria, o fată care este
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
pentru regimentul său, astfel la moartea sa, soția și fiica sa au rămas în condiții economice precare. La puțin timp după moartea lui, mama Barbarei, lady Mary, s-a recăsătorit cu Charles Villiers, al II-lea conte de Anglesey, un verișor al soțului ei. După execuția lui Carol I în 1649, clanul Villiers și-a transferat în secret loialitatea spre fiul lui, Carol. În fiecare an, în 29 mai, ziua de naștere a tânărului rege (care se găsea în exil și
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
nimeni la curte nu înțelegea semnificatul acestui gest: era unul din numeroasele favoruri sau era un cadou de adio. În timp ce regele avea alte amante, Barbara la rândul său avea alte relații amoroase. Printre noii săi amanți s-a numărat și verișorul ei de-al doilea John Churchill. După "Test Act" (Actul de Mărturisire), regele s-a debarasat de Barbara, care fiind catolică nu avea dreptul să dețină funcții la curte, iar Louise de Kérouaille a devenit amanta oficială a regelui. În
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
Orléans", după ascensiunea la tron a tatălui ei în 1830. Istoricul radical Jules Michelet i-a predat istorie Clementinei, care și-a petrecut orele glorificând Revoluția franceză elevei sale. În 1836, existau zvonuri că prințesa Clémentine se va căsători cu verișorul ei, Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii, după ce va trece perioada lui de doliu după soție. Regele Leopold al II-lea al Belgiei a organizat căsătoria Clementinei cu Prințul August de Saxa-Coburg-Kohary, care era strâns conectat cu casele
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
Clementinei cu Prințul August de Saxa-Coburg-Kohary, care era strâns conectat cu casele regale ale Portugaliei, Spaniei, Belgiei, Braziliei, Mexicului și Austro-Ungariei. August era al doilea fiu al Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha și a soției acestuia, Maria Antonia Koháry. Verișorul lui August, Albert, se căsătorise cu regina Victoria și devenise Prinț Consort în Regatul Unit. Contractul de căsătorie dintre Clémentine și August a fost semnat la Viena la 24 februarie 1843 de ambasadorul francez Charles Joseph, conte de Flahaut, reprezentând
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
Lucca, avea deja 35 de ani: tinerețea ei se dusese și se îngrășase. Cu toate acestea, a pus ochii pe o nouă căsătorie. S-a adresat în primul rând lui Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana care era verișorul ei primar și văduv în ideea de a-și securiza poziția în Lucca și de a obține un cap de pod în Florența. După ce a eșuat, a încercat cu Arhiducele Ferdinand de Austria-Este dar și de data asta a eșuat
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
Kaylani. Aceștia au dirijat la 1 aprilie 1941 o lovitură de stat pro-hitleristă împotriva regimului irakian care era pro-britanic. După ce a fugit din țară, Abd al-Ilah a fost înlocuit în funcția de regent de către Sherif Sharaf. Sherif Sharaf era un verișor mai în vârstă și foarte evlavios, al regelui Faisal. Regentul detronat și fostul premier Nuri as Said s-au refugiat la Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La 2 mai 1941 Marea Britanie a lansat o ofensivă
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
anuale pe care mama sa le făcea în Danemarca iar mai târziu împreună cu mama sa și cu surorile mai mari făcea croaziere în Norvegia și pe Mediterană. La 22 iulie 1896 la Palatul Buckingham, Prințesa maud s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Prințul Carl al Danemarcei. Prințul Carl era al doilea fiu al Prințului moștenitor Frederick al Danemarcei, fratele mai mare al reginei Alexandra și al Prințesei Louise a Suediei. Cuplul a avut un singur copil, Prințul Alexandru, care s-
Maud de Wales () [Corola-website/Science/315625_a_316954]
-
Spaniei și a celei de-a doua soții Elisabeth Farnese. Mama sa era moștenitoarea Ducatului de Parma. În momentul nașterii sale, Mariana Victoria era a patra în linia la succesiune la tronul Spaniei. În 1721, Infanta a fost logodită cu verișorul ei primar Ludovic al XV-lea al Franței. Cuplul trebuia să se întâlnească pe "Île des Faisans" (Insula Faisans) unde se întâlniseră strămoșii lor comuni, Ludovic al XIV-lea al Franței și Maria Theresa a Spaniei în 1660. După întâlnire
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
care se afla în mâinile Spaniei și constituia un coridor de legătură natural între cei doi aliați, deci Ludovic al XIV-lea aproape i-a impus Ducelui de Savoia alianța cu franco-spaniolii din motive strategice. Ducele de Savoia, susținut de verișorul său Eugen de Savoia, conte de Soisson și mare conducător al trupelor imperiale, a intuit că de data aceasta partida principală dintre Franța și Imperiul Habsburgic se va juca în Italia, nu în Flandra sau Lorena. Convins de acest fapt
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de dedesubt. Dar este ucis de explozie, iar corpul său este aruncat la zece metri distanță. Totul părea pierdut pentru piemontezi, iar Ducele de Orléans se pregătea să dea lovitura de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o armată de 20000 de soldați. La sfârșitul lunii august, armata imperială a sosit în Piemont, iar Eugen de Savoia a plecat să se întâlnească cu
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]