399 matches
-
de proze scurte cu pretext detectivistic, dar cu rezolvare homeopatică. Tot așa cum șirul format din secvențele O poveste de Crăciun, Un scandal la București, Serendipity și Ultima poveste pune în scenă un foarte simpatic cuplu de cursă lungă dar de verosimilitate redusă. (Celor doi le revine sarcina de a purta singurele discuții cu adevărat analitice ale cărții. N-are, deci, nici o importanță că numai unul din interlocutori e om ca toți oamenii, celălalt, deghizat sub numele parlant de Haralambie Motaș, fiind
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
care au trecut ființele evocate. Cu zece ani de detenție politică, timp în care a cunoscut din interior mare parte din fauna penitenciară, Cicerone Ionițoiu e un martor căruia timpul i-a acordat din oficiu un certificat de credibilitate morală. Verosimilitatea lui stă în împărtășirea acelorași condiții cu cei pe care îi descrie, și de aici și umoarea frămîntată a paginilor de față. M-am întrebat după ce criteriu și-a ales Ionițoiu personajele, și răspunsul plauzibil stă fie în cunoașterea lor
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
interioară, unde distingea "ceva frivol și vulgar": "Un mascul încrezut." ...Allez, cel ce a putut da o atât de dezolantă răsfrângere în simțirea unui contemporan nu are altceva de făcut decât să-și examineze, calm, "portretul". Cum aș putea discuta verosimilitatea celor scrise în singurătate de un altul, decedat? Și la ce rost? Detașându-mă de cioburile imaginii mele în marea carte a lui Victor Felea, constat că acest autor îmi rămâne, omenește, simpatic, iar literar - demn de considerație. " Nu aspir
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
saluturi: de două ori militărosul să trăiți, de două ori neutrul bună ziua și - către o femeie - o dată săru’mâinile și o dată sărut mâna. Prima explicație a puținătății formulelor de salut e decupajul narativ: ca și în literatură, o convenție de verosimilitate presupune omiterea elementelor neesențiale, astfel ca dialogul să aducă doar elementele necesare progresiei acțiunii. Prezența formulelor e justificată doar de nevoia de a caracteriza situația sau relația dintre personaje. Dincolo de logica narativă, absența salutului era semnificativă și într-un plan
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
în mod real. Durerea autentică întâlnește un arsenal manipulativ complex. Iar acest rol este un tur de forță, este capodopera unei Mame în exercițiul funcțiunii, Mama care obține indulgențele pentru fiul paralizat de teroare, ascuns în mașină. Gradarea emoției - pentru verosimilitate ea nu trebuie să izbucnească spontan -, spațiul acordat descărcărilor nervoase ale celorlalți, dubla acțiune exercitată atât asupra mamei copilului ucis, vorba aceea, ca de la mamă la mamă, banii strecurați cu umilință, privirea înlăcrimată și apoi plânsul care le descarcă pe
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
al lui (unii au spus: erijat în dizident în chip oportunist!), cît și ca "martor ocular la ceea ce n-a văzut". Însă, "inventată" într-o foarte mare măsură, dacă nu în întregime, o "abilissima fantasia", Kaputt impune autoritar impresia unei verosimilități absolute, care i-a determinat și succesul mondial. Puține pagini din Les Mailles du filet acuză însă această verosimilitate halucinantă a episoadelor malapartiene. Apropierea de literatură a jurnalului Soranei Gurian a luat, precum remarca just Virgil Ierunca, aspectul "romanțării". "Construcția
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
a văzut". Însă, "inventată" într-o foarte mare măsură, dacă nu în întregime, o "abilissima fantasia", Kaputt impune autoritar impresia unei verosimilități absolute, care i-a determinat și succesul mondial. Puține pagini din Les Mailles du filet acuză însă această verosimilitate halucinantă a episoadelor malapartiene. Apropierea de literatură a jurnalului Soranei Gurian a luat, precum remarca just Virgil Ierunca, aspectul "romanțării". "Construcția narativă pe cale de consolidare", despre care vorbea Nicolae Florescu, se concretizează, de fapt, în două cvasiromane: primul - al obținerii
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
autorul de romane e pus să se miște într-o lume fără criterii, fără norme, fără puncte cardinale, unde orice e îngăduit și de aceea totul devine haotic, imposibil de descris. Așa încât o regulă de aur a romanului bun este verosimilitatea, în orice împrejurare, cu orice preț. Kafka este verosimil când descrie ce simte un ins ce se preschimbă în gândac și Márquez - la fel, când ne povestește atâtea întâmplări supranaturale din Macondo.) Între atitudinea clasică (tonul obiectiv, autorul invizibil, panoramarea
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
decât prin violență. Poate. De unde își lua, mixându-le, detaliile atât de exacte? Cum precizam, dintr-o călătorie mai veche a sa la Paris. Se documentase, se pregătise atent pentru a doua întâlnire cu dumneavoastră, își construise un migălos eșafodaj al verosimilității. Eu cred, îmi permit să avansez această ipoteză: țelul său era și să scrie o proză valoroasă, dar și să vă atragă pe dumneavoastră, să vă silească să porniți pe urmele lui și, într-un târziu, să-l descoperiți, să
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
sculptorul. Tudor Frățilă este închis, eliberat, reabilitat, elogiat pentru reportajul reconsiderat. Compensativ, pentru a urma semnele "dreptății" istorice, Șandru este adus și el în Deltă, închis și pus să taie stuf. Prin urmare, citim romanul și descoperim în el realism, verosimilitate, observație, analiză. Proza saturată de concret realist și, uneori, chiar naturalist. Iar analiza, în esență din perspectiva comediografului, nu este deloc un efect al uscăciunii senzoriale și mentale. Ironicul Sorescu aduce o nuanță de comic cu substrat rusesc, dostoievskian: Olga
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
alte personaje vorbesc despre el, îl implică în acțiune. Pe urmă... - Iar începi? - Bine, dar e important autorul, mai ales că e și narator și personaj, asta îmi permite să-l fac să pară omniscient fără să tulbur prea mult verosimilitatea narațiunii. - Prostii! Mie spune-mi subiectul, vreau să știu ce se mai întâmplă. Asta vreau să știu... - Păi ce să se întâmple? Nu prea știu. încă n-am scris decât vreo zece pagini. - Vrei să spui că nu știi ce-
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
mîhnită (Ťmon vieux coeur de comunisteť) în scrisorile trimise unor prieteni": e un alt - și cît de adevărat, însă - Paul Celan decît cel din dicționare și istorii literare: e altul și adevărat, pentru că (re)creat într-un pact narativ al verosimilității, pe care îl semnează, de la prima pagină, povestitorul-critic-istoric literar. Printre contemporani, Florin Faifer călătorește divers și cu prudență; nu scrie cronici de întîmpinare, ci note ale unor călătorii pe un yacht de lux (în compania lui Al. Paleologu, Nina Cassian
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
de experiență. Experiența ca început al înțelepciunii. Experiența ca memorie a unei sume semnificative de lucruri. Experiența ca rădăcină a convingerii conform căreia, prin investigare profundă, realistă, fenomenul muzical restitutiv poate fi modificat substanțial de către investigator fără a-i periclita verosimilitatea. în plus, cvartetul ,Emphasis" a ajuns la o formulă remaniată în care Jean-Yves Chevalier (sax tenor) și Nicolas Woillard (sax bariton) reprezintă interfața dintre trecut și prezent, iar Bertrand Peigne (sax sopran) și Laurent Blanchard (sax alto) constituie noile fișiere
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
adevărat în altă epoca. Eugen Uricaru, asemenea lui Mihail Sadoveanu, reușește să ne dea senzația că participăm la o călătorie în timp. El face din evocare o stare de reverie care atenuează precizia datării, relativizează, în conștiința noastră, conceptul de verosimilitate și ne pregătește, astfel, pentru translație. Dacă l-ar fi cunoscut pe Eugen Uricaru, H.G.Wells și-ar fi dat seama că există o "mașină a timpului" mai subtilă decât aceea pe care a inventat-o pentru cunoscutul lui român
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Perspectiva sarcastică, soresciană ca limbaj, calamburgistică, este reflectată prin protagonistul însuși. Extrag aici din (con)text: avocatul apărării (tot acuzator și el) susține că inculpatul ("element dușmănos") nu poate fi achitat. Replica acuzatului vine cu o detașare ironic-echivocă la limita verosimilității: "- Decât dacă mă împușcă pe loc, zise Tudor..." Iar dacă Tribunalul Militar, care judecă acum mai ales civili, îl va condamna la "muncă silnică pe viață", se va întâmpla "pe motiv de umanitate". Avocatul apărător, în postura de acuzator (ca
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
Thomas Luckman,1) care reiterează, în condiții diferite, procesul socializării primare. Potrivit celor doi autori, o "rețetă" eficientă de alternare presupune existența unor condiții sociale și ale altora conceptuale. Dintre condițiile sociale, cea mai importantă este disponibilitatea unei structuri de verosimilitate, o bază socială care să devină lume a individului, înlăturînd toate celelalte lumi concurente. Structura de verosimilitate, apropriată cu ajutorul "celorlalți semnificativi" (cu care indivizii trebuie să se identifice puternic afectiv, repetînd experiențele copilăriei de dependență emoțională) are darul de a
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
eficientă de alternare presupune existența unor condiții sociale și ale altora conceptuale. Dintre condițiile sociale, cea mai importantă este disponibilitatea unei structuri de verosimilitate, o bază socială care să devină lume a individului, înlăturînd toate celelalte lumi concurente. Structura de verosimilitate, apropriată cu ajutorul "celorlalți semnificativi" (cu care indivizii trebuie să se identifice puternic afectiv, repetînd experiențele copilăriei de dependență emoțională) are darul de a intermedia relația dintre subiect și noua lume. Scriitorul este hărăzit a face parte din acești "alți semnificativi
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
decît oamenii vii), care pot, la rîndul lor, îngroșa rîndurile "celorlalți semnificativi". Faptul nu este lipsit de importanță, în condițiile în care baza socială a partidului comunist, pepiniera personalului socializator, nu depășea înainte de război o mie de persoane. Structura de verosimilitate - pauperă, dar cu misiunea de a crea o lume cu caracter singular - recurge la diferite strategii pentru a spori și a se impune. Dacă în manieră clasică, individul supus resocializării este luat din lume și izolat într-o structură de
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
pauperă, dar cu misiunea de a crea o lume cu caracter singular - recurge la diferite strategii pentru a spori și a se impune. Dacă în manieră clasică, individul supus resocializării este luat din lume și izolat într-o structură de verosimilitate (mînăstire, cazarmă etc.), puterea populară procedează invers, încarcerează reprezentanții lumilor concurente. Eliminînd sau izolînd pe ceilalți semnificativi ale altor versiuni asupra realității, se impune unicitatea definiției proprii și se stinge posibilitatea multiplicității. Versiunile concurente asupra realității nu mai pot deveni
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
etc.), puterea populară procedează invers, încarcerează reprezentanții lumilor concurente. Eliminînd sau izolînd pe ceilalți semnificativi ale altor versiuni asupra realității, se impune unicitatea definiției proprii și se stinge posibilitatea multiplicității. Versiunile concurente asupra realității nu mai pot deveni structuri de verosimilitate în absența personalului socializator (la care se adaugă multe alte interdicții). Revenind la viața literară, putem spune că scriitorii și personajele lor au menirea de a deveni eroi socializatori ai unei noi lumi. Există numeroase mărturii ale primilor ani de
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
înființării cenaclurilor literare în întreprinderi și a Școlii de Literatură "Mihai Eminescu".3) Traducerea și impunerea scriitorilor sovietici în manualele școlare, cu personaje deja celebre și "verificate", nu trebuie pusă numai pe seama expansionismului sovietic, ci și a fragilității structurii de verosimilitate în spațiul românesc. Aceștia vin să completeze echipa de re-socializare, în planul birocrației culturale, fiind prezenți deja cu ideologi ca Nicolae Moraru sau Leonte Răutu. Funcția socializatoare a personajelor literare constituie o cerință explicită și constantă a puterii. De fapt
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
literare constituie o cerință explicită și constantă a puterii. De fapt, rolurile atribuite scriitorului și personajelor se confundă adesea în discursul oficial,4) întărind ipoteza că ei sînt, umăr la umăr, eroi socializatori. Sporirea cu personaje ficționale a structurii de verosimilitate este însoțită, chiar din primii ani, de o vastă campanie de alfabetizare a populației, mărirea tirajelor, multiplicarea bibliotecilor comunale și înființarea de biblioteci și cluburi în întreprinderi, alături de diverse cercuri de lectură. În plan social, are loc o concentrare a
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
vastă campanie de alfabetizare a populației, mărirea tirajelor, multiplicarea bibliotecilor comunale și înființarea de biblioteci și cluburi în întreprinderi, alături de diverse cercuri de lectură. În plan social, are loc o concentrare a interacțiunilor semnificative în cadrul grupurilor ce constituie structura de verosimilitate, în special asupra personalului socializator. Abandonarea funcției estetice a literaturii în favoarea celei formative este recompensată cu o puternică vizibilitate socială a scriitorilor, care devin în socialismul real personalități "de vază", eroi ai transformărilor revoluționare. Cenzura este prima instanță de gestionare
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
însemnătate" (p. 255). Într-o însemnare din 1946, G. Călinescu se arată sceptic și față de dezvăluirile corespondenței: "Râd și de valoarea ce se pune pe corespondență. În ea pot fi falsificații, scăpând oricărui control viitor posibil, cu o aparență de verosimilitate perfectă" (p. 270). Împrejurările mărturisirilor călinesciene probează, totuși, faptul că scriitorul nu vorbește cu adevărat despre sine decât în scrisorile către Al. Rosetti (din care Eugen Simion extrage lungi fragmente, cu deplină îndreptățire). Al. Rosetti s-a dovedit cel mai
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
cu acest film, propunînd simultan o frescă a unui eveniment dramatic și un studiu de caz, menit să focalizeze considerații de ordin mai general. Inserarea unor fragmente documentare sau cu caracter documentar nu deturnează atenția de la firul "epic", ci conferă verosimilitate poveștii. Cele două planuri se susțin reciproc, dar există și mici scăpări, redundanțe dificil de controlat, mai ales că regizorul a intenționat să acopere o perioadă lungă de timp, ilustrînd o devenire. Regizorul reușește deplin în fragmentele despre copilărie, apropiindu
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]