294 matches
-
că efectul este de fiecare dată exact invers. Când vrea să ne facă să râdem, ne vine să plângem, iar când vrea să ne facă să plângem, ne vine să râdem. Naivitatea poeziei ei nu este înduioșătoare, ca aceea a versificărilor lui Ienăchiță Văcărescu, ci stridentă și enervantă. Gabriela amestecă inoportun planurile - al poeziei și al vieții - cu nonșalanța cuiva care pune în aceeași sacoșă buchetul de flori și pachetul de salam: "April e o splendoare/ În explozie de floare/ Dar
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
se juca inteligent, intertexual și poate postmodern, cu vorbele și ticurile binecunoscutelor personaje caragialiene. Gîndindu-se în Anul Caragiale la Caragialeta, Șerban Foarță spune bis. Adică scoate un nou volum pe care îl intitulează exact așa, Caragialeta bis, volum ce continuă versificarea a ceea ce părea de netrecut în poezie. Marius Chicoș Rostogan cu un poem despre comeata Falb, cucoana din ART. 214 în biroul avocatului, intenționînd să-l divorțeze pe tînarul ei fiu, apoi popa și fata lui în același birou, cu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
la peste 200 de surse), ci și prin sistematizarea originală a problemelor de poetică, metrică și versificație, despre "natura poeziei" (lirică, epică, dramatică și subdiviziunile lor) și despre "forma poeziei" (limbă, stil, elocuție, prozodie etc.). Orientalistul Cipariu are considerații despre "versificare arăbească", iar exemplificările poeticianului se întind de la greci și latini la clasicii francezi, germani și italieni, de la poezia noastră populară și Dosoftei până la Gh. Asachi, Heliade, Alecsandri, Cârlova și Bolintineanu. Aș zice că nu se putea o receptivitate mai generoasă
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
pe care nici un alt gen literar și nici o altă artă nu o pot atinge. Micile dexterități lexicale, combinarea inteligentă a sintagmelor din fondul cultural comun, biografemele fără miez și învârtirea în jurul unui inesențial rămas așa, netransfigurat: toate aceste ,abilități" de versificare postmodernistă nu pot fi echivalate cu marea poezie. Ea se aproximează și se atinge prin depășirea acestui nivel agreabil, dar primar; abia vizionarismul unor Mircea Cărtărescu sau Mariana Marin constituie pragul de la care se face, în lirica generației '80, saltul
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
impunându-l de îndată pe cel ce le scrisese. Parcurgându-le cu atenție, vom descoperi liniile distinctive ale noii poezii: puternică imaginație creatoare și bună priză la real, un aliaj de inocență juvenilă și viclenie retorică, o remarcabilă capacitate de versificare și, în general, o dexteritate combinatorie uimitoare la un tânăr de numai douăzeci și unu de ani. Succedate cu o deplină naturalețe, prin exercitarea, parcă, a unui reflex involuntar al poeticității, cele mai șocante asocieri imagistice și cele mai plastice permutări în interiorul
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Anton Pann măsoară distanța dintre literatura ocazională mediocră a poetului "occidental" Heliade-Rădulescu și pasta verbală mustind de sevă a poetului "local", dintre poezia de circumstanță și capodopera involuntară. în același an cu Memorabilul... apare Povestea vorbii. în ea, abilitatea de versificare a lui Pann se ridică brusc la cote nemaiîntîlnite: plurimetria, metrii, nobili (endecasilabul, alexandrinul clasic, alexandrinul românesc) se combină imprevizibil cu versuri de factură fantezistă. Această alegră disponibilitate metrică va fi utilizată de Anton Pann în toate capodoperele sale ulterioare
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
la mine remanierile sunt lucrul de căpetenie, căci se cere să fiu într-o dispoziție identică cu aceea în care am scris. Pe muză nu fi geloasă, căci ea în adevăr nu mai produce nimic. Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de acum înainte. (subl. mea - Gh. D.) Poate da, poate nu; încă nu știu.” (Ed. cit., pag. 223) Remanierile întăresc ideea necesității de a fi continuată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un „gând purtat de dor” ce-i absoarbe 15 ființa muritoare până la uitarea de sine, starea ce precede „accesarea” celor trei „stări” specific eminesciene: somnul, pacea, echilibrul ). Cât privește opinia despre „talentul de versificare” ca incident al tinereții, a se vedea tot în cercetarea mai sus citată comentariul la declarația de la vârsta de 20 de ani privind „ocupațiunea mea, care va rămâne întotdeauna științifică (s.n.) și literară” (pp. 48-49). Se poate constata fără prea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru viața practică, pe când literatura îl propulsa în lumea ideilor, într-o meta-lume, aceea a valorilor spirituale absolute, precum iubirea, credința, mila. Mai adaugăm încă o mărturie epistolară, făcută Veronicăi în perioada definitivării poemului Luceafărul : „Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dramatic de a-și controla, cu onestitate, întreaga aventură creatoare, politică și sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la mine remanierile sunt lucrul de căpetenie, căci se cere să fiu într-o dispoziție identică cu aceea în care am scris. Pe muză nu fi geloasă, căci ea în adevăr nu mai produce nimic. Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de acum înainte. (subl. mea - Gh. D.) Poate da, poate nu; încă nu știu.” (Ed. cit., pag. 223) Remanierile întăresc ideea necesității de a fi continuată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un „gând purtat de dor” ce-i absoarbe 15 ființa muritoare până la uitarea de sine, starea ce precede „accesarea” celor trei „stări” specific eminesciene: somnul, pacea, echilibrul ). Cât privește opinia despre „talentul de versificare” ca incident al tinereții, a se vedea tot în cercetarea mai sus citată comentariul la declarația de la vârsta de 20 de ani privind „ocupațiunea mea, care va rămâne întotdeauna științifică (s.n.) și literară” (pp. 48-49). Se poate constata fără prea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru viața practică, pe când literatura îl propulsa în lumea ideilor, într-o meta-lume, aceea a valorilor spirituale absolute, precum iubirea, credința, mila. Mai adaugăm încă o mărturie epistolară, făcută Veronicăi în perioada definitivării poemului Luceafărul : „Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dramatic de a-și controla, cu onestitate, întreaga aventură creatoare, politică și sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! (CÂND DRAGOSTEA S-A DUS) Ca majoritatea autorilor la debut, Ica Grasu își alege spre versificare teme universale, teme arhicunoscute ale genului liric si anume: mama, dragostea, suferința din dragoste, natura sau starea socială percepută la un moment dat. Mai lasă-mă, măicuța mea, Așa cum mă lăsai mereu, S-adorm cu capu-n poala ta, Tu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și le cântau pentru a le ține bine minte pe de rost". Dacă ai răbdare, dragă Remus Giorgioni, am să-ți spun că ideea o găsim și la Theopomp care susține faptul că transmiterea legilor în Dacia se făcea prin versificarea și cântarea lor, la fel "... soliile erau însoțite uneori de acompaniamente de kithare și lire iar întâmpinarea dușmanilor la porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
privesc apoi, / Mă-ntreb de ce să mai trăiesc, / Căci clipele ce trec prin noi, / Un rid pe față ne sădesc.“ În mod evident aici este vorba de o suferință mimată (cărei adolescente îi apar riduri pe față?) și de o versificare simplistă, cu vagi reminiscențe din poezia romantică de album a secolului XIX. Nemulțumită ea însăși de inconsistența acestui mod de a scrie, tânăra autoare se străduiește să se exprime altfel, mai exact, să se exprime. Ea caută o formulă poetică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nu emoționează: „Gargară / cu supa / de particule, / tichetul pierdut / al ceasului / apărat, / în palma / psalmului/ credul. // Mestec / miezul uscat / al strigătului / umed... / diger/ refularea ideii, / piesă metalică / refuzată.“ (Compostare) Originalitatea de acest fel este lipsită de lirism ca și versificarea mecanică și desuetă, despre care vorbeam la început. De fapt, nici nu ar trebui numită originalitate, ci extravaganță. A fi original, iată o inevitabilă obsesie pentru oricare tânăr care vrea să devină poet. Întrebarea este însă cum se ajunge la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a se face înțeles. El înaintează într-o direcție greșită, ratând întâlnirea cu cititorul. Proza versificata Deși a publicat până în prezent numeroase cărți și s-ar putea presupune că este un autor experimentat, Gheorghe Andrei continuă să confunde poezia cu versificarea. El versifică orice: ‹ ‹ declarații de dragoste, considerații pe teme cetățenești, cugetări de album cu pretenții de filozofie etc. Cea mai recentă carte a sa, Blitz în eternitate (Rafet, Râmnicu Sărat, 2002; volumul are drept prefață un citat din Al. Piru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care să respire / Doar iubirea. // Adună-mi pașii. Rătăciți pe nisip, / Cu fiecare urmă / Scrisă de trecerea / Zilelor grăbite / S-ajungă la tine“ etc. etc. Ce curaj? Ce știință a surdinelor? Ce intelectualizare a emoției? Nu e vorba decât de versificări banale, care rămân fără ecou în conștiința cititorului. Norocul de -a avea interlocutori amabili... Sunt la modă interviurile. Foarte bine. Orice formă de comunicare merită încurajată. Numai că multe dintre interviurile publicate în ziare și reviste sau în volume sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
La telefon m-ați întrebat odată / Și v-am răspuns cu nu. Și așa / Am obținut o convorbire mai... scurtată.“ Ce e de râs în asta? Am putea continua așa până la adânci bătrâneți. Singurele epigrame reușite sunt cele rezultate din versificarea unor anecdote aflate circulație. Există, de exemplu, o glumă populară în legătură cu mineriadele: „- Care-i cel mai bun vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o epigramă: ‹ „Reminiscențe : Amicii mei de vorbă și pahar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ninge povești / Ninge în sus / Ninge și ești / Ninge și nu-s...“ (Ninge..., din volumul Poezii, 2005). Iată însă că poetul (neinspirat sau greșit sfătuit) a virat, brusc, spre nonpoezie, angajându se într-o întreprindere literară inutilă și ușor ridiculă: versificarea romanului Crăișorul Horia de Liviu Rebreanu. Trebuie să trăiești în secolul XIX și să fii Pușkin ca să scrii un roman în versuri acceptabil. În a doua jumătate a secolului XX, romanul în versuri Pâine și sare al talentatului poet Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trăiești în secolul XIX și să fii Pușkin ca să scrii un roman în versuri acceptabil. În a doua jumătate a secolului XX, romanul în versuri Pâine și sare al talentatului poet Ion Gheorghe a fost un eșec. În naiva sa versificare de peste o sută de pagini - Crăișorul, Amurg sentimental, București, 2007 -, Mihai Istudor povestește tacticos, în mereu același ritm, folosind metafore simpliste, preluate dintr-o recuzită poetică demodată, cum a plecat Horia la Viena să se plângă împăratului Franz Josef de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un comic irezistibil. (Este ca și cum în China de azi, la un cămin cultural dintr-un sat de pe malul fluviului Iantzî, ar apărea discipoli ai lui Zamolxis). Așa-zisa poezie ZEN pe care o scrie Florin Gheorghe Mageriu constă în scurte versificări, banale și nerelevante. Autorul - luând ad litteram un principiu din ideologia ZEN, conform căruia tăcerile au elocvența lor - își închipuie că albul hârtiei din jurul lapidarelor lui improvizații poetice spune mult cititorului. Nu spune. Ce rezonanță pot avea în conștiința noastră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în care eu în adevărul clipei / - fără de nume - sfânt mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-au adormit sunt rugați să ia în considerare faptul că această versificare mecanic-sacerdotală îi provoacă admirație lui Liviu Dorin Clement, semnatarul prefeței. Prefațatorul are însă și el o boîte à musique, a criticii literare apologetice, astfel încât efectul de somnifer al cărții în ansamblul ei sporește: „În căutarea unui adevăr sau a unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]