946 matches
-
vârful hotelului Pontch, unde mă dusese cândva la masă. Dintr-un motiv sau altul, Milton nu se mai temea de Înălțime. Își dădu seama că asta se Întâmpla din cauza iminenței morții: nu mai avea de ce să-i fie teamă. Fără vertij și fără transpirație, privi În jos la Grand Circus Park până zări ce mai rămăsese din roțile Detroitului. După aceea se Îndreptă spre cartierul de vest, ca să caute vechea Casă a Zebrei. Pe pod, capul tatălui meu se zdrobise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să cred... că poate, poate nu e nevoie să mă simt așa de rușinat. Continua-voi să stau în lumina ei? Nu-mi vine să cred. Dar ție? Dar eu încerc. Să fiu al naibii dacă nu încerc. E un vertij în care totul se întâmplă fără ca eu să mă pot opune. Acum sunt regizor și trebuie să fac ceea ce fac regizorii. Trebuie să-mi țin sub control tot vârtejul din cap și să-l împiedic să-și ia zborul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i mai spun cum se terminase povestea. M-a întrerupt morocănos. — Mai rău e că, după ce mă ușurez, mi se face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă configurația unui șarpe boa ce-și Înghite propria sa coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându-și privirile alcătuite din zaruri În ochii fiecărui comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi spunea că rezerva trebuia lăsată pentru mai târziu. Oare de ce Mathilda nu ținea cont de sfaturile lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de anxietate vecină cu nebunia? Vertijul Începuse. Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mobilzat cât de bine am putut în acea încercare. Mi-am imaginat că o frânghie groasă atârnă din tavan. Mi-am întins mâinile corpului conștiinței și am început treptat să mă cațăr pe frânghie. Am simțit imediat o senzație de vertij în zona pieptului și a abdomenului. Am simțit de asemenea o senzație de furnicături în profunzime, la nivelul brațelor și picioarelor. Am urmărit să nu îmi las mintea să fie cuprinsă de entuziasm și m-am focalizat asupra acțiunii de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi permis să facă asta, dacă ar fi fost doar un simplu informator. Rămânea valabilă doar varianta cea mai înspăimântătoare. Acel MEN era însuși temutul „ochi” al împăratului. Ledoulx trecu atât de repede de la furie la spaimă, încât îl apucă vertijul. Părăsi cabinetul. ― Julien! țipă el, deși n-avea nici un motiv să-și cheme valetul. Dar simțea că prezența acestuia i-ar face totuși bine. Julien! Străbătea camerele și țipa ca din gură de șarpe. Apăru doar o slugă speriată. ― Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de smirnă, laolaltă cu bătaia metronomică toropitoare a lanurilor de trestii, în deltă, bătaia zecilor de perechi de aripi de zăpadă, îi induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă..., trec două..., trei..., patru..., cinci și vertijul terorii întunecate contenește! Iluminatul public nocturn se redresează până la nivelul standard, iar vâjâiturile, pârâiturile și descărcările luminiscente, ale furtunii inexplicabile de spiriduși și paraziți electromagnetici, încetează. Asta a fost! punctează Îngerul, după ce Garda Albă se împrăștie, revenind la locul ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a speriat, și hai, să n-o las singurică, da ea nu se gândește... — Te-ai plictisit singură, madam Delcă ? Ei, ce tresari așa, eu sunt ! Te rog să mă scuzi, dar când am ajuns sus am avut un vertij și a trebuit să stau întinsă două minute, ca să-mi revin... — Eee, te-ai speriat, d-aia ! Și io, dacă mi se-ntâmplă ceva, odată mi se taie picioarele și toată ziua nu mai sunt bună de nimica. Și-acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici și să te gîndești că nu meriți una ca asta? Cum o fi să știi că ai ajuns la capăt? Și mai ales... să nu Înțelegi cînd s-a Întîmplat una ca asta. Nu e un gînd, e un vertij, e ceva ascuțit care-mi trosnește surd În oase, Într-un fulger de crispare, aproape că-mi tulbură privirea. What a strange thing to happen to a little boy! aud țipătul lui Paul Auster În fața bătrîneții. Dar puțurile de tăcere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
După lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui, fără să fi reușit nici de astă-dată să-i „spună ceva“ domnului Hanway, își duse mâna la ochi simțindu-se din nou cuprins de acea amețeală care-i împăienjenea vederea, vertijul dezgustului de singurătate și de frustrare, în care șiruri nesfârșite de fulgi de zăpadă îl orbeau și-i obliterau orice interes. Își aminti de un vis în care rătăcea prin vaste caverne vibrante și își dădea seama, cu disperare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să umple hăul erau în continuă mișcare. Evident, existau ventilatoare ascunse, curenți de aer meniți să limpezească atmosfera, dar care acum nu izbuteau asemenea performanță. Tom nu suferea înălțimile. Și acum, privind în prăpastia de aburi și tevi, încercă un vertij ce părea a fi prelungirea acelei senzații, asemănătoare cu dorința sexuală, pe care o încercase pe promenadă. Nu văzuse niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În mintea lui, își închipuise întotdeauna că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o măsurăm cu uimire. Un fel de realitate latentă, "reziduuri" filogenetice care apar din nou în practicile și excesele tribale. Este vorba aici de un fel de înțelepciune sălbatică ce eliberează animalul care dormitează în fundamentul societal. Un soi de vertij al naturii în sânul culturii înseși traducându-se în toate efervescențele contemporane și operând astfel o dezidealizare a spațiului. Prin aceasta vreau să spun că aceste efervescențe, aceste ambianțe emoționale, această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
contemporane și operând astfel o dezidealizare a spațiului. Prin aceasta vreau să spun că aceste efervescențe, aceste ambianțe emoționale, această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial și a primatului conștiinței de sine prin care se exprimă acesta. Vertij al naturii pe care îl dovedesc numeroasele efervescențe contemporane, am putea spune tot atât de bine vestigii sau, mai bine, adâncuri care stingheresc certitudinile raționale. Într-adevăr, este ceea ce resimțim în mod confuz: subsolul nu poate fi sondat în totalitate. În același
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care o protejează, care îi permite să fie ceea ce este. Este interesant (amuzant?) să observăm că o astfel de imagine, într-un fel mistică, a unei spulberări a eului mărunt în Sinele mai vast se regăsește la Hegel. "Adevăratul este vertijul bahic în care nici un singur membru nu este treaz... Și pentru că fiecare membru, detașându-se, se dizolvă imediat, acest vertij este de asemenea odihna transparentă și simplă"71. Adevăratul este în vertijul bahic! Iată ceva îndrăzneț! Dar arată bine că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
într-un fel mistică, a unei spulberări a eului mărunt în Sinele mai vast se regăsește la Hegel. "Adevăratul este vertijul bahic în care nici un singur membru nu este treaz... Și pentru că fiecare membru, detașându-se, se dizolvă imediat, acest vertij este de asemenea odihna transparentă și simplă"71. Adevăratul este în vertijul bahic! Iată ceva îndrăzneț! Dar arată bine că nu existăm decât în relație cu celălalt. Că există, pentru a relua o expresie a francmasoneriei, de care Hegel nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai vast se regăsește la Hegel. "Adevăratul este vertijul bahic în care nici un singur membru nu este treaz... Și pentru că fiecare membru, detașându-se, se dizolvă imediat, acest vertij este de asemenea odihna transparentă și simplă"71. Adevăratul este în vertijul bahic! Iată ceva îndrăzneț! Dar arată bine că nu existăm decât în relație cu celălalt. Că există, pentru a relua o expresie a francmasoneriei, de care Hegel nu era străin, un "egregor", adică o uniune invizibilă, un fel de concatenare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
existăm decât în relație cu celălalt. Că există, pentru a relua o expresie a francmasoneriei, de care Hegel nu era străin, un "egregor", adică o uniune invizibilă, un fel de concatenare mistică grație căreia fiecare poate exista ca atare. Acest vertij, această înlănțuire tribală este ceea ce vom regăsi în efervescențele estivale, în isteriile muzicale și sportive, în excitațiile proprii bâlciurilor, piețelor, bazarelor, târgurilor de vechituri și altor ocazii festive. Toate arătând importanța locurilor de schimb, de comunicare, de "comerț". Iată deci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o poveste inițială (mitul învingătorului); în general tipurile de jocuri depind de anumite sisteme de comportare ale corpului față de el însuși, față de coechipieri, față de adversari și ale publicului privitor față de sistemul de conflict: agon/competiție, alea/noroc, mimicry/ simulacru, ilinx/vertij. Ca domeniu social, jocul se petrece în spațiul copilului (ceea ce ținea de paideia, înseamnă puerilitate, educație, ceea ce ținea de luptă era agon, iar termenul de a se juca se diferenția dacă se referea la jocurile cu zarurile sau la un
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de concurenți: tir, golf, atletism, uneori adversarii dispun de aceeași valoare la plecare, joc de dame, șah, biliard, alteori elementele musculare (întâlnirile sportive) presupun și o restabilire a inegalității prin avantaje (i se dă jucătorului nefavorizat un avantaj). În ilinx, vertij, precum bungee jumping se dereglează stabilitatea percepțiilor de echilibru și se impune o panică voluptoasă. Jocurile de tip alea, jocul de zaruri, ruletă, rișcă, bacara au ca resort unic injustiția hazardului și riscul unei mize reprezintă o atitudine opusă jucătorului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportivă depinde de o mișcare fizică, organizată social, în competiție, ori de o motricitate estetică, organizată după reguli sociale, antedatate, cu sau fără participarea unui public, totul realizat într-un spațiu special, pentru diferite tehnici de joc: de noroc, de vertij, de competiție, de imitație. Există și un sistem sportiv cu substrat economic cu irizații fairplay (înțelegerea culturii fizice ca fenomen social cu influențe multiple la toate nivelele), căci multe dintre structurile sportului trimit spre spectacole, mimodrame (cum este Olimpiada de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de civilizația instrumentelor și de aceea a mijloacelor de transmisie. Comunicarea nouă poate porni de la cerința sportivului sau de la dorința publicului, mereu receptor dornic de noutate, în situații schimbătoare, ce depind de joc și de plăcerea produsă de competiție, de vertij, de imitație și de noroc, mesajul sportiv a reieșit din combinația dintre semnele produse de corp, suflet și spirit. Începutul sportivității depinde de religiozitate, de suportul credinței într-o lume superioară a transcendenței. Comunicarea corpului sportiv depinde de un ritm
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
potolit foamea, ne ducem să vedem un hotel celebru (aici s-a turnat filmul "Hotel"), Ne plimbăm, ca niște copii, cu liftul exterior, o cușcă de sticlă care lunecă pe zid, în sus și în jos, dîndu-ți o senzație de vertij, apoi căscăm gura prin elegantele încăperi de la parter, Nimeni nu se miră de curiozitatea noastră, din contră, am ocazia să verific o calitate a americanilor. În Franța, un funcționar oarecare se poate uita la tine de sus pentru simplul motiv
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]