790 matches
-
În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În stomac. — Ticălos nemernic! Îți jur c-o să te stîlcesc În bătaie. Tonul era oțelit, de mînie reținută. Rece și senină. Asta m-a Înspăimîntat cel mai mult. Mi-l puteam imagina pe domnul Aguilar cu telefonul În mînă, În vestibulul casei sale, același pe care Îl folosisem de multe ori ca să-l sun pe tata și să-i spun că o să Întîrzii fiindcă Îmi petreceam după-amiaza cu Tomás. Am rămas ascultînd respirația tatălui Beei, mut, Întrebîndu-mă dacă mă recunoscuse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fără să-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei Îmi deschidea alte drumuri de explorat. — Dar Tomás e acasă? Da, domnișorule. Intrați, că Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi dus direct În camera prietenului meu, Însă de mult nu mai veneam În casa aceea, care mă percepea din nou ca pe un străin. Cecilia dispăru pe coridor, Învăluită În aura de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de lumină, lăsîndu-mă pe Întuneric. Mi se păru că aud glasul lui Tomás În depărtare, iar apoi niște pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce apăru În pragul vestibulului era tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
S-a deschis Încet, ca un mormînt, răbufnind o adiere densă și umedă. Dincolo de prag se Întrezărea o beznă catifelată. Julián avea la el o mică lampă cu benzină pe care a aprins-o după ce a făcut cîțiva pași În vestibul. L-am urmat și am tras ușa În spatele nostru. Julián a Înaintat cîțiva metri, ținînd flacăra deasupra capului. Un covor de praf ni se așternea la picioare, fără alte urme decît ale noastre. Pereții, goi, se aprindeau la chihlimbarul flăcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
capul, gemea el. Am scăpat din ghearele lui dintr-o smuncitură și am alergat pînă la ieșire, tîrÎnd după mine pardesiul și poșeta. Sanmartí rîdea În urma mea. Pe scară am dat peste o figură Întunecată ce părea să alunece prin vestibul fără să atingă pardoseala. — Ce surpriză plăcută, doamnă Moliner... Inspectorul Fumero mi-a oferit zîmbetul său reptilian. — Să nu-mi spuneți că lucrați pentru bunul meu prieten Sanmartí. El, ca și mine, e cel mai bun În domeniul lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta și am intrat În vestibul. O procesiune de lumînări Înaintea spre interior. Erau lumînările Beei, arse aproape pînă la pardoseală. Am mers pe urma lor și m-am oprit În josul scării. Poteca de lumînări urca pe trepte pînă la primul etaj. M-am aventurat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care le sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care ne este dat să ne Învîrtim, care Își are princiiile ei”, spuse Satanovski, adăugând după o clipă de tăcere: „Pentru lumea cealaltă suntem Însă cît se poate de corect Îmbrăcați. Considerați, vă rog, că stăm Într-un fel de vestibul și că mai târziu sau mai devreme ne vom Înfățișa la Judecata de Apoi... Acolo nu va mai fi nevoie nici de cravată, nici de frac. Costumul lui Adam va fi de-ajuns... Nu e prea plăcut, dar asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate ale stâlpilor, cenușiu-palizi cu puțina strălucire a nisipului, vestibulul neisprăvit, lăsat abia din mistrie, avea o înfățișare de fragment rătăcit dintr-un templu egiptean, și tot așa cenușiul mai adânc spre mijloc, apoi umbra 30 nesigură a fundului, care-1 prelungea exagerat spre aule inexistente. Pe jos același mozaic nisipos
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nevastă-sa dorise mărirea locuinței deoarece copiii creșteau și o supăra zgomotul, și cum un arhitect, prietenul lui, îi dase ideea de a folosi terasa din spatele casei, unind-o cu una din odăile din fund. Consolidând cu stâlpi betonați acest vestibul care ar fi dat casei o a doua intrare mai impunătoare, propusese să așeze deasupra un etaj scund cu camere de locuit. Hallipa adoptase planul și se pasionase de ei. Desenurile lineare ale arhitectului măguliseră ambițiile lui de proprietar și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Desenurile lineare ale arhitectului măguliseră ambițiile lui de proprietar și casa, când veneai de pe moșie, despre șoseaua Ploieștiului, avea un aspect cu totul renovat și frumos. începuse de îndată lucrul cu activitate. într-o vară totul fusese aproape gata. Decorarea vestibulului, pe care nevastă-sa o dorise după gustul ei propriu, încetinise puțin lucrul. La jumătatea lucrărei artistice însă, pentru care chemase specialiști, o boală nervoasă, o sarcină mai anevoioasă a Lenorei, făcuse imposibilă continuarea. Oboseala, pe care o dă un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
făcuse imposibilă continuarea. Oboseala, pe care o dă un astfel de deranj, zgomotul meșterilor, dezordinea o nemulțumiseră într-atîta, încît nu mai fusese cu putință ani de-a rândul să o convingă să primească un dulgher, un meșter de orice fel. Vestibulul neisprăvit rămăsese neîntrebuințat și camerile deasupra, ne mobilate, slujeau numai ca depozit de unelte felurite ale curței. - Așa își făurește omul cei mai practic nevoi care nu sunt reale! zicea Hallipa. Am încăput tot așa de bine mai departe în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
când era mică, și chiar acum! . . și Hallipa arătase pereții albi, mânjiți ici-colo cu ciudate dcsemnuri în cărbune, fără perspectivă, nici modelare, lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești casa, uită la ea uimit și dete din umeri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate veacurile astea care trăiesc în noi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din vestibul începuse a mă dezmorți, se vede: un fel de beție, specială desigur înghețaților și prin care încă deosebeam bucuria sosirei. Portarul trecuse într-o gheretă mică. Eu și urcasem zece trepte spre locul unde patru pereți asigurau expedițiunei mele un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bine de partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame și fringhii cu rufe la uscat erau întinse în curmeziș. - Sus e acum locuit, explică Doru și arătă spre orizont, nu departe, un coș înalt de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rupsese în fășii așezate numai pe anumite locuri. Mini. rămânea în spații salubre, de unde privea, ca o spectatoare pe care nu a cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu petele de alb mat al rufelor, totul își despărțea luminile de umbre, totul era static, nu circula, nu se infuza ca atunci. Străbătând casa, Mini privi lucrurile dezordonate și le sfătui să nu fie triste, să primească legea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un fecior corect, care, solemn, le introduse în al doilea vestibul, unde o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită într-o cameră imensă, luminată sarbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un fecior corect, care, solemn, le introduse în al doilea vestibul, unde o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită într-o cameră imensă, luminată sarbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă. 109 Scaunele, tablourile, consolele, totul era în proporții mari ca și odaia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adăpost! Dar Mini, cu cât picăturile izbeau mai tare, cu cât zgomotul acela de grăunțe răsturnate se întărea, cu atât era mai grăbită. Va lua tramvaiul chiar dinaintea casei. Elena și cu Nory o conduseră până la scară. în al doilea vestibul Elena aprinse becul pentru a-i arăta pereții înșiruiți pe dreapta și stânga cu portrete. Era familia Drăgănescu, reprodusă, în uleiuri convenționale, de vreo casă vieneză după fotografii: tatăl, mama, Drăgănescu însuși, un frate mort tânăr și surorile când erau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un maior în civil ședea cu fața la ușă. Alături de el se aflau alți doi indivizi împreună cu doctorul comunei. Afară, pe trepte, cu o listă în mînă, șeful de post striga, pe rînd, oamenii. Cum pe valea Siretului se dăduseră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]