594 matches
-
Cei doi gemeni-timpul și spațiu Alunecând, se interferează spațiu cu spațiu Încrucișându-se în timp se prelungește Până în adâncuri de timp, până la Horațiu, În noi cu voia undelor se-nțelepțește. Și tot ne integrăm în hăul lui deschis Încrucișându-ne cu vetuste spații și istorii Până când și el cade ucis Între cele două clipe unde pier și norii. Un singur timp cât universul Proclamă o necunoscută definitivă... Spațiul nostru nu cunoaște viersul Și nici muzica celestă relativă. Lumina din Acrostih Aurul zilei
ZIUA A ŞAPTEA DUPĂ ARTUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355998_a_357327]
-
La Cuțarida căței jigăriți cu covrigi în coadă. *Lipscani. Raiul dughenelor. Evrei și gablonzuri. *Podul Târgoviștei. Epicentrul bombardamentelor. *Loc de adunare obșteasca. Să ne grăbim încetișor. Decor de Cavalerie Rusticana. Casa lui Lipatti. *Plimbare cinematografică cu o caleasca arhiepiscopala. Aer vetust - o lume reînviata pe o peliculă. *București cățărat. Foișorul de foc. Loc de priveala. *Creion în Mână lui Dumnezeu. Scrisori de dragoste lumii. *Felinarele cu petrol. Lampagii gardienii de noapte. *Calea Victoriei. Domnișoare de pension la promenada. *Aranjamente florale. Pergament și
PRIN CAPITALELE LUMII. HOINĂRIND PRIN BUCUREŞTII DE ALTĂDATĂ. SECVENŢE CINEMATOGRAFICE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356009_a_357338]
-
următoarele titluri: „Ce facem cu viața noastră", „Despre lucrurile cu adevărat importante", „Ordinea subtilă a lumii", „Perplexități și indispoziții cotidiene", „Feluri de a fi", „Cetitul cărților", „Martirajul limbii române" și „Cum stăm la televizor". „N-aș vrea să par nostalgic, vetust, apocaliptic. Cred însă că este bine să luăm notă de mersul lucrurilor, să ne întrebăm, la rece, ce am câștigat și ce am pierdut și, dacă se poate, să întreprindem câte ceva pentru o recalibrare a facultăților noastre intelectuale și sufletești
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
câte ceva. Mentalul tinerelor generații a înregistrat, din păcate, o distanțare extrem de accentuată nu numai față de personalitățile fascinante ale operei românești și mondiale în genere, dar și în raport cu întreg segmentul muzical clasic ajuns a fi considerat în timpurile contemporane nouă ori vetust, ori destinat doar anumitor pături de inițiați împătimiți și nicidecum publicului larg indiferent de vârsta, pregătirea profesională ori de statutul acestuia. Nimic mai eronat. Polarizarea tinerilor prezentului în jurul istoriei personale ale unor nume mari ale artei cântului românesc și universal
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
de NEFOLOSIRE și de așteptare, iubirea e proaspătă, fremătândă, chinurile ei, aceleași, și e bine că ne mai amintim de primii fiori, chiar dacă o facem cu nostalgie. Aceasta din urmă are ton de cântec devnit șlagăr. Poate părea iubirea desuetă, vetustă? Firilor romantice li se pare că nu. De ce uităm și încercăm a folosi toate cuvintele - arsenalele universale pentru a o raduce înapoi? De ce ni se pare că doar noi am inventat-o și că e cu totul altfel decât cele
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
-n întuneric l-au abandonat, Cum s-a dezis de-un conținut abstract, Când cu destinul a semnat contract Și, pendulând cu rânjet de bufon, S-a rătăcit, stupid, în abandon, Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs Vetuste clipe, demne de recurs, Febrile ore-n remușcări târzii, Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiac Cu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriu Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu... (din volumul " În oglinda sufletului
NU AM CUVINTE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368851_a_370180]
-
Ă VERI BIG DIZĂPOINTID FOR MI! Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Nu mă pricep la muzica începutului de mileniu III. În ceea ce privește evoluția acestei arte în perioada menționată mă simt vetust, demodat, depășit. Prin urmare, la capitolele voice, sound și show le-aș fi acordat, probabil INSTINCTUAL, nota MAXIMĂ, tuturor celor zece melodii finaliste. Marea mea dezamăgire a fost că doar trei candidați (o interpretă, un duet și o formație) cunosc
Ă VERI BIG DIZĂPOINTID FOR MI! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368989_a_370318]
-
ajuns la casa de bilete, unde a cerut bilet către o destinație pur întâmplătoare. În cele din urmă, nu mai știa, nu-și mai amintea și nici nu o interesa dacă optase pentru Orient Expres sau doar pentru ,,mocănița” aceea vetustă și fără permis de acces în gara metropolitană. Realiza doar, treptat și cu indiferență contagioasă, că evadase din orașul cu asfalt expandat de anvelopele automobilelor de clasă Zero, că, în locul ei, altă dansatoare, poate mai norocoasă și mai tânără, avea
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
mai rămas decât praful și potcoavele. În aer se simte iz de văr prospăt și de umezeală urcând dinspre tainițele subteranului astupat cu dalele albe și negre ale padimentului sălii circulare. Mărțina Herseni trage în nări mirosul acela de zidărie vetusta că pe un parfum bun. Se simte în elementul ei și prinde a merge cu pas ceva mai vioi, tot înainte, printre colonadele falnice. Talpă pantofilor din piele galbenă că șofranul, apasă ușor, ca și iluzoriu peste gresia nouă nouța
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
cu liniște aproape primitivă, se simte ca într-o baie călduța și în care plutesc petale din flori de rozmarin. În zilele noastre, nu mai este nimeni că dansa, om care știe să asculte singurătatea împletita cu gemetele de orgă vetusta. Componentele instrumentului scrâjnesc că oasele îmbătrînite, încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sedimente pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri în liniștea densă. Numai Mărțina aude adevăra muuzică, melosul stivuit între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
așează Estrada e plină, actori neștiuți Cerșesc ajutor de la îngerii muți, În fracul lor alb cu știuta emfază. Un veac, un mileniu,-n liniștea frustă Se cerne un zumzet, eterul vibrează Un biet menestrel cu lăuta cutează S-alunge-n culise tăcerea vetustă. Privește adâncul, brodează pe strune, Îi viersul cuminte, uitarea senină, Își murmură numai cântarea divină, Legende prin vremi zămislite-n genune, Nașteri și creșteri, eroi, aspirații, Ori gând de mărire, minciuni, viclenie, Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie, Sfârșite-n zodiare și
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului LXXXVIII. (ei toți sunt eu) Ei toți sunt Eu și moartea lor e'n mine, Ca un copac cu frunze'n așteptare, Un turn vetust, cu mâinele'n ruine, Ori zori cerșind, un răsărit de soare. Eu nu sunt ei! Prezentul lor netrebnic, De liotă care-și fură existența Crucifică trecutul pe jertfelnic Și'n preacurvie-și cată penitența. Ce nouă arcă poate să-i
(EI TOŢI SUNT EU) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369462_a_370791]
-
cei mai mari poeți ai noștri. Deci, se crede greșit, nu greșit, dacă s-ar crede greșit nu m-ar supăra, dar unii poeți și unii critici literari de dincolo de Prut, din țara noastră, spun că eu sunt un poet vetust, pașoptist. Sunt niște minciuni și ei știu că spun minciuni și asta mă supără cel mai mult. Eu am spus că eu vin din tradiția noastră folclorică și clasică, dar eu sunt un poet modern, ca expresie și ca simțire
„POEZIA MEA VINE DIN MAREA SINGURĂTATE ŞI GREAUA SUFERINŢĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369617_a_370946]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ZDRENȚELE DURERII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi, îmbrăcați în zdrențele durerii, Nu suntem nici la modă, nici vetuști, Închiși în reprobabile, noi cuști, La granița mâhnirii sau căderii. Obișnuiți cu-aceleași rezultate: La școala vieții veșnic repetenți, Ne ploconim pentru un pumn de cenți, Zidim bordeie, dar visăm palate. Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet. Cu bucurie
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
Autoarea punctează niște zone politice foarte importante, cu aceeași acuratețe, subliniind implicarea fiecărei părți. Și scenele de dragoste pură dintre Ahava și Jean sunt de o candoare înălțătoare și de un inefabil proprii firilor sensibile, departe de scenele romanțioase și vetuste care vizează doar plăceri lumești, oricare ar fi ele. Autoarea evocă drama Poloniei din septembrie 1939 când a fost „atacată și mutilată de germani din vest și de ruși din est”, și a fost efectiv „ștearsă de pe hartă și înghițită
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
de antichități, clădiri vechi în stil oriental, turnul cu ceas de pe vremea turcilor, însemne ale trecerii napoleonene, moscheie și biserici, piață de vechituri exotice, cafenele și taverne populare, restaurante cu specific, vechiul port pescăresc. Avi descoperă culorile acestui amestec de vetust și modern. Cromatica lui e vie, liniile tranșante, personajele active. Un univers de sine stătător în confruntare continuă, cu conflicte emoționale, obiecte familiare, însemne locale... Fiecare tablou e o poveste și chiar o invitație la dialog. Subiectele par inepuizabile, câtă
AVI SCHWARTZ: NOSTALGII DE IERI ŞI DE AZI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362696_a_364025]
-
munții.. Afganistanului”. Întrebări care pot părea crude, dar sunt în cea mai perfectă legitimitate, mai ales, așezate în gura unui fost soldat care-și vede toată jertfa distrusă, risipită, luată în derâdere, azi când cuvântul PATRIOTISM a devenit atât de vetust încât aproape nimeni nu-l mai pomenește (pp. 6-7).... Reflecțiile nu se opresc aici, ci în contrapunere cu situația anterevoluționară se face o analiză a necesității forțelor românești de ordine și de apărare agranițelor țării, așa cum s-a întâmplat de
ULTIMII SOLDAŢI AI NEAMULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353483_a_354812]
-
după 1989 au avut impact la publicul cititor, cel online cu precădere. Orizontul de așteptare al lectorilor a devenit deschis și avid acestor genuri, date fiind cenzurările comuniste dar, din păcate, critica literară nu a încurajat aceste creații, fiind considerate vetuste, ele netrecând de zidul postmodernismului- rege din anii ‘80. Așadar, puțini poeți contemporani, chiar dintre cei practicanți online, au marșat pe simplitatea genului oniric, revelatoriu, preferându-se alegorismul, epicizarea, metapoeticul, onirismul ludic suprarealist. Sorin Micuțiu scrie din lumea sa imaginară
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva fața ascunsă a zeiței
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
de curaj, și se poticnește în uzualul unei vizite de complezență sau se îneacă în penibil și grotesc. Bătrânețea în ipostaza ei duală, sapiențial-patriarhală, dar și penibilă și indecentă, bătrânețea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant, monoton și fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
atârnau ca odinioară, suspendate cu lanțuri, mai multe ghivece de flori. Binecunoscutul pavaj galben al peronului, aveam să constat curând, se denivelase, iar pe alocuri fusese înlocuit cu dale hidoase din beton. Lămpile fluorescente, montate, probabil, recent, distonau cu ambianța vetustă. După câteva minute, trenul din care descinsesem se pusese în mișcare. Stăruisem cu privirea în urma lui, până când mă făcuse să tresar zgomotul unei uși trântite. Insistasem să privesc în urma trenului, ca spre o punte ce se ridica în grabă, izolându
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
întâlnesc de-a lungul tumultuosului meu destin de până acum la cumpăna dintre două culoare divergente ale istoriei noastre recente, când timpul nou își căuta cu multă grabă și perfidie albia proprie spre a-l înlocui pe cel considerat deja vetust și ieșit din canonul evoluției planetare de atunci a vremii. Dacă aș încerca să concep în câteva cuvinte o definiție a ceea ce a însemnat pentru mine în acei ani adolescentini ai sfârșitului de veac XX inimosul dascăl de literatură română
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
aici: ea se desprinde vizionar din încorsetarea cotidiană, totdeauna pregătită pentru zboruri înalte, dar ascultă în același timp, fără să se poată împotrivi, și chemările teluricului. Poeta face să sune actual instrumente lirice pe care mulți dintre confrați le consideră vetuste, versul său respirând modernitate nu prin violențe verbale, ci prin știința de a sonda și exprima inefabilul. „N-aș coborî în mine niciodată”, sună un vers din poezia „Așteaptă-mă”. El tălmăcește refuzul autoarei față de excesele autoscopice, preferând doar realitatea
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
-i decît durere;/ Iar din toate, cel mai tare,/Doare ura din petale.// Trebuie să-nveți să minți/ Chiar mințindu-i pe părinți...” (Ura din petale). Textualismul poate fi și o metodă de recitire a clasicilor, fie și în tonalitate vetustă, atinsă de sterilitate: „În albia luminii să răsară din sîmbure de gheață și de ceară/ Din amalgam de fum, de-alean tămîie, din veșnică cernită mohorîre,/ Dintr-un adaos răstignit pe toacă și din scînteie tremurînd să facă/ Din depărtare
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TRISTEȚE ÎN FELUL MEU Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce îmi repetați că o să-mi fie foame? De ce îmi repetați că o să-mi fie frig? Politică vetustă, născută-n plâns și-n arme, De ce nimicnicia întruna să mi-o strig? De ce trimiți femeia să își omoare pruncul? De ce iei biberonul copilului nătâng? Tu pendulezi iluzii, îmi smulgi din brațe fructul, Mă-mpingi spre deziluzii și visul să
TRISTEŢE ÎN FELUL MEU de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360211_a_361540]