597 matches
-
Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Frunzescu, Constantin Mille, Ioan Nădejde, Al.G. Radovici și Paul Scorțeanu. Ziarul, bine alcătuit, cu rubrici și articole scrise cu nerv (uneori și cu talent publicistic), cu o prezentare grafică modernă, care spărgea monotonia vetustă a gazetelor epocii (nu numai de la noi), a marcat un moment de referință în istoria presei românești, Drepturile omului, după cum remarca Nicolae Iorga în 1922, ajun gând „o foaie citită și de adversari“. Constantin Bacalbașa are meritul in contestabil că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru statornica demnitate, apărut în 1977, semnat I. Saizu-Nora, ca și celelalte cărți de poezie. O exemplară linearitate a evoluției vocii lirice și o stilistică unitară se observă în primul rând la S., care cumulează, într-o manieră netrucată, deseori vetustă („Eu sunt o umbră din alt veac”), sub același semn al neliniștilor, candorii și dorurilor, versuri ce marchează vârstele poetului. Tristeți moldave, străbătute de un vag sentiment religios sunt exprimate în formă clasică, iar stihurile („o luptă cu vechi arme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
deformat realitatea istorică. Dar această Împrejurare nu schimbă nimic din faptul că opinia publică Își asumă tradiția istorică tot prin respectiva prismă simplificatoare și că ea este de fapt „realitatea istorică” a românilor, indiferent cât am socoti-o noi de vetustă În raport cu sensibilitatea istoriografică actuală. Fără Îndoială, astăzi există mulți istorici români animați de spirit critic, care oferă perspective alternative În raport cu penibila vulgată istoriografică tradițională. Dar ea este Încă dominantă din punct de vedere cantitativ, cererea publicului pentru produsele sale este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dar specificul estetic nu rămâne nicicând prizonierul singurătății capodoperei. El poate fi surprins, difuz, În cercul viu și complex al Întregii dinamici sociale și culturale. Astfel privite lucrurile, arheologia literară, concentrată asupra lucrărilor „de raftul doi”, departe Însă de caracterul vetust pe care i-l atribuie prejudecățile estetizante, poate rămâne un demers actual și plin de prospețime. Cioburile literare, odată spălate de zgura anilor și modelor, Îți dezvăluie străluciri nebănuite și vechea amforă prinde din nou contur. Iar lectura operei, făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un moment dat o figură foarte importantă, cu antene deopotrivă În aparatul partidului și În cel al business-ului, cu care acesta are legături. O carieră ca a lui e interesantă și l-a nemulțumit și pe el tocmai caracterul vetust al partidelor. Încercarea de a crea „Inițiativa 2003”, o alianță a tinerilor din România, e o tentativă de a regenera viața politică. Există un aer de stătut - aici sunt de acord cu ce ai spus despre stagnare - și un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Montesquieu și Își Începea cartea clasică, Les Étapes de la pensée sociologique, considerându-l unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Acest lucru Îmi amintește că În 1990, Într-un discurs rostit fie la Galați, fie la Brăila, Ion Iliescu vorbea despre caracterul vetust al Însuși principiului pluralismului. El spunea că pluralismul politic aparține unei perioade de dezvoltare a democrației, dar putem avea o democrație „lărgită și intensificată”, menționată mai devreme sub numele de „hiperdemocrație”, pe care o vedem În momentul de față acționând
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
879. footnote>. Adevărurile propovăduite de acești corifei ai teologiei creștine și cuvintele lor inspirate nu au fost îngropate de uitare și nu s-au diminuat în secolele de când au fost rostite. Literatura patristică este atemporală și nu devine desuetă sau vetustă. Ea este mereu actuală, căci, ca orice capodoperă, ea „scapă de sub acțiunea Timpului. E un corp bine închegat. E un moment cristalizat, deși trecător. E scoasă din flux”<footnote Nicolae Steinhardt în Monahul de la Rohia, răspunde la 365 de întrebări
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau prin lexic bogat, muzicalitate și imagini mai îndrăznețe, placheta Cântecul vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar de epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se epuizează repede, concretizându-se doar în câteva poezii epico-descriptive (Pe limanul Nistrului, Akermanul, Nadia, O iarnă la Bugaz, Legenda covoarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova, V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga. Nu întâmplător, autorul a fost înscris în continuarea neosămănătoriștilor ori ca neoromantic, catalogat „romanțios și desuet” (Mircea Scarlat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
pertinent diverse, umorul de calitate, tonul jovial cu care este atacată mediocritatea), dar și lipsuri (rezolvările uneori prea teziste ale conflictelor propuse). Autor cu reale aptitudini de construcție, A. rămâne valabil ca dramaturg nu atât prin piesele cu subiecte - astăzi vetuste - centrate pe tema educației morale a tineretului din „era socialistă”, cât prin câteva piese mici din planul al doilea al creației sale (Verbul galben, Vârsta zero). Una dintre lucrările sale de rezistență, comedia Duet, în treisprezece capitole, probează vocația comică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
581 La București, Virgil Tempeanu a încercat un dialog cu criticul Mihai Gafița (fost elevul lui A. G. Stino la Liceul „N. Gane”), redactor șef la „Cartea Românească”, dar fără succes. Gafița socotea - probabil - monografia, realizată într-o manieră depășită, poate vetustă. Dorea ceva modern, mai precis să corespundă noilor orientări în literatură... 582 L-am socotit dintotdeauna pe I. Dragoslav un scriitor interesant, mai ales pentru povestirile sale, pe care le prețuia și Vasile Lovinescu. Din păcate, la „Galerie” era prezentat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ele Spiritul rămîne etern, nepieritor și nemărginit... Spiritul nu ucide și nici ucis nu este. El nu se naște și nu se moare, și nici nu va mai fi din nou Acela care început nu avu nicicînd: necreat, nesfîrșit, netrecător Vetustul continuă a trăi și după ce ucis e trupul... [288]. Multe fură nașterile mele; multe, Arjuna, sînt ale tale [289]; pe toate ale mele Eu mi le aduc aminte: Tu însă de nici una nu ai vreo cunoștință, mîndrie nimicitoare a dușmanilor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
izbăvi de suferințele inimaginabile și nesfârșite, scornite de diavolii nemiloși și de lipsa comuniunii cu Dumnezeu și aleșii Săi. Așa cum s-a putut lesne observa pe parcursul acestui studiu, scrierile Sfântului Vasile cel Mare nu sunt nici pe departe desuete sau vetuste, ci ele rămân în actualitate și astăzi. Aceste scrieri sunt de un real folos și creștinilor din zilele noastre, căci ele mărturisesc despre felul cum au fost soluționate atunci problemele sociale de către marele arhipăstor și constituie astfel pentru noi o
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
artificială. În proza din Icoane și priveliști (1926) și Icoane din Bosfor (1932) scriitorul folosește aproximativ aceleași tehnici ca în poezie. Este remarcabilă abilitatea de a crea atmosferă în povestirile de război, impresiile de călătorie rămânând marcate de același descriptivism vetust. Romanul Moartea zimbrului (1944), a cărui acțiune este plasată în secolul al XIV-lea, este o extindere a legendei întemeierii Moldovei. Zimbrul este personificat prin căpetenia unei hoarde de tătari care o răpește pe Branda, viitoarea soție a lui Bogdan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
tradiție anecdotică a lui Anton Bacalbașa sau din substanța dulce-amăruie a epigramei lui Cincinat Pavelescu, personalitate mereu evocată. Lumea pe care o descriu aceste schițe de mediu nu trece însă dincolo de o anumită candoare sentimentală, ceea ce antrenează uneori un aer vetust peste un cadru de târg de mult depășit. Nici măcar referințele la un Gâgă al tembelismului comunist, intuit de la distanță, nu modifică suflul ușor obosit al narațiunii, G. Călinescu având dreptate când amenda, indirect, în „Contemporanul” valențele minore ale demersului epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
spontane îndreptate împotriva trecutului și lipsite de obiective universale, prin grija de a realiza prototipul viitorului și al omului de mîine. De aici provine rolul primordial pe care-l joacă "intelectualii", profesioniști ai ideii, purtători ai sacrului social pe care vetustele forme brute sau tradiționale ale violenței populare îi ignoră. Oricare ar fi limbajul său, liberal, socialist sau islamist, o revoluție reprezintă întîlnirea dintre o idee și o forță, "o opinie sprijinită de baionete". Chiar dacă ia forma politică a unui asalt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
zic astăzi capii de școală. Este înfrîngerea republicanului, care ne îndemna: Separați, distingeți, detașați-vă. Faceți abstracție. Luați distanța necesară în raport cu cultura voastră, această masă de prejudecăți care vi s-au lipit de piele." Respingerea discursivului a căpătat întîietate în vetustele sanctuare ale discursului, reduse la stadiul de organe de comunicare. Toate reformele contemporane ale școlii tind să subordoneze scrisul oralului, distanța contactului. Ceea ce este liberal, să zicem, căci orice scriere este de stat, iar dictarea e un act represiv. Ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imensitatea poeziilor "frumoase" dar care nu spun nimic, ironia lor nu-ți dă sentimentul de burlesc, ci de gravitate și responsabilitate în fața fiecărei clipe. Nu se refugiază în incongruență și absurd (cum li s-ar părea celor cu o sensibilitate vetustă, neintegrabilă în circuitul existenței spirituale "moderne"), senzația pe care o dau. de "homo ludens", este un semn că ei ard continuu, că încăpățînarea și neastîmpărul lor au un substrat constructiv, reflectat în actul creației. Ei sînt conștienți de inocența comună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
romantismul probabil al timpurilor care vin, însă acest avântat romantism viitorologic mi se pare plasat după o cortină insuficient de penetrabilă pentru puterea înțelegerii mele și oarecum străină sufletului meu, care mă îndeamnă către poezia trecutului, către eleganța obiectelor demodate, vetuste, cărora le caut și, binevoitor, părtinitor, le găsesc un rafinament special; poate că acest rafinament estetic se conjugă cu senzația tristă care se potrivește timpului judecat la trecut. Nu mă extaziez totuși în fața obiectelor închise în anticariate; de acolo mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu-i un moft. Ea înseamnă bună creștere, respect pentru celălalt, punctualitate, educație, o reacție socială înrudită vag cu onorabilitatea. Nu mi place însă eticheta care cade în ostentație, care devine o mască socială impusă. R.P. Nu uitați de puritanism
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de azi. Lucru deloc lesnicios întrucât tinerele generații de cititori sunt mult prea ușor acaparate de ideea despărțirii de un trecut (național, istoric, cultural ș.a.) mai mult sau mai puțin îndepărtat, ce li se pare neinteresant și, în orice caz vetust) atârnând ca un balast în CV ul unor oameni ce vor să aparțină cu totul mapamondului. Tocmai de acea, cartea lui Mihai Rusu, Un Eminescu al meu* , construită anume în rigoarea metodologică a unui asemenea demers didactic, este binevenită, dând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care inimoasa abia se putu smulge la plecare, tot privind din prag lung Îndărăt, ca pentru a păstra, dincolo de tinerețea trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Junimea. 1983, p. 390-398. Rusu, Liviu, Eminescu și Schopenhauer, București, E.P.L., 1965, p. 52-71. Slavici, Ioan, Amintiri, București, Editura Eminescu, 1983, p. 92-100. Ștefanelli, Teodor, Amintiri despre Eminescu, Iași, Editura Junimea, 1983, p. 61-69. IAȘUL SENTIMENTAL? În zilele noastre e vetust oare a vedea locurile și oamenii prin senzația afectivă specific umană, prin emoțiile legate într-o armonie a sufletului, inimii, moralei, esteticii, intelectului, așa cum se întâmpla cu decenii și decenii în urmă? "Cum am putea percepe suflul Iașului costinian sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
locul ideal, el ți se oferă nu ca o iubită înflăcărată, ci ca o prietenă fidelă, statornică. (Mihaela WERNER) Să-mi fie îngăduit să redau câteva versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută Iașului. Și, chiar dacă sună declamatoriu și vetust, ele reprezintă totuși dragostea mea neștirbită pentru bătrâna cetate moldavă: "Mă-nchin, bătrâne, zidurilor tale/ crescute din legende și din stei,/ cu-atâtea străluciri voievodale/ încremenite-n veșnicii de zei./ De-aici străbate Ștefan peste vremi/ întinerind mereu în bronz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
explicații trebuia să le dau (nu făceam o discuție liberă, cu opinii personale); mi-a fost destul de greu să reacționez la unele remarci, ori să le explic. De exemplu, unul dintre membri (A. Aguilar) mi-a cerut explicații cu privire la caracterul vetust al reglementării în domeniul cultelor religioase (legea era din 1948); altuia trebuia să-i explic de ce în România, în secolul XX, trebuie să ai autorizație pentru a deține o mașină de scris (este această reglementare o restrângere a libertății de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]