1,227 matches
-
poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile de zăpadă se scuturau și umpleau pinii de o perdea de zăpadă. - Ce drăgălașe sunt!... Uite ce cozi stufoase au!... Și mai au câte un petic alb
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
vântului. La fel de bogată și diversă că floră este și fauna parcului Retezat. Parcul National Retezat adăpostește 55 de specii de mamifere (dintre care 22 ocrotite de lege). Dintre mamifere amintim : capră neagră, căpriorul, cerbul, ursul, lupul, râsul, mistrețul, pisica sălbatică, veverița, pârșul de alun, viezurele, vidra, jderul de capac, nevăstuica etc. Păsările sunt și ele de asemenea reprezentate de o multitudine de specii precum: acvile, cocosul de munte, bufnita, ierunca, fluturașul de stâncă, lăstunul, corbul de munte, mierla de piatră, etc.
PARCUL NATIONAL RETEZAT, O EXPERIENTA DE NEUITAT de ALEXANDRU CĂNĂVOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360990_a_362319]
-
mi-a lăsat-o pe colțul acelui deja vu în care, o ghindă se desparte de căciulița din care hrana vie a pământului îi atinge mângâietor sufletul, lăsându-i creștetul să lucească în bătaia vântului, în bătaia privirilor senine ale veveriței poznașe care o rostogolește neîncetat, odată cu bila rostogolită de tine, prin inima inimii mele. Referință Bibliografică: poveste o veste povești / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
Mai potolește-te odată, nu poate dormi animalul de țipetele tale! - Bună ziua, domnule bursuc, nu vă supărați, încerc să scap din capcana șarpelui. Vă cer prea mult dacă mă ajutați să rup legăturile? - E ora mea de somn, cere-i veveriței ajutorul. Locuiește chiar deasupra capului tău. Nici nu apucă să-și termine bine cuvintele și bursucul dispăruse în căsuța lui din scorbură. Porcușorul începu să plângă. - Ei, asta-i bună, auzi un glas pițigăiat, cine a mai văzut așa un
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
chiar deasupra capului tău. Nici nu apucă să-și termine bine cuvintele și bursucul dispăruse în căsuța lui din scorbură. Porcușorul începu să plângă. - Ei, asta-i bună, auzi un glas pițigăiat, cine a mai văzut așa un porcușor plângăcios! - Veverițo, ajută-mă! Dacă nu am să scap cât mai curând, șarpele are să mă mănânce! - Ce îmi dai dacă te salvez? - Ce aș putea să îți dau? Sunt doar un porcușor de fermă, plecat să caute un profesor de canto. - Știi
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
fermă nimănui nu-i place glasul meu. Dar visul meu cel mai drag este să mă fac muzician. - Păi, poți fi muzician și dacă înveți să cânți la un instrument. - Un instrument? Porcușorul făcu ochii mari. Un pian? O vioară? Veverița începu să râdă, arătându-și dințișorii puternici cu care începu să ronțăie legăturile plasei în care era prins porcușorul. - Eu te ajut să scapi, dar vreau să fiu impresarul tău, ce zici? - Bine, dar nu știu să cânt la nici un
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
pădurii. El te va învăța să cânți din frunză. - Din frunză? N-am mai auzit niciodată ceva mai caraghios. Nodul plasei se desfăcu și porcușorul se rostogoli peste frunze, oprindu-se cu codița drept în copacul de care fusese atârnat. Veverița sări în spatele lui. Porniră amândoi către marginea pădurii, în căutarea ciobănașului. Îl găsiră într-o poiană alături de oile lui și nu mică îi fu mirarea porcușorului să audă cu fantasticele lui urechi muzicale cântecul cel minunat care îl ademenise prin
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
ademenise prin pădure, venind de pe buzele băiatului. Marinică rămase cu turma ciobănașului vreme de trei zile în care învăță cu mare sârg să cânte în frunză și în tulpini de păpădii. Când veni vremea să se întoarcă la ferma sa, veverița îl însoți pentru a-i pregăti concertele așa cum se cuvenea unui mare artist. Și iată că, într-o dimineață, trezit ca de obicei pentru concertul său impresionant din zori de zi, cocoșul zări atârnat pe gard un afiș mare pe
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
de râs la scenă deschisă, îi spuse Aurel cocoșului. Ce vom mai râde! - Liniște, strigară câțiva șoricei cocoțați pe baloții de paie ca să vadă mai bine scena împodobită cu buchețele de flori de câmp. - Bună seara doamnelor și domnilor, strigă veverița care purta o pălăriuță elegantă din paie, cu panglici pe margini. În această seară veți fi martorii unui talent deosebit. Marele Marinică va concerta pentru dumneavoastră și numai pentru dumneavoastră, timp de DOUĂ ORE! În loc să primească aplauzele la care se
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
purta o pălăriuță elegantă din paie, cu panglici pe margini. În această seară veți fi martorii unui talent deosebit. Marele Marinică va concerta pentru dumneavoastră și numai pentru dumneavoastră, timp de DOUĂ ORE! În loc să primească aplauzele la care se aștepta, veverița fu întâmpinată de hohote de râs. Singurii care aplaudau erau un șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
Singurii care aplaudau erau un șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit vestuța roșie cu care îl îmbrăcase veverița și papionul auriu. Se închină în fața audienței care continua să râdă, își alese o frunză de salcâm, o strecură între dinți și începu să cânte așa cum îl învățase ciobănașul. Ei, ce să vă mai spun? Imediat se lăsă în hambar
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
auzea. Acela fu doar începutul șirului de concerte care urmară căci, după un succes răsunător la propria fermă, Marinică deveni un muzician adevărat, un maestru invitat la serbări și recompensat cu mormane de plăcinte cu dovleac. Vezi bine că nici veveriței nu-i mai lipsiră din acel moment nucile și alunele. Așa că, luați bine seama copii și nu râdeți de ambițiile celor de lângă voi, oricât de neîndreptățite vi s-ar părea, pentru că nu se știe niciodată ce și cum poate face
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
regnul celor cu certificat, se intră pe clanuri, așa se intră la vot! Întâi clanul șoriceilor! Ei inspectează primii urna să nu aibă deja voturi în ea (de la repetiții), când s-au făcut probe pentru stabilirea mărimii urnei! Urmează clanul veverițelor care aduc alune pentru îmbunarea votanților, plus proteinele ce sunt necesare: lumea trebuie să fie sătulă și veselă, să nu fie în stare de stres, ca să voteze corect! Urmează clanurile: maimuțelor, pisicuțelor ... (Poezii de Marinela Preoteasa, PARALELISM VIZIONAR, Ed. CuArt
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului TRECE TIMPUL Alaltăieri, eram ieduță... săream să rup câte-o crenguță cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriță mândra de a mea codiță, ronțăiam alune verzi și alergam prin livezi. Astăzi sânt o pisicuță grațioasă și drăguță; languroasă mă dezmierd, între perne, acum, mă pierd. Mâine - o vulpe șireată, voi da iama în poiată să umplu un coș
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
uitau la mine, eu, la ei. La un moment dat mi-a căzut ceva pe pieptul sarafanului de elevă. Erau lacrimi mari, care cădeau neoprite, deși nu-mi propusesem să plâng sau să mă pierd. Domnul acesta, cu privire de veveriță (era pe atunci institutor), s-a ridicat, cu naturalețe, și-a luat vioara de pe dulap și a cântat câteva acorduri. Am început să cântăm amândoi, pe două voci. Melodia era deosebită și vocile noastre se completau, neputând opri însă lacrimile
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
ce atestă că nu aveți proprietăți, solicitați și o anchetă socială." Bietul tata!...îl făcuseră damele de la primărie un bețiv și-un scandalagiu, ce ne făcea viața un infern. Bun raport! La comisia de la Învățământ, d-nul cu ochi de veveriță era președinte. Eram la mâna lui acum. În comisie, alți revoluționari...de-ai noștri, dascăli. După ce au cercetat documentele, ni l-au dat! Aveam acum locuința noastă ! După ani și ani de stat în gazdă ! Țin minte că atunci când am
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
ceas." "E școala lu' mă-ta?...sau ce?Mi-am schimbat copilul, e bine? Am dat bani pentru acțiunea asta...și vreau respect, nene, e clar? N-ai și tu o garderobă. Unde, puii mei, să schimb copilul?" Ochii de veveriță s-au făcut de furtună. Nu!!!!!!!!!!!!!! "Doamne, te rog, nu!!!!!!!!!!!" "Acum 20 de ani îl făceam afiș pe nemernic!"îmi spune domnul director. Dă un telefon și apare un gardian care-l conduce pe scandalagiu. S-au risipit blândele tăceri
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
acolo. Orice zi însorită în Berlin are ceva în ea de sărbătoare, razele soarelui ne descrețesc puțin frunțile și ne încântă prin faptul că atâtea spații verzi pline de flori specifice primăverii capătă nuanțe mai vii în lumina soarelui, iar veverițele se zbenguiesc mai vioi pe crengile copacilor. De obicei vremea aici este înnourată și ploioasă, de aceea o zi însorită produce întotdeauna destindere și bucurie. Stând în acea stație atenția ne-a fost atrasă de un tânăr ce cred că
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
etimologia globală a cuvântului kuan, ce ar fi însemnat „câine”, dar nu spune că acesta e în legătură cu soarele kun, kin, în limbile turce și amerindiene. În carte prezentăm etimologiile cuvintelor: cal, câine, lup, urs, oaie, berbec, șoarece, șobolan, pisica, lup, veverița etc și toate au legătură cu soarele. Relația e că aceste animale au dinți cu care rod, dar și soarele are... dinți. Chiar cuvântul cu sensul „dinte” vine de la soare. Adevărul a fost sculptat în piatră, dar nu a fost
NOI DESCOPERIRI DESPRE ORIGINEA LIMBAJULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349858_a_351187]
-
mirific. Mi-am spus că, dacă Raiul ar fi așa cum ni-l imaginăm cu mintea noastră limitată, cam așa ar trebui să arate. Ne-am băut cafeaua, am respirat aerul dimineții, ne-am bucurat de magnolii și arbuști ornamentali, de veverițele care alergau neliniștite prin copaci, de cântecul păsărilor. Am vizitat și ne-am închinat în biserica mică, a cărei pictură interioară se mai păstrează doar în proporție de 20-25%. Scrisul de pe pereții bisericii, atât cât se mai vede, este românesc
„DRUMUL CRUCII” LA RÂMNICU VÂLCEA de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344561_a_345890]
-
comedie și nu-mi place... -Și ce propui? -Să pecăm! -Unde? -Viena e destul de mare... Nu vezi ce seară frumoasă... -De acord, dar trebuie să-mi iau la revedere de la doamna Walter! Mihai aruncă restul țigării și privi cum o veveriță se dădea huța pe-o creangă de brad; îi veni în minte o scenă asemănătoare din copilărie, urcase dealul Brehuleștilor cu taică-său cu trăsura, mergeau la turmele boierului Balș să înregistreze numărul mioarelor și buțile de brânză și caș
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Gheorghieș oprise-ntr-o vale, trebuia să treacă un firicel de apă spre stânele baciului și oprise caii să-i adape...Mihai coborâse din trăsură și se juca prin niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai acum în toiul petrecerii. Mergeau
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
dă în floare și-un castan se pregătește Pentru-a florilor ninsoare.Pasul nu se mai grăbește! După ploaia din ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată. Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin, Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg! Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins! Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore. Mierla cântă a-nviere și a‘’bună revedere!’’ Iar sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]