449 matches
-
probe de sânge: pot fi prelevate probe de sânge pentru teste serologice sau virusologice. În general, acestea sunt prelevate pentru detectarea anticorpilor și doar de la porci suspecți de a se fi însănătoșit de infecția clinică sau subclinica, în timp ce epiteliul, lichidul vezicular și probele de fecale de la porci care prezintă semne clinice de boală sunt mult mai adecvate pentru detectarea virusului decât probele de sânge. Se recomandă că probele de sânge integral să fie prelevate folosindu-se seringi vacuumate fără anticoagulant, iar
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
bazate pe anticorpi monoclonali, sisteme care selectează anticorpi monoclonali precum anticorpii de blocare și anticorpii peroxidazo-conjugati monoclonali că anticorpi de detecție, pentru detectarea antigenului bolii veziculoase a porcului și pentru diagnosticul diferențial de febră aftoasa în probele de epiteliu, lichid vezicular sau cultură de țesut infectat. 3. Poate fi folosit un sistem bazat pe anticorpi monoclonali pentru a se studia variația antigenica dintre tulpinile virusului bolii veziculoase a porcului. Antigenele virale crescute în tesutul-cultura sunt blocate de un antiser hiperimun de
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
la tulpinile sălbatice este comparată cu legarea anticorpilor monoclonali la tulpinile parentale. O legatura similară indică prezenta epitopilor, împărțiți între tulpinile parentale și cele sălbatice. B. Izolarea și creșterea virusului 1. Că rutină, suspensii filtrate de probe de epiteliu, lichid vezicular sau fecale suspecte de a conține virusul bolii veziculoase a porcului trebuie să fie inoculate pe culturi de celule sensibile. Dacă cantitatea și calitatea probelor prelevate din leziuni și supuse examinării sunt insuficiente pentru examinarea imediată prin ELISA, este necesară
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
un al treilea pasaj orb. 5. Inocularea simultană a unei linii celulare porcine și a unuia dintre sistemele de cultură de țesut menționat mai sus - de preferat celule tiroidiene bovine primare - este un ghid util pentru a determina dacă probele veziculare conțin virusul bolii veziculoase a porcului sau virusul febrei aftoase care, ca și în primul sistem, se va dezvolta numai în celule de origine porcină. Totuși culturile de virus al febrei aftoase, cu o istorie îndelungată de transmitere între porci
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
au fost caracterizate prin semne clinice mai puțin severe sau chiar fără semne clinice, diagnosticul fiind frecvent dependent de testele serologice. Totuși semnele clinice ale bolii veziculoase a porcului nu se pot deosebi de cele ale febrei aftoase. Orice formă veziculara trebuie să fie tratată inițial că suspectă de febră aftoasa, iar diagnosticul diferențial trebuie să fie efectuat cât mai curând posibil. *2) O proporție mică de reactant unic poate fi detectată prin orice test serologic curent utilizat pentru boala veziculoasa
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
hepatice. Diagnostic Diagnosticul se bazează pe criterii clinice, epidemiologice și de laborator: Clinic: caracterele erupției (suficiente de cele mai multe ori) Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Laborator (necesar în formele atipice): o Izolarea virusului în culturi celulare o Imunofluorescența directă a celulelor veziculare o Evidențierea genomului viral prin polymerase chain reaction (PCR) o Evidențierea anticorpilor anti VVZ prin tehnici ELISA, RFC. Diagnostic diferențial Diagnosticul varicelei necesită diferențierea de alte erupții virale (herpes simplex, enterovirus, boala Orf), rickettii variceliforme, infecții bacteriene (impetigo, septicemii stafilococice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
In vivo, aceste relații normale, precum și unele raporturi anormale în cazul tiroidei mărite (gușă) pot fi analizate prin ultrasonografie, computer tomografie sau imagine în rezonanță magnetică. Histologic: elementul caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi, mult coloid. Ecografic, foliculii hiperactivi, cu talie mai mică, sunt hipoecogeni, iar cei hipoactivi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
1-2 cm în diametru). Invazia capsulară, vasculară și limfatică explică metastazarea locală, ganglionară, pulmonară, osoasă, cerebrală, hepatică. Uneori, debutul afecțiunii se face printr-o metastază la distanță, fără ca localizarea primară tiroidiană să fie clinic evidentă. Diagnosticul diferențial cu un adenom vezicular poate fi dificil. Nu există criterii evidente de malignitate, cu excepția semnelor de invazie (absența capsulei, embolii vasculare) și absența remanierelor degenerative (scleroză, necroză, calcificări) care sunt frecvente în nodulii adenomatoși. Nodulii sunt cel mai adesea hipoecogeni. Scintigrafic, nodulii pot fi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
care corespund proiecției anatomice a diferitelor viscere abdominale (Fig. 1). Localizarea anumitor simptome (ex. durerea) poate orienta asupra organului implicat. Inspecția abdomenului va urmări: - forma abdomenului: evazat pe flancuri - ciroza hepatică cu ascită în cantitate mare; bombare regională - hepatomegalie, hidrops vezicular, splenomegalie gigantă, patologie tumorală etc; excavare în stări de denutriție excesivă prin stenoză esofagiană, pilorică avansate, neoplasme terminale - aspectul tegumentelor: icterice, circulație colaterală pe flancuri, hernie ombilicală în ciroză, echimoze pe flancuri în pancreatita acută - mișcările respiratorii diminuate sau absente
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
LB are evoluție adeseori imprevizibilă, poate rămâne asimptomatică toată viața și are prognostic favorabil, sau evoluează spre LB simptomatică. Odată manifestă clinic prin colici biliare, acestea au mare posibilitate de a se repeta. Complicațiile LB pot fi: - consecința afectării peretelui vezicular: colecistita acută/cronică, peritonita acută biliară, fistule bilio-biliare sau bilio-digestive, ileus biliar (pareză intestinală prin inflamația de vecinătate sau fistule), cancerul veziculei biliare - consecința migrării calculilor: hidrops vezicular (fixarea calculului în canalul cistic), litiaza căilor biliare intra- și extrahepatice, pancreatita
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
posibilitate de a se repeta. Complicațiile LB pot fi: - consecința afectării peretelui vezicular: colecistita acută/cronică, peritonita acută biliară, fistule bilio-biliare sau bilio-digestive, ileus biliar (pareză intestinală prin inflamația de vecinătate sau fistule), cancerul veziculei biliare - consecința migrării calculilor: hidrops vezicular (fixarea calculului în canalul cistic), litiaza căilor biliare intra- și extrahepatice, pancreatita acută etc Principii de tratament Profilaxia se adresează factorilor favorizanți ai litogenezei, respectiv: - pentru litiaza colesterolică: combaterea obezității, dietă hipolipidică, normocalorică, fracționarea prânzurilor, medicație colecistochinetică - pentru litiaza pigmentară
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
colică o disoluția calculilor - metodă de dizolvare a calculilor pe cale medicamentoasă sau prin litotriție extracorporeală este rar utilizată o terapie alternativă - suplimente naturiste. 2. În LB de cale principală tratamentul este dezobstrucția căii pe cale endoscopică sau chirurgicală. Dacă există LB veziculară asociată se practică obligatoriu colecistectomie. 3. În LB complicată tratamentul este adaptat tipului de complicație. Regula este inițierea tratamentului medical urmat obligatoriu de tratament chirurgical în funcție de tipul complicației: - infecția (colecistită acută, angiocolită) se tratează cu antibiotice pe cale parenterală (Ampicilină + Gentamicină
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Complicații. Diagnosticul și tratamentul complicațiilor Consecințe metabolice Encefalopatia hepatică Ascita și edemele Sindromul hepato-renal Hemoragia digestivă Complicații hepato-pulmonare Litiaza biliară Cancerul hepatocelular Ciroza biliară primitivă Tablou clinic Examen paraclinic Tratament CURS 13 LITIAZA BILIARĂ Definiție. Epidemiologie Etiopatogenie Morfopatologie Litiaza biliară veziculară. Forme clinice Forma asimptomatică Forma cu sindrom dispeptic biliar Forma cu colică biliară Diagnosticul diferențial al colicii biliare Tratamentul colicii biliare Examenul paraclinic în litiaza biliară Diagnosticul pozitiv în litiaza biliară Complicațiile litiazei biliare Complicații infecțioase Colecistita acută Empiemul colecistului
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
privind: - leziuni focale începând de la dimensiuni cu diametrul sub 1cm (tumori primare, secundare, chiști etc.) (fig. 2 a, b, c, d) - leziuni sugestive pentru obstrucție biliară: căi biliare intrahepatice dilatate, coledoc peste 7 mm, imagini sugestive pentru calculi intracoledocieni ; - litiază veziculară; - semne sugestive pentru ciroză hepatică: nodularitatea parenchimului, contur boselat, dilatarea sistemului port, evidențierea circulației colaterale porto-sistemice, inversarea fluxului port (funție doppler);ascita;semne sugestive pentru sindromul Budd-Chiari: lipsa de evidențiere a venelor suprahepatice;permeabilitatea sistemului port sau prezența unor trombi
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
colicile biliare. Uneori are o evoluție complet asimptomatică. Litiaza biliară este probabil cea mai frecventă indicație chirurgicală pentru o afecțiune digestivă. În prezent, se estimează că peste 25 milioane de americani și 5,5 milioane de englezi au litiază biliară veziculară. Costurile pentru tratamentul acestei afecțiuni banale sunt impresionante (în Statele Unite ale Americii 5 bilioane USD anual). În țările dezvoltate 10% din populație are litiază biliară (calculi de colesterol). În populația indienilor americani și Chile prevalența este de 35%. În Asia
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
sunt considerați factori favorizanți, pe când dieta vegetariană este protectivă. - Factori plasmatici. Un nivel scăzut al HDL și crescut al trigliceridelor reprezintă factori de risc, mai mari decât creșterea colesterolului. - Pacienții cu ciroză hepatică dezvoltă în 30% din cazuri litiază biliară veziculară, mai ales în stadiul Child C și etiologie alcoolică. De reținut este faptul că nu se recomandă colecistectomia decât în cazul unor complicații amenințătoare de viață (perforație, colecistită gangrenoasă), deoarece intervenția precipită insuficiența hepatică. -Alte condiții care favorizează litiaza biliară
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
catarale, leziuni flegmonoase cu microabcese sau leziuni gangrenoase cu necroză și perforații), sau leziuni de tip cronic cu veziculă sleroatrofică, mică, cu pereții groși aderentă la organele vecine. Bila poate lua aspectul "bilei negre", groasă, vâscoasă, aspect purulent în "empiemul vezicular" și poate fi decolorată, albicioasă, filantă: "bila albă". La nivelul coledocului pot apare procese congestive cu evoluție spre coledocită supurată, sau zone de scleroză și retracție. Litiaza biliară pigmentară este cea caracterizată prin calculi conținând mai puțin de 30% colesterol
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Conțin în peste 90% din cazuri bacterii și se pare că un rol cheie în formarea lor îl are deconjugarea Bl de către enzimele bacteriene (betaglucuronidaza). Se asociază cu leziunile stenozante biliare (boală Caroli, colangită sclerozantă, diverticuli juxtapapilari, paraziți). LITIAZA BILIARĂ VEZICULARĂ Litiaza biliară veziculară este frecvent asimptomatică, fiind o descoperire întâmplătoare în timpul unui examen ecografic. Se pare că timpul mediu între formarea unui calcul și apariția simptomelor este de 12 ani. Atât timp cât calculii stau în vezicula biliară nu produc simptome. FORME
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
90% din cazuri bacterii și se pare că un rol cheie în formarea lor îl are deconjugarea Bl de către enzimele bacteriene (betaglucuronidaza). Se asociază cu leziunile stenozante biliare (boală Caroli, colangită sclerozantă, diverticuli juxtapapilari, paraziți). LITIAZA BILIARĂ VEZICULARĂ Litiaza biliară veziculară este frecvent asimptomatică, fiind o descoperire întâmplătoare în timpul unui examen ecografic. Se pare că timpul mediu între formarea unui calcul și apariția simptomelor este de 12 ani. Atât timp cât calculii stau în vezicula biliară nu produc simptome. FORME CLINICE bLitiaza veziculară
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
veziculară este frecvent asimptomatică, fiind o descoperire întâmplătoare în timpul unui examen ecografic. Se pare că timpul mediu între formarea unui calcul și apariția simptomelor este de 12 ani. Atât timp cât calculii stau în vezicula biliară nu produc simptome. FORME CLINICE bLitiaza veziculară asimptomatică, este diagnosticată întâmplător și nu necesită tratament. bForma cu sindrom dispeptic biliar se caracterizează prin jenă dureroasă în hipocondrul drept cu exacerbări tardive postalimentare, balonări postpandiale, gust amar, intoleranță la grăsimi, prăjeli, tulburări de tranzit (diaree sau constipație), manifestări
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
mg. Doza 1 dg x 3/zi sau 1 sup. X 2/zi. EXAMENUL PARACLINIC ÎN LITIAZA BILIARĂ 1. Examenul de sânge poate evidenția hipercolesterolemie, uneori hiperbilirubinemie și hipercalcemie. 2. Radiografia simplă pe gol. În diagnosticul pozitiv de litiază biliară veziculară examenul radiologic poate da informații limitate: calculii radioopaci (20-30% din calculi), vezicula biliară de porțelan, prezența aerului în căile biliare în fistulele bilio-digestive. Demonstrarea lipsei de opacitate a unor calculi identificați prin ecografie permite indicarea unui tratament de disoluție orală
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
4. Ecografia (fig. 39) este cea mai utilizată și cea mai avantajoasă metodă pentru investigarea unei posibile afecțiuni a veziculei biliare. Este ieftină, rapidă, disponibilă, nu necesită pregătire specială, nu are efecte secundare, evidențiază și leziunile organelor vecine. În litiaza veziculară se observă imagini cu hiperreflectivitate crescută cu diametru între câțiva mm și câțiva cm, cu con de umbră posterior, mobile cu mișcările bolnavului. 5. Tomografia computerizată poate fi utilizată pentru diagnostic în situațiile în care se dorește efectuarea unui tratament
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
plasarea unei proteze pentru o stenoză malignă. Tabloul clinic sugestiv: febră, frisoane, durere, apărare sau contractură. Tratamentul: antibioterapie + colecistectomie (sau colecistotomie percutană). Complicațiile septice postoperatorii sunt frecvente. C. PERFORAȚIA COLECISTULUI se produce prin necroza peretelui colecistului, frecvent în zona fundului vezicular mai puțin vascularizat. Pacientul prezintă greață, vărsături, dureri în hipocondru drept, febră, masă palpabilă în hipocondru drept. Diagnosticul poate fi uneori dificil. Ecografia sau tomografia computerizată evidențiază lichid liber în cavitatea peritoneală, calculi sau abces. Există trei tipuri de perforație
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
în pereții colecistului, nivel hidroaeric observat în poziție șezândă. - ecografia și CT evidențiază calculii și modificări de perete sugestive în doar 50% din cazuri. Tratament: antibiotice + chirurgie. E. COLECISTITA CRONICĂ LITIAZICĂ este forma cea mai frecventă de prezentare a litiazei veziculare. Se produce fie insidios, fie în urma unor colecistite acute repetate. Tabloul clinic este destul de șters și nespecific, punctat eventual de episoade de colecistită acută. Obișnuit, pacientul prezintă distensie abdominală, greață, rar vărsături, durere constantă dar de intensitate mică în hipocondrul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
plasmatice au valori tranzitor crescute. Poate fi prezentă leucocitoza. Hemocultura și bilicultura sunt pozitive (E.Coli, Pseudomonas). Ecografia poate evidenția creșterea diametrului coledocului (peste 7mm) și dilatarea căilor biliare intrahepatice (fig 40), eventual cu identificarea calculului coledocian și a litiazei veziculare concomitente. Un coledoc la limita superioară a normalului cu absența dilatării căilor biliare intrahepatice nu reprezintă elemente negative absolute pentru diagnostic. Colangiografia efectuată pe cale endoscopică retrogradă (CRPE) sau prin metoda rezonanței magnetice (MRCP) aduce date de înaltă sensibilitate și specificitate
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]