1,369 matches
-
Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinația de sub zăpadă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I, 08 decembrie 2011
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
prost, prea neevoluat. După mult timp...(gândindu-se, oftează) După mult timp el își va da seama că nu poate să împiedice clepsidra Universului, și atunci va voi să poată. Și într-un târziu, dar foarte târziu, poate prea târziu, via putea și lucrul acesta! (emoționat, ca și cum ar plânge) Însă să nu fie prea târziu și clepsidra universului să nu se răstoarne iar. ( începe deodată să râdă trist în barbă, ca bătrânii) Și Creierul universului să nu devină din nou materie
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IN MEMORIAM-COSTEA MARINOIU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Articol de Emil Istocescu In memoriam Costea Marinoiu (1937-2011) S-a stins din viată în acest sfârșit de decembrie 2011 profesorul Costea Marinoiu, personalitate de marcă a culturii vâlcene, folclorist, critic și istoric literar, scriitor prolific, membru și fondator de cenacluri literare și al Socității Culturale “Anton Pann” precum și cel mai vechi director din
IN MEMORIAM-COSTEA MARINOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350961_a_352290]
-
aș adăuga “suav-dramatice”. Iat ă cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram STĂNESCU: “Ieri am visat oglinzi prăfuite, / livezi în crepuscul; / omătul topit curgea în suspine” (“CRIPTICA”). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane ! Ș i apoi: Via ța este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine ! “acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal.” Adică, arderea interioară, trăirea cu intensitatea valurilor care macină
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
la propunerea lui Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române. A umblat prin multe locuri din țară și din străinătate, dar a ales să se refugieze în ultima perioadă a vieții (14 ani), la Valea Mare, la vreo 3 kilometri de Pitești. „Via de la Valea Mare - nota Fanny Rebreanu, soția marelui romancier - a fost singurul loc în care Liviu al meu s-a simțit cu adevărat fericit... De când și-a cumpărat casa, toate verile până după cules și le petrecea acolo, iar în
4 LIVIU REBREANU SI FANNY de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345702_a_347031]
-
coboară și urcă. ea trece cum fiorul prin trup în urmă-i adie când cald când răcoare pare o rază ce fuge de soare sau poate albina fugita din stup. în cale-i feciorii se-opresc nu știu de-i vie sau doar o năluca ochii ei ard când cu sete-o privesc de teama ei fug pe unde apucă. ea râde, înflorind dinții ei albi râsul i-l poartă vântul departe pașii ei dorul pare să-i poarte pe câmpul
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
casă-i strâmb stâlpul și țigla-i slăbită dar cuibul berzei pe horn stă neclintit, lacătul ușii, de soare și ploi stă ruginit, de-așteptare, stă cheia, în cui, prăfuită. Ferestele albite-s de perdele, tot fluturii cei vechi, tot via și-alte flori în veselarul vechi stau blidele, comori, și sub pridvor e plin de viorele. Câtă miere are glasul tău mamă, dulce mi-e gura când de dor mă frământ, nu-i spune tatii că ogoarele-i dragi s-
CÂTĂ MIERE ARE GLASUL TĂU MAMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356466_a_357795]
-
Mare: creaturile care nu sunt sfinte prin ființă, pot deveni sfinte prin împărtășirea de Duhul Sfânt. El este Făcător-de-viață, cum recităm în Crezul Ortodox, Suflu de viață; antifonul utreniei duminicilor glasului al IV - lea cântă: "În Duhul Sfânt tot sufletul viază și cu curăție se înalță; luminează-se întru Unimea Treimii cu sfințenie de taină". El ete Luminător. Versetul 10 al Psalmului 35 "Întru lumina Ta vom vedea lumină"este explicat de Sfântul Vasile cel Mare astfel: În luminarea Duhului vom
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
din viitor... Lumină din Lumină - Rază A purpurei de-a pururi vii, Cămașă de nou Soare ce crează Din veci în veci noi veșnicii... Precum un țipăt din cretacic În revelația-mi din somn Simțeam că-n n carnea-mi vie, tragic, Se-afirmă larvele-mi de Om. Atunci am dezlegat Cuvântul De dinainte de Cuvânt: Pământuri de pământ Pământul A fost... Un cod în cosmic vânt... Iubito, azi e frig și plouă... Sinucigașă toamnă! Plângi Și rupe-mi inima în două
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
îmi sunt scântei care pier și care cer alb suișul către cer, sufletul tău giuvaer. Domnișoară, căprioară, Adă-mi cântec de izvoară și mai dă-mi din palma ta să sorb sufletul de stea. Dă-mi din apa ta cea vie cântecul de ciocârlie și-al ei zbor plutind pe nor pân' la poarta stelelor, doar m-oi izbăvi de dor. Doar m-oi izbăvi de dor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: de leac / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE LEAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355290_a_356619]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > DANIELA GÎFU - JURNAL VENEȚIAN (2) - VIA GARIBALDI Autor: Daniela Gîfu Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului Prima noapte în Veneția nu a fost deloc liniștitoare. E chinul pe care-l cunosc în deplasare. Schimb locul, schimb aerul. Un cumul de
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
străbătută de „har” divin o adunătură de trivialități lingvistice închinate organelor humanoide excretor-reproducătoare și nimic altceva, un elogiu suprem adus, de fapt, vulgarității și violenței în exprimare Ființei umane cu rațiune și afect, practic, un mod de a încerca să vieze în această lume a nonvalorii prin norme subculturale și aculturale, deopotrivă, greu de acceptat de mintea sănătoasă a oricăruia dintre noi. Problema fundamentală și uluitoare în același timp azi este aceea că născătorii de asemenea contribuții literare de tip reziduu
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
coboară și urcă. ea trece cum fiorul prin trup în urmă-i adie când cald când răcoare pare o rază ce fuge de soare sau poate albina fugita din stup. în cale-i feciorii se-opresc nu știu de-i vie sau doar o nălucă ochii ei ard când cu sete-o privesc de teama ei fug pe unde apucă. ea râde, înflorind dinții ei albi râsul i-l poartă vântul departe pașii ei dorul pare să-i poarte pe câmpul
EA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355433_a_356762]
-
o numea Ungaretti, sunt elemente cu care bergsonismul dorește să recucerească ogoarele pierdute ale perceptului Socratic. Acesta folosit de Bergson devine solidar cu elanul vital și insurgent față de rațiune, fapt ce- l face pe Leon Brunschvicg să spună în “La vie interieure de l`intuition” că teoria bergsoniană “ignoră imperativul moral al lui Socrate”. A ne cunoaște spunea Bergson înseamnă a descifra în efervescența adâncurilor aritmiile și euritmiile elanului vital, a acorda puterile sufletului la tumultul răscolitor prin care viața cosmică
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
și mulți, mulți alții, veritabilie simboluri artistice, care nu merită vreodată, nici măcar dintr-o greșeală fără de voie, a fi aruncate în ghearele reci ale uitării viclene doar pentru că teatrul în sine reprezintă acea formă efemeră de artă ce se naște, viază și moare o dată cu creatorul său biologic și nimic mai mult. Simt de nenumărate ori, pur și simplu, nevoia de a pătrunde iarași și iarași, a nu știu câta oară în viață, până la ultimul atom al fibrei artistice singulare a acestor
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Versuri > Iubire > TE VOI GĂSI PE DRUMURI DIN POEME... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Știu că exiști, așa-i în legea firii. Sunt toate scrise. Adesea prin destin. Nu-i viată, să nu dea zălog iubirii... Un cant, un vers, o floare, un suspin. Te voi găsi pe drumuri din poeme, Pe care-încerc acuma să le scriu. Chiar dacă anii au trecut prin vreme, Secretul lor, eu încă îl mai știu. Din
TE VOI GĂSI PE DRUMURI DIN POEME... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355762_a_357091]
-
paupières pesantes L'eau est vive, clăire, pure, Je brûle,la soif me sèche la bouche Mais je ne désire pas prendre une tasse Le geste lui-même est un serment C'est la malédiction qui nous a réunis Dans cette vie de péchés lourds La lune du soir s'y brûle Plongeant dans l'eau douce, Mais, je ne me plains pas Je suiș mort de soif comme un chameau J'entends le gargouillis de l'eau Leș étoiles d'automne
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
mic Cei mai mari își fac damblaua, Cei mai mici aplaudă Și-așa prinde haimanaua Gustul pentru fraudă Dacă furi un măr, te leagă Un jandarm retrogradat Altul fură-o țară-ntreagă Și apoi e decorat Unul cară în afară Via-n geanta diplomat Da-l aflară. Și-l umflară Și-l lăsară: boss-umflat! Fură paznicii comori Meseria e o artă Dacă ai fereastra spartă Să nu-i crezi pe oratori! Altul fură când e noapte Soarele de la amiezi N-a
DINTR-O STANŢĂ ÎN INSTANŢĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346193_a_347522]
-
soarbă toată vraja inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire și
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
OARBE RĂTĂCIRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-nșiruire tristă de amiezi! își scurg licoarea-n negura-ți pustie, cântând a noapte prin safire verzi gemând a frigu-ți peste ceața-ți vie. Hlamide-și fac din zorii tăi cocorii strângând la piept buchet de depărtări, și toamnele, prundiș, își fac din norii vânzând catrene lacrimei din gări. Dansează blând a soarelui lumină pe sub colibi de oarbe rătăciri, destinul își așează matca fină
OARBE RĂTĂCIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370870_a_372199]
-
soarbă toată vraja inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Suflet deschis Atâtea bogății am strâns în ochii-mi blânzi și părul nins Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit! Căutătorii de comori m-au
CRINUL, FLOAREA SUFLETULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370864_a_372193]
-
am făcut părul grâu de vară să mă zărești de departe, chiar în intuneric să te luminezi iară ! În apă cristalină mi-am curățat trupul, alb că laptele să-mi fie; să te încânte mângâierea palmelor, lunecând pe pielea-mi vie. Mâinile muncite, frământând la pâine, să îți ofere doar plăcere și nicicând pe această lume, iubite, nu vei mai simți durere ! Vrăjit și totuși treaz să te bucuri de coapsele mele rotunde, iar departe de-mi vei fi, să nu
DE DRAGUL TĂU... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370968_a_372297]
-
și dumneata sufletul pereche și s-a rezolvat. Asta cu „sufletul pereche ” îl irită vizibil ,fiindcă imediat îmi dă replica : - Ce suflet pereche ? La mine sufletul pereche e orice femeie care-și desface picioarele ! Nu contează ,grasă,slabă, înaltă,scundă. Vie să fie ! - Sigur,important e să ai cu cine-o „pune” ! Cam subțire filosofia de viață ! Doar instincte primare și în rest nimic ! - Hai să-ți spun ceva ,că văd că ai rămas cu o impresie greșită. Mă consideri probabil
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
o abstinență de pustnic, aic apoi lacom de plăcerile vieții: fugind de oameni și căutându-i: nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecărtură”- fericită pentru artist, nenorocită pentru om.” Vlahuță: „...Îl văd înaintea mea viind zgribulit, cu gulerul ridicat, cu pălăria pleoștită trasă pe ochi, cu mâinile la piept, vârâte în mânecile unui paltonaș cam subțirel. Venea repegiar, în fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate, căci era numai în ghete și era zăpadă și
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
oameni, cu surâsuri de cer și cu pădure cu tot sunt averea inalienabilă și veșnică a Patriei noastre binecuvântată de Cel Care ne-a dăruit-o. La împărțitul țărilor de pe pământ, spune legenda, Dacii au făcut atâta chef, nu arseseră via, că s-au trezit abia după amiază, târziu, când toți își primiseră țara și plecaseră s-o ia în stăpânire. Când apostolul Andrei i-a spus Mântuitorului Hristos că dacoromânii sunt necăjiți tare și bocesc la Poarta Raiului, atunci Domnul
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]