477 matches
-
și Iebusiții 2. s-au unit împreună într-o înțelegere ca să lupte împotriva lui Iosua și împotriva lui Israel. 3. Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, 4. au întrebuințat un vicleșug, și au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat niște saci vechi pe măgarii lor, și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cîrpite, 5. iar în picioare purtau încălțăminte veche și cîrpită, și erau îmbrăcați cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
se lămurește despre ce-i vorba: cei șase negri, aflați toți sub comanda lui, fuseseră tratați de boli venerice și reușiseră cumva să se furișeze din tabără fără a avea certificatul medical În ordine. Acum li se descoperiseră Înșelătoria și vicleșugul cu care Încercaseră să scape și li se refuza dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis taică-tu. „Să fii sigură că n-o să mă mai Înșel altă dată“ - a zis. „Bine“ - am zis - „om trăi și-om vedea“. Ei, și n-au trecut nici doi ani și Rufus Porter a-ncercat din nou același vicleșug, a avut neobrăzarea să intre-n biroul tatălui tău, țanțoș ca un cocoș, și să-i ceară să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care le reînnoiește mereu. Pentru că le știe rețeta. Acea rețetă specială pentru Culoarea Culorilor, moștenită din moși strămoși n-o știe nimeni în afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul acestor rotiri și îndepărtări față de o scară în spirală, care apărea ca un ax al întinderii de vile și curți, de lanuri de rapiță și de grâu. Scara pentru ce e, Omar? întrebă Isabelle. Când ajungi în mijloc, te urci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai putând răbda La babă se arată Și-ncepe a-i preda: Bună bătrânico, Pe Nicolai iubesc, 455 {EminescuOpVI 456} De maica mi-este frică Ș-ași vrea să-l întîlnesc. Te știu că tu ești bună Și n-ai vicleșug, Să mi-l aduci pe lună Vrei ști vreun meșteșug. Astfel astea toate Din inimă le zici, Taci, fiică, nu se poate Tu vorbele îți strici. De geaba, bătrânico, Ieu nu pociu să-l urăsc, Și fă-mi tu orice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru a primi răspunsul. Slavii erau pe cât de cruzi, pe atât de viteji, pe uscat și pe mare. În schimb, n-aveau nicio noțiune de strategie, ci doar vicleșuguri de vânători și pirați. Înainte de răsăritul soarelui împresuraserăm deja tabăra lor din trei părți, lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gelozia lui. Înfăptuind acestea cu ajutorul episcopului catolic de Pavia, a reușit să-i introducă pe cei patru la curte. Prima parte a planului fiind încheiată, a început să lucreze la cea de a doua, cu complicitatea Wuldetradei, devenită deja roaba vicleșugurilor reginei. Așa se face că, sub diverse pretexte și prin mici trucuri, a pus-o pe frumoasa ei verișoară să stea lângă Rodoald cam la toate banchetele, dar și cu ocazia plimbărilor în grădinile palatului. Pe vremea aceea regele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și, ca dovadă, am răspuns: - Eh, cum să nu-mi amintesc! - Ce facem cu Logon, măi Krog, măi? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și, ca dovadă, am răspuns: - Eh, cum să nu-mi amintesc! - Ce facem cu Logon, măi Krog, măi? Întrebă Kikil. - Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor din care prea puțini pot ieși. Accesul lui Gavrilescu-Orfeu se face
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
de dârză la interpretare, poate fi socotită o reală punte a măgarului pentru orice literat de la noi. Pe de altă parte, mă-ntristează enorm faptul că, În două locuri, n-ai rămas consecvent cu tine Însuți, ci ai recurs la vicleșugul concesiilor cu scopul vădit de a face pe placul activiștilor culturali, care, oricum, nu vor publica aceastăți carte excelentă și-aceasta din simplul motiv că tu, creștin autentic, Îl afirmi pe Dumnezeu Încontinuu, În vreme ce politrucii din editurile actuale Îl neagă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
veți fi pedepsiți acum pentru că ați crezut în rațiunea voastră și nu în vechile și venerabilele cuvinte". Și va suna fatidica trompetă. Astfel este, fără vreo îndoială, sentimentul adânc al acestei moderne și foarte grave erori care se cheamă transformism, vicleșug care se antepune rațiunii. Dar îndepărtarea noastră de el trebuie să se facă printr-o asiduă și atentă contemplare a perfecțiunilor pe care cocotte sau păsărica de hârtie ni le arată... ......................................................... Așa se termină brusc manuscrisul Însemnări pentru un tratat
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
marginile noastre. De s-ar găsi vreun muritor să-mi dovedească prezența unui sens absolut, să-mi demonstreze o etică imanentă devenirii - mi-aș pierde mințile de remușcare și deznădejde. Când ți-ai risipit viața mîngîindu-te în inutila trecere, în vicleșugurile devenirii, când ai suferit pătimaș în aparențe - Absolutul te îmbolnăvește. Hotărât lucru! Viața nu poate avea un rost. Sau dacă are, va trebui să-l ascundă de vrea să ne mai aibă. Cine iubește cât de puțin libertatea nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
două ființe ce se află la același grad de luciditate, iubirea nu e posibilă. Ca întîlnirea să fie "fericită", trebuie ca una din ele să cunoască mai de aproape deliciile inconștienței. Îndepărtarea egală de natură le face egal de sensibile vicleșugurilor ei; de aici, o jenă de echivocurile erotice și mai cu seamă rezerva în complicitatea inevitabilă. Atunci când înșelăciunile vieții nu mai au nimic impermeabil ochiului tău, e bine ca femeia să fie aproape de starea de slujnică. Dragostea nu se poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează iubirea pe temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug.” Apare bănuiala, văzînd argumentele lui Alecu, că totul este o scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, În orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin. Vicleșugurile „simbadiei”. Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura retragerii. IV. Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet profesionist
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fel de a-ți încerca norocul pe degeaba. Ai pierdut, a fost ghinionul meu, nu-ți pasă. Ai câștigat, rămâne al dumitale. Poate că vrei mai mult, în partea de câștig ? Jumate-jumate e prea puțin ? Jenică negă hotărât. E un vicleșug, își spuse. Vrea să mă provoace cu tot dinadinsul. — V-au trimis cei de la centru să mă puneți la încercare, așa-i ? întrebă, cu arțag. Mă ademeniți să încalc regulile și pe urmă să mă dați în vileag. Dacă vor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la centru să mă puneți la încercare, așa-i ? întrebă, cu arțag. Mă ademeniți să încalc regulile și pe urmă să mă dați în vileag. Dacă vor să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și de comune decât din munca lor proprie, din îndeletnicirea cu meșteșugul părinților lor. Astfel s-au înmulțit rușinea de muncă și proletariatul condeiului, aceasta clasă vecinic nenorocită, condamnată la celibat și la mizerie, luptând prin ură, intrigi, calomnii și vicleșug pentru pînea amară a bugetului și înecînd c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat. Dar ce să mai vorbim asupra acestei materii? Prin pripirea celor crescuți de mici copii la Paris ni s-au îngreuiat preste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
după cum urmează: • Prologul care definește situația inițială (de fapt nu e vorba încă de funcție); • Absența unul din membrii familiei este absent sau părăsește casa; • Interdicția o interdicție este adresată eroului; • Încălcarea interdicția nu este respectată; • Divulgarea obținerea acestor informații; • Vicleșugul cel rău izbutește să-și înșele victima; Complicitatea involuntară lăsîndu-se păcălită, victima își ajută inconștient dușmanul. Aceste prime șapte funcții constituie un fel de secvență pregătitoare; acțiunea propriu-zisă începînd odată cu funcția a opta: • Prejudicierea răufăcătorul face un rău sau
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]