2,248 matches
-
locurile, Dora mi-a explicat că mai demult Începuse să-și Împartă clienții În două grupe: cei care Își dezvăluiau numele imediat cum intrau În camera 202, și cei care Își inventau unul, târându-se ca niște țipari, neajutorați, dar vicleni. Diferența dintre cele două grupe se suprapunea peste Înc-o variație pe care o observase, ceva ce, spunea ea, l-ar fi interesat cu siguranță pe Froehlich. Dora descoperise că unii voiau să-și vadă gesturile În oglindă, pe când ceilalți, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-a șters și a amuțit brus, am băgat de seamă disperat că pantofii mei rămăseseră pe jos. Trecu un minut Îngrozitor, vertiginos, apoi intrusul necunoscut Începu să cânte din nou: Oh, la, la, ești În mâinile noastre perverse, Durere vicleană și glande festive... Apoi În câteva minute plecă. Huuuu. Nu-mi descoperise pantofii. Eram salvat. Dar pentru cât timp? Mi-era clar că nu mai pot să rămân la toaletă nici o secundă. Următorul vizitator nu se va mulțumi cu chiuveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
numai din dragoste pentru mine („Dragoste!“ zbiară ea) și-a permis să facă toate chestiile degradante la care am obligat-o, chiar așa, textual. Or, lucrurile nu stau deloc așa, doctore! Dar deloc! Aici e vorba de încercarea acestei târfe viclene de-a mă tortura inoculându-mi un sentiment de vinovăție - ca să pună, astfel, mâna pe un soț. Fiindcă asta urmărește ea, vezi bine, la cei douăzeci și nouă de ani ai ei - dar asta nu înseamnă că, vezi, Doamne, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet pieptănându-se, Janet schimbându-și rochia, Janet trăgându-și ciorapii, Janet amestecând În pahare. Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se balansă și se repezi mugind Într-un tunel, apoi iarăși afară, ștergând răspunsul lui Mabel Warren, luându-l ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
om sărman care să fie convertit de la o datorie greșită la una bună, și cuvintele, cuvintele vagi și sentimentale care Îl mobilizaseră cândva și l-ar fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia de experiența categoriei sale, așa că nu-l privi pe om, ci se uită În podele, lăsând privirea să i se furișeze Înapoi ca o coadă de șopârlă. I se adresă la plural cu termenul de „frați“. Susținu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spatele și Myatt spuse cu ceea ce el spera a fi un ton autoritar și intimidant: — Vreau să cer o informație. Nu avea motive să-i fie teamă de un civil, dar când omul se Întoarse și-i văzu ochii devenind vicleni și insolenți la vederea lui, Îl apucă disperarea. Deasupra biroului atârna o oglindă și Myatt Își văzu În ea cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea și el fusese bun cu ea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva situația doctorului Czinner nu era oarecum aceeași: fusese prea credincios unor oameni care s-ar fi ales cu mai mult dacă el ar fi fost mai viclean. Îl auzi respirând cu dificultate În Întuneric și se gândi iar, fără Înverșunare sau reproș, că nu merită. Răscrucea drumurilor apăru brusc În lumina farurilor. Șoferul ezită o fracțiune de secundă În plus, apoi răsuci volanul și făcu mașină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Caută pe cineva, spuse șoferul. Dar asta Josef o știa destul de bine. Nu-l ucisese el pe Kolber În Viena? Nu evadase el doar cu o oră În urmă din Subotica, de sub ochii unei santinele? Nu era el individul deștept, viclean, rapid În reacții, care nu ezita niciodată? Blocaseră fiecare drum de mașini și totuși el reușise să se strecoare prin barajul lor. Dar, ca printr-o fisură mică și ascunsă, Îi veni În minte gândul că dacă pe el l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceață, Sylvie, dar ar trebui să fii paranoică. Asta nu Înseamnă că există cu adevărat ceva În legătură cu care să fii paranoică. Adevărul este că toate soțiile trebuie să fie În mod inconștient paranoice, dacă vrei. Tipele ca Sophia sunt foarte viclene, știi... continuă ea, și chiar dacă nu se petrece nimic, tot trebuie să fii permanent cu ochii În patru, pentru cazul În care se petrece ceva. Un pic cam ca În problema saudiților și a petrolului, ca să ne Întoarcem de unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman unde putea găsi șunca. Băcanul, al cărui unchi călătorise la Mecca și care era ferm convins că Allah îi pedepsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
politice crâncene și recurgând la diferite maniere artistice, autorul zugrăvește un mare număr de personaje în carne și oase. Cartea are peste patru sute de personaje, dintre care, migălos creionate și bine individualizate sunt câteva zeci. Regele statului Wei, Cao Cao, viclean, suspicios și complotist de marcă, Zhuge Liang, consilierul militar al statului Shu, un geniu în arta războiului, marele comandant de oști al statului Shu, Zhang Fei, curajos, brutal și necioplit, însă nu lipsit de prudență în unele împrejurări, comandantul general
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni tremurul din glas și îi zise tigrului: Hm! Văd că degeaba ți se spune regele animalelor, dacă ești atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Xiang Yu și alta de Liu Bang. Xiang Yu, provenit dintr-o familie de aristocrați din ținutul Chu, a fost un conducător de armată viteaz, dar trufaș. Liu Bang, un fost demnitar mărunt în timpul dinastiei Qin, era un tip viclean, dar priceput în a-i câștiga de partea lui pe cei mai înzestrați oameni ai vremii. În timpul războiului împotriva dominației imperiale Qin, cei doi au fost frați de cruce și s-au sprijinit reciproc. După destrămarea imperiului, ei au devenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ofițerii și ostașii statului Wei au rămas cu gura căscată, neînțelegând cum poate cânta Zhuge Liang într-un moment atât de critic. În fața unui oraș cu porțile larg deschise și a unui comandant de armată cântând din guqin, experimentatul și vicleanul general Sima Yi n-a mai știut ce să facă. Îl cunoștea perfect pe Zhuge Liang și nu se aștepta ca acesta să îndrăznească să întâmpine în acest mod o armată atât de puternică. A tras concluzia că acolo este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
face. Vilele, gipanele, merțanele, bodigarzii, rolexul pe mână sunt simboluri ale castei prădalnice. Fără ele nu ești de-al lor, nu exiști. Pe de altă parte, românul îmbogățit în aceste vremuri e, în general, un troglodit, un primitiv sufletește, șmecher, viclean, dibaci, dar nu inteligent și, cu atât mai puțin, sensibil. Mintea lui alunecoasă și rece nici nu concepe să facă altceva cu banii, golul lui lăuntric nu poate fi compensat decât cu un lux porcesc pe dinafară. Asta înseamnă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mie, Filip, ascuns până acum sub masca frații mari? Să mă gândesc cu nostalgie cum le trăgeam șuturi în fund fraților mici, să mă scufund printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de niște hârțoage; fufei, căreia nu i se distingea tenul sub farduri, dar i se distingeau sânii sub decolteuri și picioarele sub fuste mini, i s-a năzărit să profite de sfârâitul călcâielor și să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de casă, a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui tata îi era inima mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă așteptați să găsiți? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce dorești, Johns?“ Îl Întrebase furios doctorul, care părea tare nervos. Iar Johns, care Încă mai credea În puritatea fanaticului doctor, socotindu-l doar indus În eroare, văzuse o singură soluție: să-l Împuște! Zărind apoi sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
infirmierilor de ambulanță și ale personalului de la stația de alimentare, fiecare cu repertoriul lor de mișcări particulare. Mai târziu, am aflat că Vaughan colecționa în albumele sale fotografice grimasele infirmierelor de la urgență. Pielea lor închisă la culoare transmitea toată sexualitatea vicleană pe care le-o stârnea Vaughan. Pacienții lor mureau în intervalul dintre un pas și altul al pantofilor cu talpă de gumă, în contururile schimbătoare ale coapselor lor când se atingeau una de cealaltă în ușile sălilor de urgență. Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noroc, scandalagiu și bătăuș, ucigaș... Și pe jumătate vrăjitor, din cîte-am Înțeles. Un adevărat fiu al diavolului, mai urît decît toți dracii la un loc, spuse el dînd din nou din cap, convins. Nu ești nebun, nu... Ești cumplit de viclean, În stare să faci să se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe Old Lady II cînd, dindărătul jaluzelelor de la fereastra cabinei sale de la pupa, observa mișcările echipajului, fără ca nici măcar secundul să poată ghici vreodată dacă Îi pîndea sau trăgea liniștit la aghioase În patul lui. Apoi, În timpul nopții, cînd dădea ordine, vicleanul căpitan stabilea pedepsele și recompensele, iar În felul ăsta obținea de la oamenii lui mai multă supunere decît oricare dintre colegii săi, pentru că veghea invizibilă ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un viclean Încurcă-lume și un șmecher ce căuta zi și noapte o formulă de a scăpa din locul acela blestemat sau de a-i veni de hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung, dar pe care teama Îl sufoca atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În acel gen de bătăi, la care fusese nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de lavă pe ceea ce Într-o zi avea să fie un mare depozit unde avea să se strîngă toată apa care venea pe povîrniș la vale. E nebun și nu trebuie să aveți Încredere În el, pentru că mai e și viclean pe deasupra. O să vă folosească pînă cînd o să se sature sau pînă cînd va captura altă femeie... În acea zi, viața dumneavoastră o să Însemne mai puțin decît aceea a unei broaște-țestoase, puteți fi sigură de asta... Niña Carmen păstră tăcerea, analizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]