288 matches
-
este un titlu nobiliar ereditar, între baron (care are valoare mai mică) și conte (care are valoare mai mare). Un viconte este un membru al nobilimii europene a cărui titlu de conte este de obicei, ca în almanahul nobilimii britanice, deasupra unui baron și mai jos decât un earl (în Marea Britanie) sau un conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la forma acuzativă ("vicecomitem") a cuvântului latin medieval "vicecomes", format din "vice" ("deputat") + "comes" (în sensul original "companion", dar mai apoi cu sensul de curtezan imperial, și în cele din urmă "conte"). Cuvântul viconte, folosit în limba engleză din 1387, vine din franceza veche "visconte" (în franceza modernă: "vicomte"), din latina medievală "vicecomitem", cazul acuzativ al cuvântului "vicecomes", din latina vulgară "vice-" "asistent" + latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la început primeau titlul de la monarh, nu ereditar; dar în
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la început primeau titlul de la monarh, nu ereditar; dar în curând au avut și ei tendința de a fi stabliți ereditar "lato sensu" (în sens larg).
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
de onoare pe sora ei, Pippa. Au fost patru ajutoare de mireasă: Lady Louise Windsor, fiica cea mare în vârstă de șapte ani a Contelui și Contesei de Wessex, Margarita Armstrong-Jones, fiica cea mare în vârstă de opt ani a Vicontelui și Vicontesei Linley, Grace van Cutsem, fiica în vârstă de trei ani a prietenului cuplului Hugh van Cutsem (care și-a acoperit urechile în timpul sărutului din balcon a prințului și prințesei din cauza zgomotului făcut de mulțime) și Eliza Lopes, nepoata
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
împărat. Duhovnicul lui Aquila i-a hrănit ambiția contelui și l-a încurajat să creeze propria sa facțiune printre curteni. Paulo Barbosa da Silva (administratorul palatului) a fost alarmat de acest lucru. El împreună cu Aureliano de Sousa e Oliveira Coutinho, Viconte de Sepetiba, au format un grup cunoscut sub numele de "Facțiunea curtenilor", care era alcătuit din funcționari cu rang înalt la palat și politicieni notabili. Ei au exercitat o puternică influență asupra lui Pedro al II-lea ani de zile
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
căsătorie a devenit regină a Olandei. A avut un fiu nelegitim, Charles Auguste Louis Joseph, duce de Morny cu iubitul ei Charles Joseph, conte de Flahaut. Hortense s-a născut la Paris, Franța la 10 aprilie 1783, fiica lui Alexandre, Viconte de Beauharnais și a soției lui, Joséphine Tascher de la Pagerie. La scurt timp după nașterea ei, părinții s-au separat. Tatăl ei a fost executat la 23 iulie 1794 în timpul Revoluției franceze, cu câteva zile înainte să se sfârșească Regimul
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
și a moștenitorului tronului, prințul de Galles. Regele îl numea "copil dulce și soție", iar George Villiers a devenit favoritul lui; Iacob I l-a răsfățat și acoperit cu atenții. În mai puțin de doi ani a devenit baron Whaddon, viconte Villiers în 1616, conte de Buckingham în 1617. În 1618 a ajuns la rangul de marchiz, iar în 1623 a devenit duce de Buckingham. după reducerile nobiliare din perioada Tudor, Buckingham era cel mai înalt în rang după membrii familiei
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
moartea lui Richelieu în 1642 a încercat anularea căsătoriei sale în speranța unei căsătorii cu Mademoisellelle du Vigean, până când ea a intrat la Carmelite în 1647) În 1644, a fost trimis cu întăriri în Germania pentru a-l ajuta pe Vicontele de Turenne. În finalul Bătăliei de la Freiburg (august) armata franceză a câștigat o mare victorie asupra bavarienilor comândați de Baronul Franz von Mercy. Campania din vara anului 1645 s-a deschis cu înfrângerea Vicontelui de Turenne de către Baronul Franz von
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
Germania pentru a-l ajuta pe Vicontele de Turenne. În finalul Bătăliei de la Freiburg (august) armata franceză a câștigat o mare victorie asupra bavarienilor comândați de Baronul Franz von Mercy. Campania din vara anului 1645 s-a deschis cu înfrângerea Vicontelui de Turenne de către Baronul Franz von Mercy în Bătălia de la Mergentheim dar acest lucru a fost reparat prin victoria de la Nördlingen în care Mercy a fost ucis iar Ducele de Enghien rănit. Capturarea orașului Philippsburg a fost cea mai importantă
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
căsătorească cu singurul fiu al avocatului Ronald Armstrong, fotograful Antony Armstrong-Jones. Cu acordul reginei, căsătoria are loc la 6 mai 1960 la Westminster Abbey. În 1961, soțul prințesei este numit Conte de Snowdon. Din căsătorie au rezultat doi copii: David, Viconte Linley în 1961 și Lady Sarah în 1964. Mariajul a fost aspru criticat în presă și la curte, cei doi fiind suspectați de a avea legături extraconjugale. Prințesa își petrecea majoritatea timpului în vila sa de pe insula Moustique, unde se
Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon () [Corola-website/Science/320542_a_321871]
-
Pentru a evita acest lucru, Francisc al II-lea a recunoscut-o oficial pe Anne ca moștenitoare a domeniilor sale la 10 februarie 1486, însă problema căsătoriei ei rămânea o chestiune diplomatică. Anne a fost logodită de mai multe ori. Vicontele Ioan al II-lea de Rohan, aflat de asemenea în linia de succesiune a tronului breton, a oferit cu sprijinul mareșalului Jean IV de Rieux un dublu mariaj pentru fii săi François și Jean cu Anne și sora ei Isabelle
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
și o istorie comune ca locuitori ai unui imperiu unic lusofon, înconjurat de o republici hispanofone. Prima revigorare a interesului față de Cabral a provenit din redescoperirea în 1839 a mormântului său de către istoricul brazilian Francisco Adolfo de Varnhagen (devenit apoi viconte de Porto Seguro). Starea total neglijată în care a fost găsit mormântul lui Cabral era să ducă la o criză diplomatică între Brazilia și Portugalia—ultima condusă la acea vreme de sora mai mare a lui Pedro al II-lea
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
blestemul națiunii". S-a convertit la romano-catolicism de la anglicanism în 1663. Printre descendenții ei se include și Diana, Prințesă de Wales. Născută Barbara Villiers, în parohia St. Margaret, Westminster, a fost singurul copil a lui William Villiers, al II-lea viconte de Grandison și al soției sale Mary Bayning, moștenitoarea lui Paul Bayning, I viconte Bayning. Bunicul patern a lui Barbara, era frate vitreg cu George Villiers, Duce de Buckingham. În 20 septembrie 1643, tatăl ei a murit în războiul civil
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
se include și Diana, Prințesă de Wales. Născută Barbara Villiers, în parohia St. Margaret, Westminster, a fost singurul copil a lui William Villiers, al II-lea viconte de Grandison și al soției sale Mary Bayning, moștenitoarea lui Paul Bayning, I viconte Bayning. Bunicul patern a lui Barbara, era frate vitreg cu George Villiers, Duce de Buckingham. În 20 septembrie 1643, tatăl ei a murit în războiul civil englez, datorită unei răni din bătălia de la Newbury, unde lupta de partea regaliștilor. El
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
Brunner, J. - „"Un labirint de stele"” - Editură Lucman Bulgakov, M. - „"Diavoliada"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Baronul din copaci"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Cavalerul inexistent"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Dacă într-o noapte de iarnă un călător"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Vicontele tăiat în două"” - Editură Univers Clarke, A.C. - „"3001 - Odiseea finală"” - Editură Image Feist, R.E. - „"Magician (carte)"” - Editură Elit Franz, O. - „"Sfâșierea"” - Editură Dacia Gibson, W. - „"Contele zero"” - Editură RAO Grant, R.R. - „"Animalul de beton"” - Editură Dacia Haldeman, J. - „"Pace eternă
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
Antiohiei din anii 1097 - 1098, Tancred (pentru o taxă de 400 mărci de argint) împreună cu detașamentul său a cucerit ruinele importante din apropierea mănăstirii și un turn strategic, blocând calea de ieșire din oraș. Când Petru Sihastrul și Guillaume de Charpentier, viconte de Melun au dezertat din tabăra cruciaților, a pornit în urmărirea lor și i-a forțat să se reîntoarcă, prevenind astfel abandonul în masă al soldaților. Ulterior, Tancred a fost implicat în disputele dintre liderii cruciadei, susținîndu-l pe Raimond de
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
la vânătoarea de păsări, începând cu secolul al XI-lea, cu precădere în Franța și Anglia. Numele de "Spaniel" ar putea foarte bine să indice țara de origine a rasei, întrucât împătimitul de vânătoare Gaston Phoebus, conte de Foix și viconte de Béarn îl identifica, în lucrarea sa "Tratat de vânătoare" (1387-1388) sub denumirea de "Espainholz". Încă de la început, câinii care au prevestit apariția rasei s-au evidențiat atât la vânătoarea pe teren, cât și pe apă. Spania 38-43 cm ( Englez
Cocker Spaniel () [Corola-website/Science/323108_a_324437]
-
parte activă la lupta de opoziție față de propunerea guvernului liberal de abolire a dreptului de veto a Camerei Lorzilor. În 1911, au fost create titlurile de Baron Ravensdale, în comitatul Derby, (care a fost transmis, în lipsa moștenitorilor masculini fiicelor sale), Viconte Scarsdale, în comitatul Derby, (care a fost transmis, în lipsa moștenitorilor masculini, moștenitorilor masculini ai tatălui său, și Earl Curzon of Kedleston, în același comitat Derby, cu dreptul de moștenire normal, toate înscrise în Almanahul nobilimii Regatului Unit. Din decembrie 1916
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
la Westminster Abbey. Geroge Curzon a fost înmormântat alături de soția sa Mary, în cavoul familiei, pe 26 martie. Odată cu moartea sa, baronatul, comitatul și marchizatul de Curzon de Kedleston și comitatul de Kedleston și-au încetat existența, în vreme ce rangul de viconte și de baron de f Scarsdale a fost moștenit de un nepot. Baronatul de Ravensdale a fost moștenit de fiica sa cea mai mare, Mary. Dacă vastele cunoștințe cu privire la Asia Centrală i-au adus lui Curzon respectul colegilor de guvern, natura
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
această regiune istorică. Inițiată de Mișcarea sionista, construirea acestei universități a început în anul 1918 cu sprijinul unor personalități printre care oamenii de știință Albert Einstein, Sigmund Freud, Martin Buber și Hâim Weizmann, lorzii Arthur Balfour și Herbert Samuel (primul viconte Samuel), poetul Hâim Nahman Bialik, rabinul șef al evreilor din România, dr.Iacob Itzhak Niemirower și alții. HUJI se clasifică printre primele 53-121 universități din lume La HUJI studiază 23 500 studenți, dintre care 11 700 la primul titlu, 6
Universitatea Ebraică din Ierusalim () [Corola-website/Science/324092_a_325421]
-
de Cosmo Gordon Lang, arhiepiscop de Canterbury. Nașii lui au fost: regele George al VI-lea (unchiul patern), regina Mary (bunica paternă), Prințesa Helena Victoria (verișoara sa), Lady Margaret Hawkins (mătușa maternă), Lordul William Montagu Douglas Scott (unchiul matern) și vicontele Gort. Din cauza războiului, ziarele nu au identificat locația exactă a botezului, și s-a scris că a avut loc "într-o capelă privată din țară". În 1947, Prințul William a fost paj la nunta verișoarei sale, Prințesa Elisabeta cu Prințul
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
nu își dea seama că forțele Moritani au fost completate de către trupele [[Casă Harkonnen|Casei Harkonen]], dușmanii de moarte ai [[Casă Atreies|Casei Atreides]]. Războinicii sardaukar ai Împăratului padișah se vor implica pentru a preveni un război pe scară largă. Vicontele Hundro Moritani a planificat această ofensiva tot că un mijloc de a aduna Casele Ecazi, Atreides, și forțele imperiale să îi anihileze cu ajutorul unui dispozitiv apocaliptic. Complotul este dejucat când Hiih Resser, Maestrul de arme al casei Moritani, dezactivează armă
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]
-
a rezistat atacurilor rușilor, care au fost obligați în cele din urmă să se retragă datorită crizei în aprovizionare și a bolililor care le măcina armata. Între timp, la conducerea guvernului francez a venit un politician cu vederi mai liberale, vicontele de Martignac (ianuiarie 1828). Acesta a venit la putere după ce în Franța au fost organizate alegeri la care au participat doar electoratul aristocratic, care a votat împotriva facținii ultraconservatoare. De Martignac era dornic să câștige popularitate și a anunțat în
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]