902 matches
-
grafică a acesteia, chiar dacă cititorului i se oferă un inventar mai mult sau mai puțin complet al obiectelor din încăpere. Citatul următor din romanul lui Trollope Turnurile din Barchester este un exemplu tipic de descriere a unui interior în romanul victorian. Doi demnitari ecleziastici din Barchester, domnul Grantly și domnul Harding, fac prima lor vizită la domnul Proudie, noul episcop de Barchester, deși oarecum fără tragere de inimă, pentru că nu sînt total de acord cu întîlnirea: Preasfinția sa era acasă și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mobilierului din cameră, însă nu apare nici o referire la modul în care acesta este aranjat. Concretizarea acestei încăperi în imaginația cititorului este posibilă numai în măsura în care se presupune că aranjarea mobilei în cameră respectă probabil designul unei camere de primire tipic victoriene. Se pare că cititorului ar fi trebuit să-i fie familiar acest design, la fel cum sînt cei doi vizitatori care privesc salonul ca pe o "cameră binecunoscută". În orice caz, relațiile spațiale constituie o zonă nedeterminată pentru cititorul modern
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
scriitor modern cu greu ar fi putut neglija ocazia de a indica relația spațială dintre scaunul episcopului, canapea și șemineu prin intermediul unei perspectivizări corespunzătoare, conferindu-le astfel acestor elemente semnificație semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
interiorul camerei rămîne nedeterminată și va fi susținută de fiecare cititor, în cel mai bun caz în funcție de imaginația proprie. 5.3. Perspectivism aperspectivism: dimensiunea lor istorică Romanele timpurii reflectă o preferință pronunțată pentru un stil narativ aperspectival. Aproape toți autorii victorieni însemnați, Dickens, Thackeray, George Eliot și Trollope, precum și contemporani ai acestora cum sînt, printre alții, Balzac, Jean Paul Richter, Tolstoi folosesc, per ansamblu, o narațiune aperspectivală. O tendință către perspectivism este inițial observabilă în romanele lui Flaubert și Henry James
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
abia dacă există vreun roman în care o astfel de omnisciență să fie folosită de la început pînă la sfîrșit și pentru toate personajele, conexiunile, cauzele etc. În romanele lui Dickens și ale lui Thackeray, precum și în ale celor mai mulți dintre autorii victorieni, de pildă, secțiunile în care naratorul auctorial își dezvăluie natura omniscientă alternează cu cele în care acesta se preface că are doar o cunoaștere parțială asupra întîmplărilor narate. Această alternanță a gradului de cunoaștere este în general însoțită de o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi a vieții aventurierului fermecător, însă inacceptabil din punct de vedere moral, Barry Lyndon 322, indică faptul că încă nu fusese dezvolată o sensibilitate pentru perspectivizarea și relativizarea posibilităților acestei forme narative la nivelul celei mai mari părți a publicului victorian. În mod evident, era încă greu pentru majoritatea cititorilor victorieni să privească perspectiva internă la persoana întîi a naratorului Barry Lyndon cu detașare. Thackeray a fost generos în a oferi indicații în privința abilității limitate a naratorului de a-și prezenta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vedere moral, Barry Lyndon 322, indică faptul că încă nu fusese dezvolată o sensibilitate pentru perspectivizarea și relativizarea posibilităților acestei forme narative la nivelul celei mai mari părți a publicului victorian. În mod evident, era încă greu pentru majoritatea cititorilor victorieni să privească perspectiva internă la persoana întîi a naratorului Barry Lyndon cu detașare. Thackeray a fost generos în a oferi indicații în privința abilității limitate a naratorului de a-și prezenta în mod obiectiv situația. De fapt, receptarea ostilă a romanului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Cititorii care l-au făcut pe un autor să indice cu arătătorul său auctorial slăbiciunea morală a eroului său cu siguranță nu i-au oferit acestuia niciun stimulent pentru folosirea unor tehnici de perspectivizare mai complexe într-o narațiune. Publicul victorian era, totuși, foarte eterogen, atît social, cît și în privința educației. În consecință, poate fi presupusă prezența unor cititori capabili că aprecieze începuturile unei redări a medierii mai subtile, mai puternic indirecte. Iarăși și iarăși în operele lui Dickens, Thackeray, George
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
roman. Dickens se apropie cel mai mult de o tehnică a punctului de vedere consecventă atunci cînd pune un narator nepersonalizat să prezinte o întîmplare ca și cum ar fi fost el însuși prezent ca martor invizibil. Prezentarea lumii interioare în romanul victorian reflectă o tendință similară. Punctul de vedere este uneori limitat la un personaj ficțional, însă niciodată pentru multă vreme. În opera lui Dickens, în special personajele sortite să moară pe scenă sînt prezentate prin intermediul unei perspective interne personale mai detaliate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
faptul că Dickens experimenta un nou stil narativ perspectival înainte de a muri. Se presupune că a fost influențat de poveștile polițiste ale lui Wilkie Collins, în care natura conținutului necesită perspectivizare mai accentuată. Aceste observații legate de perspectiva din proza victoriană au pornit de la acele forme de perspectivizare caracteristice romanului perspectival modern. Operele reprezentative pentru curentul stilistic aperspectival definit la începutul acestui capitol folosesc de asemenea anumite tehnici de control al simpatiilor cititorului, care pot fi, într-un fel, regăsite în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale rezumatului (auctorial) și ale condensării. Relatarea vorbirii și descrierea acțiunii sînt deseori combinate, așa cum se poate vedea în expresiile "Spunea el adesea" sau "ar spune el", care erau întrebuințate foarte frecvent de Thackeray și de alți scriitori din epoca victoriană pentru a indica faptul că un anumit enunț al personajului este folosit în mod curent 434. Referirea la natura iterativă a unei acțiuni sau a unei expresii este, în mod normal, un element auctorial, așa cum fiecare tip de rezumat narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
era să prindă crenguțele de mirt pe rochia albă din moiré antique... Asta se petrecea în sufrageria mică446. Aceasta este o contaminare a vorbirii naratorului de către vorbirea personajelor, un fel de citat indirect, care poate fi observat frecvent la romancierii victorieni precum Dickens, George Eliot și Meredith, care preferă un stil auctorial foarte pronunțat. De regulă, aceasta aruncă o ușoară lumină ironică asupra personajelor "citate". Acest element narativ a fost deja utilizat magistral de Jane Austen, scriitoarea care a ajutat stilul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primele romane la persoana întîi, The Unfortunate Traveller al lui Thomas Nashe: privind printr-o gaură din perete, naratorul la persoana întîi vede cum un bandit agresează o femeie virtuoasă, în timp ce aceasta stă aplecată asupra corpului soțului ucis493. Majoritatea autorilor victorieni utilizează această tehnică: de exemplu, Dickens o folosește în romanul David Copperfield 494. Scările lungi și ușa parțial deschisă a camerei care servește drept locuință temporară pentru Martha și Emily oferă condiții favorabile pentru o astfel de scenă, iar Dickens
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
505-509 (citită pe 1 noiembrie, 1837). Darwin, C. (1859), On the origin of species, Murray, Londra. Darwin, C. (1882), The formation of vegetable mould through the action of worms, with observation on their habits, Murray, Londra. de Vries, L. (1971), Victorian inventions, McGraw-Hill, New York. Dyson, F. (1979), Disturbing the universe, Harper, New York. Engels, F. (1894), Herr Eugen Duehring’s revolution in science, International Publishers, New York. Feldman, D.H., Csikszentmihalyi, M., Gardner, H. (1994), Changing the world: A framework for the study of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cordon sanitaire, susținut În mod voluntar de membrii sănătoși ai societății. Soluțiile la problema prostituției erau foarte diferite, de la abolire până la reglementare. Argumentele În favoarea fiecăreia dintre aceste opțiuni reproduceau dezbaterile care se desfășuraseră cu un secol În urmă În Anglia victoriană 71. Opțiunea reglementării a câștigat În cele din urmă, fiind considerată o abordare mai realistă, dublată de Încercări de reintegrare a prostituatelor. Eugeniștii ajunseseră la concluzia că femeile care se prostituau puteau fi readuse În societatea normală, cu condiția să
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de eugeniștii cu convingeri neolamarckiene. Vezi Paul, Controlling Human Heredity, capitolul 3. 70. Ovidiu Comșia, „Semnificația socială a veneriilor”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 3, nr. 7-8, iulie-august 1929, pp. 232-243, În special p. 237. 71. Judith Walkowitz, Prostitution and Victorian Society: Women, Class and the State, Cambridge University Press, Cambridge, 1980. 72. Ovidiu Comșia, „Considerații generale asupra cauzelor prostituției”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 4, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1930, p. 53. 73. Stanca, „Lupta contra prostituției”, pp. 572. 74. Iuliu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Press, Oxford, 1991. Vulcănescu, Mircea et al. (eds.), Dimitrie Gusti și Școala Sociologică dela București, București, 1937. Walkowitz, Judith, City of Dreadful Delight: Narratives of Sexual Danger in Late-Victorian London, University of Chicago Press, Chicago, 1992. Walkowitz, Judith, Prostitution and Victorian Society: Women, Class, and the State, Cambridge University Press, Cambridge, 1980. Weber, Eugen, Varieties of Fascism, Vintage Books, New York, 1964. Weindling, Paul, Health, Race and German Politics Between National Unification and Nazism, 1870-1945, Cambridge University Press, Cambridge, 1989. Weiss, Sheila
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
autorului). Marx, Engels și Lenin foloseau termenul de „sub-proletariat” pentru a-i desemna pe toți acei marginali care nu se supuseseră disciplinei clasei muncitoare. Disprețul lor pentru această categorie era nemărginit și s-a reflectat În atitudinea cvasi-rasistă a elitelor victoriene față de săracii „lipsiți de orice merite” (pentru traducerea În limba română, vezi Lenin, Opere complete, volumul 33, Editura Politică, 1965, p. 102). Stites, Revolutionary Dreams, p. 32. V. I. Lenin, The Agrarian Question and the Critics of Marx, ediția a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
inevitabil schematic, de care vrem să ne delimităm. Carmen Bujdei: Ar putea fi vorba de modelul critic propus de Spăriosu in The Wreath of Wild Olive: Play, Liminality and the Study of Literature, unde el sugerează posibilitatea revenirii la critica victoriană practicată de Arnold, Pater sau Wilde, la o critică ludică, nonagonistă, „eirenică” (criticul Înțelegând prin aceasta, În sens etimologic, de la grecescul eirene = „pace”, o critică mai puțin distructivă și mai puțin opozitivă, adică una Împăciuitoare, armonizatoare)? Spăriosu insistă asupra esenței
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mic care va intra Într-o carte mai mare. Ceea ce i-aș ura eu acestei cărți este ca ea să arate ca un volum despre perioada comunistă, scris după o sută de ani de la prăbușirea comunismului, așa cum scriem despre perioada victoriană sau despre epoca lui Pericle, cu acea luciditate a detașării istorice, care să ne facă fenomenele limpezi. Sanda Cordoș: Probabil și din pricina „viitorului luminos” pe care l-am Înghițit În comunism, eu abia reușesc să mă proiectez până În ziua de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Babeți), București, 1990; Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Timișoara, 1995; Structuri ficționale în jurnalul intim, București, 1995; Scrisori din închisoare și alte eseuri (în colaborare), Iași, 1997; The Neighbours of Franz Kafka (în colaborare cu Vladimir Tismăneanu), Iași, 1998; Victorian Fiction, Iași, 1998; Nicolae Manolescu, Arhivele Paradisului. Un dialog cu Mircea Mihăieș, Timișoara, 1999; Masca de fiere, Iași, 2000; Încet, spre Europa, Iași, 2000; Atlanticul imaginar, Timișoara, 2002; Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, București, 2003. Ediții: Vladimir
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
cariera universitară la Facultatea de Limbi Străine, Catedră de limbă și literatura engleză. Două decenii, din ianuarie 1968 până în septembrie 1987, când pleacă definitiv din țară și se stabilește în Statele Unite ale Americii, va fi lector, ținând cursuri despre literatura victoriana, românul englezesc și american din secolul al XVIII-lea până în zilele noastre, poezia engleză modernă, teoria și critica literară de limbă engleză în secolul al XX-lea. În 1990 obține titlul de master în literatura comparată la Cornell University din
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
germană cu care a trăit la Londra, cf. Sikh Encyclopedia, p. 114. Ca și Honigberger, biografia lui a devenit un exemplu de cosmopolitism: vezi Simeran Man Singh Gell, „The inner and the outer: Dalip Singh as an Eastern stereotype in Victorian England”, Shearer West (ed.), The Victorians and race, Aldershot Scholar Press, 1996, pp. 81-102. 228. E posibil, așa cum am menționat În studiul introductiv, ca Honigberger să Încerce aici să explice Îndepărtarea sa din Lahore În iunie 1844, Împreună cu alți ofițeri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au lărgit acest orizont al cunoașterii și educației mai ales prin literatură, muzică, pictură. În Epoca modernă și contemporană, diamantul nostru pe care l-am numit educație, începe să capete strălucire. Asistăm la o diversificare a acestui domeniu: în Anglia victoriană guvernanta era cea care desăvârșea educația copilului și nu părintele, în Japonia sau Tibet maestrul, iar în Africa colonizatorul, chiar și cu forța. Prioritate aveau cunoștințele și deprinderile, dar se urmărea și o idolatrizare a unor eroi: mari conducători, aventurieri
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
emițător continuu de semnificații, fără a atinge însă iluzia „operei nețărmurite”. Cu eseurile din Cultura ca interior (2001) P. se manifestă din nou ca fin anglist ce evoluează pe arii largi: de la „reverberații shakespeariene” la romanticul Samuel Coleridge și la victorienele surori Brontë ori la moderniștii T.S. Eliot, Virginia Woolf, Malcom Lowry și până la autori intens traduși în zilele noastre, precum Angela Carter sau Vladimir Nabokov. În analize care vădesc erudiție și rigoare academică, autoarea își pune în valoare sensibilitatea poetică
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]