25,809 matches
-
a preluat rolul muribundei Edituri Minerva. Al doilea eveniment privește reeditarea Memorii-lor, în 1998, cu completări documentare și publicistice realizate de Gabriela Omăt. Dar ediția critică E. Lovinescu își așteaptă continuarea și în cadrul ei ar fi ideal să se înregistreze victoriile, cuceririle documentare pentru completitudinea operei. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să existe o relație firească între orice ediție critică și publicările libere de aparatul de istorie literară. Dar asta e o altă problemă � una derivată, dar la fel de importantă. Să
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine, cu răbdare, strânși unul într-altul, umplu burta animalului. Mirosul de lac n-a dispărut de tot și-i amețește. Dorm cu neliniștea pe care-o dă certitudinea victoriei iminente. Așa cum era hotărât, în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
aveau încă încredere. Azi o să le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
strategie și nu pulsiune. A o cîștiga pe Desdemona face parte din această extraordinară diplomație care consistă în a poseda și gloria militară și simbolurile aristocratice. Desdemona e un trofeu. O satisfacție narcisică. Ceea ce contează nu e atît actul, cît victoria căsătoriei. Aici intervine mutația radicală propusă de Șerban: cuplul nu e fundat pe o împlinire erotică, ci pe o promisiune, pe o dublă proiecție, căci fiecare e pentru celălalt o întruchipare a absolutului, Otello pentru Desdemona o reprezintă pe cea
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
un recent interviu apărut în cotidianul israelian Ha’aretz. Deocamdată însă nu despre asta e vorba, ci despre ceea ce debitează public un candidat la președinția României despre alegerile din țara noastră. Dar și despre promisiunile lui, în contul unei eventuale victorii. „Dați-mi mie puterea în viitoarele alegeri, împiedicați falsificarea rezultatelor alegerilor și va fi bine și pentru israelieni. Cînd eu hotărăsc ceva, sunt credincios ca un cîine.” Asemenea cereri sunt de un cinism fără margini, insultătoare și pentru români și
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
situația neobișnuită în care în SUA atât președintele țării cât și senatul și congresul sunt în mâna unui singur partid, mergând până acolo că unele state și comitate (counties) cunoscute drept redute republicane au votat cu opoziția. Experții consideră că victoria puțin așteptată în alegeri a noului președinte s-a datorat mai puțin meritelor acestuia cât speranța de a întrerupe un sistem devenit indiferent la nevoile oamenilor. Deși nu împărtășesc părerea lui Eric Foner, profesor de istorie la Columbia University, care
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
PG 8, col. 711); 1, 9, 47, 2: „Trebuie să îndepărtăm cu totul de la noi controversa și sofistica, căci cuvintele sofiștilor nu numai că înșeală și fură pe mulți, dar le fac și silnicie; și adeseori se ajunge la o victorie cadmiană” (PSB 5, 37; PG 8, col. 743); 1, 8, 40, 5: „Acești sofiști sunt lupi răpitori, îmbrăcați în piei de oaie; fac sclavi din oameni liberi; cu măiestria limbii lor corup sufletele; fură pe nevăzute, dar sunt vădiți ca
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
aparte merită studiile și notele care privesc întregirea micilor inscripții de pe „potirul” de la Moigrad datat în secolul al IV-lea (inițial, EGO [...]VIVS VOT(um) P[(osui)], apoi EGO ... VLVS VOT(um) P(osui); VIVATIS IN DEO; IN (Christum) VNVM (victoria); UTE(re) FEL(ix)) (p. 20, 27, 119, 143, 177, 179, 219, 227, 233-235, 259, 262, 271-272, 273, 418-422) și cele care au pro pus o nouă lectură inscripției OMAHARVS de pe inelul nr. 3 din mormântul de la Apahida, respectiv † [Ex
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
serioase de personalități antice<footnote Ritmul pare fi cel multidecenal: Vasile Pârvan, M. Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus. A. D. 138-161. Studiu istoric, București, 1909; Ion Barnea, Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, București, 1982; Ramiro Donciu, Împăratul Maxențiu și victoria creștinismului, Antet XX Press, Filipeștii de Târg, 2007. Există, în schimb, mai multe biografii semnate de regretatul filolog clasic Eugen Cizek, respectiv cele ale lui Claudius, Nero, Titus, Traianus, Aurelianus. footnote>. Recent, Casa Editorială Demiurg și-a asumat responsabilitatea traducerii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în viața politică vizibilă după 1989, Pușcaș a fost numărul doi al României la ambasada din Washington. Ca și astăzi, era de-un cenușiu perfect. Dac-a avut el tupeul să califice șutul în fund aplicat de bruxellezi drept o victorie a României, însemană că e tare! În materie de tupeism își întrece chiar șeful. Care șef ne ia fața cu „stabilitatea politică” și „demnitatea românilor”. Ce stabilitate, dom’ prim-ministru? Stabilitatea de cimitir a unei populații îmbătrânită de griji, debusolată
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii Cea mai cu fragezi umeri dintre nații, Ca îngeri vișinii să cînte-n zori Victoria din trîmbiți de-arpacaș? Vai, numai eu nu te atac, ci laș Prind cu capela fluturi blonzi și mor.
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării, Rostești cu gândul la plecare, Vom învăța privind pădurea Cum se destramă o comoară Și vom cunoaște libertatea Desprinderii de ce ne leagă.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Și cît de tristă e Moldova pe ruinele spumoaselor și atît de nenorocoaselor bătălii: "grădină uitată" în care "merele își rumenesc încet păcatul". Cei neînfruptați din festinul marilor înfrîngeri, pot lua drumul visărilor de la capăt: "noi încă tineri / nu numărăm victoriile trupului / avem iluziile toate la îndemînă / și putem visa frumos lucruri rare". Dar poetul este realist, el știe că aventura descoperirilor senzaționale se poate termina cu înfrîngere, pe care însă orgoliul o poate transforma ușor în motiv de jubilare: "o
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Epistolei întâi către Corinteni, omilia XLIII, ediție revizuită de Constantin Făgețan, trad. din limba elină, după ediția Oxonia, 1847, de Arhim. Theodosie Athanasiu (an 1908), Edit. Sophia, București, 2005, p. 464. footnote>, căci nu se ajunge la coroană decât prin victorie și nu există victorie fără luptă. „Știu că suferiți, spune Sfântul Ignatie Briancianinov pentru că vă împotriviți ispitelor. Dacă însă îndurați cu vitejie, veți avea bucurie. Însă dacă nu vă veți împotrivi ispitelor arătate și ascunse, nu veți putea spori în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
omilia XLIII, ediție revizuită de Constantin Făgețan, trad. din limba elină, după ediția Oxonia, 1847, de Arhim. Theodosie Athanasiu (an 1908), Edit. Sophia, București, 2005, p. 464. footnote>, căci nu se ajunge la coroană decât prin victorie și nu există victorie fără luptă. „Știu că suferiți, spune Sfântul Ignatie Briancianinov pentru că vă împotriviți ispitelor. Dacă însă îndurați cu vitejie, veți avea bucurie. Însă dacă nu vă veți împotrivi ispitelor arătate și ascunse, nu veți putea spori în virtute. Toți sfinții, când
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ei particular, din care decurge implicit și funcționalitatea respectivei suite. Această funcționalitate se referă la cadrul și la momentul în care o anume nouba poate fi interpretată. Trebuie menționat că suitele de tip nouba erau destinate unor ocazii speciale - căsătorii, victorii în luptă, celebrări - sau unor momente diferite ale zilei - seară, dimineață, apus de soare, noapte. Susținerea afirmației că piesa denumită nouba reprezintă o suită necesită îndeplinirea unei serii de condiții. În primul rând, între părțile componente ale unei suite trebuie
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
ceea ce nu este „real”, inclusiv promisiunea vieții veșnice, a raiului. Nicio mângâiere, nicio iluzie, nicio alinare, niciun sens. Groază adâncă și cea mai deplină criză a Înțelegerii. (Nu este Prohodul Domnului o reamintire permanentă a spaimei, a neputinței În fața crudei victorii a morții? Cuprinși de spaimă, Îngerii strigă „Cum se vede mort Stăpânul a tot ce-i viu/ Și de cen mormânt se-ncuie Dumnezeu?”) Moartea e rea! Viața este bună, iar cel care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent prigoniți, a celor pentru care a rămâne În viață este suprema victorie asupra unui destin prea des potrivnic pare a fi concentrată În următoarele cuvinte: ”istoria au făcut-o Învinșii, nu Învingătorii. A Învinge e, până la urmă, un fel de a ieși din istorie”. De aceea, singura formă de a Învinge este
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent prigoniți, a celor pentru care a rămâne În viață este suprema victorie asupra unui destin prea des potrivnic pare a fi concentrată În următoarele cuvinte: ”istoria au făcut-o Învinșii, nu Învingătorii. A Învinge e, până la urmă, un fel de a ieși din istorie”. De aceea, singura formă de a Învinge este
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Cortina se ridică pentru a dezvălui spectatorului palatul regelui din Memphis. Marele preot, Ramfis, discută cu Radames, un tânăr comandant. Războiul cu Etiopia stă să izbucnească, iar poporul egiptean are nevoie de un luptător curajos care să conducă armata spre victorie. Radames Își dorește cu ardoare să fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima lui, iubirea pentru Aida, fiica conducătorului etiopian și sclavă a
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
astfel superioritatea asupra celorlalți), soldații și oamenii de rând, Radames este desemnat de către faraon- care Îndeplinește voia zeilor- comandantul tuturor oștilor egiptene. El este Însoțit de un cortegiu impresionant către templu, pentru ceremonia consacrării. Poporul Îl aclamă plin de speranța victoriei, În timp ce Aida suferă În tăcere. Ea trăiește o dramă interioară, căci Radames, alesul inimii sale, se va lupta Împotriva tatălui și al poporului ei. Deși dorește ca tânărul comandant să iasă Învingător, căsătoria devenind astfel posibilă, aceasta ar Însemna pentru
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
pentru Radames. Din acel moment, orgolioasa și răzbunătoarea Amneris decide să Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele și momentele de balet Întregind imaginea unei lumi aflate la apogeu. Faraonul Îi promite comandantului Împlinirea oricărei dorințe. Radames cere eliberarea prizonierilor etiopeni, ceea ce trezește Împotrivirea preoților. În aceste momente, muzica surprinde cu măiestrie diferitele
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
În ultima scenă a spectacolului, o combinație ingenioasă și eficientă de linii curbe și frânte creează În jurul Zimei (Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată), protagonista, un centru de interes care, atrăgând atenția tuturor celor din sală asupra finalului triumfal al operei, subliniază victoria lui Amor și reunificarea supremă a universului. Din punct de vedere emoțional și artistic, cea mai intensă parte este, În opinia mea, cea a Incașilor din Peru. Iubirii dintre incașa Phani și europeanul Don Carlos i se opune dorința lui
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo - democratică (1848 - 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național. Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și
Mâine, 26 iunie, Ziua Drapelului Național al României [Corola-blog/BlogPost/93821_a_95113]
-
de vizitatori, se poate spune că jurnalismul este mai liber și mai deschis ca niciodată. La prima vedere, este un plus imens pentru circulația informației (dacă ne gândim doar la faptul că a fost nevoie de o săptămână pentru ca vestea victoriei de la Waterloo să ajungă la Londra...). În același timp, însă, este și o capcană deontologică. Lipsa supravegherii editoriale poate duce la derapaje și la pierderi de credibilitate, cu consecințe incalculabile pe termen lung. Pe cât este de firesc ca exprimarea să
Jurnalismul şi blogul – separate, dar împreună [Corola-blog/BlogPost/93844_a_95136]