1,834 matches
-
împlinit vara trecută cinci decenii și a dus o viață de holtei cam prea cuminte. Cînd era vorba de femei în vreun grup de bărbați, Vasilică se retrăgea sfios și arăta că subiectul nu-l interesează. Georgeta Racu, cea care viețuise aproape trei decenii, și-a pus în minte să intre în viața holteiului și nu oricum. Preluase controlul și dicta programul evoluției iubirii celor doi. Trec pe la tine sîmbătă. Te rog, am program de curățenie, știi doar că sînt singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o, lăsînd și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de acea rugăciune făcută de arhierei: Doamne, Dumnezeule, caută la lumea aceasta, pe care ai zidit-o cu dreapta Ta și desăvîrșește-o pe dînsa. Ceea ce este făcut de Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare desăvîrșită. Dar omul, profesore? Este omul o lucrare desăvîrșită? întreabă conștiința lui. Cu omul este o problemă. Omul este singurul eșec în ce privește desăvîrșirea. Chiar de la bun început s-a dovedit a fi un accident. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
piatră vedeai că fierul se frînge Însemna că e atît de frig, Încît nu se poate face nimic. Dormea toată fami lia siberianului Împreună cu slugile și cu prizonierii, Îngră mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îngeri. Înaintea cvadrigii, acoperind oarecum pământul, aleargă pasărea numită Phoenix (Phoinix). Dimensiunile ei sunt uriașe (cât nouă munți la un loc), iar îngerul o numește paznicul pământului (ho phylax tes oikoumenes), întrucât, desfăcându-și aripile, apără pământul și tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinați vor fi nimiciți” (4Ezdra 7,30-31). Pesimismul față de lumea prezentă este accentuat, stimulat în sens negativ de optimismul utopic stârnit de lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pricepute, și precum nu cresc florile în ea repezind asupra ei un val de bunăvoință, ci purcezând de fiecare dată la lucrări amănunțite și delicate, așa și în domeniul sufletesc; n-ajunge să-i spui omului în cuvinte duioase să viețuiască după voia lui Dumnezeu, ci trebuie să-l îndrumezi pas cu pas cum să se isbăvească de „uriașii” păcatului, care îi pun tot felul de piedici și cum să procedeze pentru a se întări în viața virtuoasă, care-i deschide
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ei da, nu se văd ! Dar eu știu că sunt acolo, fiindcă îi simt chiar și așa, cu ochii închiși... * Mai am puțin timp de vorbit, fiindcă doar un ceas din noaptea cea sfântă animalele și oamenii și tot ce viețuiește pe pământ se pot înțelege unii cu alții. Ce să vă mai spun ? Pe moșul meu așa-l chema, Mițosul, era voinic și frumos și niciodată nu mușcase pe nimeni doar lătra și cei răi fugeau care-ncotro. Asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și treizeci de minute, va sosi nenea Mitru cu cele necesare. Să-i deschizi repede poarta Hanului tău. ― Ai de-a face cu un cercetaș, nu cu Mutu’ de la am să vă spun că eu sunt a treia generație care viețuiește În el - a găsit de cuviință să precizeze Petrică. ― Ce ar mai fi de pus la cale, dragilor? - a Întrebat profesorul. ― Doar să-l rugăm pe Cel de Sus să ne țină sănătoși - a răspuns Gruia. ― Dacă așa stau lucrurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câmpului din împărăția pământului, îmi fac bezele, în timp ce eu sunt decepționat că nu le înțeleg limbajul și mă întreb dacă voi reuși vreodată ... Da ... îmi răspund, doar atunci când pe om nu-l va interesa decât o singură întrebare: „Cum să viețuim? ... Când ... totu-i distrus.” În orice zi, nu este târziu să oprim tăierea pădurilor. Pădurea este plapuma cu care ne învelim ca să trăim. Pădurea este izvorul de viață. Pădurea-i o dimensiune care nu este doar a omului, ci a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care le-a publicat ar merita o analiza de conținut, însă mă voi opri doar la câteva dintre acestea, pe care le consider mai relevante. De pildă, un articol despre "români-americani" îmi pare relevant prin simplul motiv că arhimandritul viețuise pentru o perioadă, după cum am văzut, printre aceștia, pe teritoriul continentului nord american 80. Șerboianu își exprima admirația față de aceștia, numindu-i frați și zugrăvindu-le în culori patetice portretul. Astfel, motivația esențială a migrației înspre America nu era doar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de curând și incinerat, vorbind la un moment dat despre acțiunile sale dintr-un timp când frica era poate principalul instrument de măsură, spunea că a avea curaj însemnă a te așeza împotriva opiniei majorității oamenilor contemporani vremii în care viețuiești. Alături de definiția curajului aparținând lui Plutarh, pe care am invocat-o în debutul acestui studiu introductiv, cred că și aceasta s-ar potrivi în cazul arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu. Dar, gândindu-mă la el și activitatea sa, ca la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Hilgard, Psychology in America. A Historical Survey, Harcourt Brace Jovanovich, San Diego, 1987, pp. 24-25. 163 Calinic I. Popp Șerboianu, op. cit., pp. 3-4. Louis Jacolliot (1837-1890), de profesiune avocat, este cunoscut ca și un scriitor deopotrivă. Pentru câțiva ani a viețuit în Tibet și India, publicând și o serie de scrieri legate de spiritualitatea din această zonă a lumii. 164 Calinic I. Popp Șerboianu, "Cremațiunea și religia creștină "Tradiția" (XV)", în Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3 165 Idem, "Cremațiunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu totul specială Umblase mult prin lume, în tinerețele sale și se mândrea ca fusese primul om operat de ulcer duodenal din țară. Dar între timp Pahomie se strămutase la cele veșnice, iar în locul său la mănăstire mai rămăsese să viețuiască un ucenic, Ghedeon. Din păcate, cu acest Ghedeon el nu prea reușise să înfiripeze relații la fel de apropiate, așa că nu se ducea în vizită pe la acolo decât din an în Paște. Și când se ducea, chilia îi era ocupată de alte
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a face drumul călare pe unul din caii de la cupeu". "Mai primejdioasă javră și mai murdară nu se putea găsi, dar nici mai bună călăuză pentru călătoria a treia ce făceam aproape în fiecare seară, călătorie în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează", spune Povestitorul, dând atât de evident dreptate lui Pirgu însuși prin cuvintele emblematice și des citate: "călătorie în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează". El însuși fusese mustrat de către Pirgu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
treia ce făceam aproape în fiecare seară, călătorie în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează", spune Povestitorul, dând atât de evident dreptate lui Pirgu însuși prin cuvintele emblematice și des citate: "călătorie în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează". El însuși fusese mustrat de către Pirgu că are pretenția de a câștiga experiența vieții citind cărți, în loc să-și creeze cât mai multe ocazii pentru a cunoaște lumea și situațiile din care să se inspire
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
nu văd motivul pentru care l-am exclude pe Pirgu din rândul lor. Cu atât mai mult cu cât, în quartet, rolul lui este la fel de important ca și al celorlalți trei. El, care i-a condus în viața care se viețuiește, pare să-i conducă acum în moarte". Visul Povestitorului din ultimul capitol, "cel mai frumos din întreaga mea viață", cum îl consideră, reprezintă imaginea sistematizată a întregii sale relatări care constituie romanul, punându-și pecetea și asupra urmărilor imediate lui
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
pierdută, dacă atâția oameni în jurul meu, de cele mai diferite vârste și categorii, s-au adaptat vieții materiale într-atât încât nu mai au nevoie de trăire umană și de emoție artistică? Oare nu cumva hazardul m-a făcut să viețuiesc într-un timp în care omul este strivit definitiv între roboți și animale? În seara următoare, însă, trăiesc o neașteptată bucurie. În fața mea s-au așezat o fată și un băiat. Vorbesc încet despre facultate, despre cărțile pe care le
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
pe Dabija să purceadă la a meșteșugi niște mostre semnificative care să vorbească despre relația directă între limbă-teatru-societate. Cu tot ridicolul, deriziunea, ironia, hohotul imens de rîs și, nu la urma urmelor, cu amărăciunea de a constata prăpastia în care viețuim. Destul de liniștiți... Poate și de asta, spectacolul lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Pyram și Tisbe 4 you mi se pare, o dată în plus, genial. Mi se pare o analiză a lumii noastre și, implicit, a felului în care
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
drept preot al Bisericii Greco-Catolice. În seara zilei de joi 31 iulie 2014, Părintele Jean Baptiste Robin, primul Rector al Sanctuarului Arhiepiscopal Major de la Cărbunari, s-a întors în casa Tatălui ceresc. Călugărul de origine franceză, Jean Baptiste Robin, a viețuit ca pustnic în Sanctuarul de la Cărbunari închinat Fecioarei Săracilor (Blaj), în cinstea Aparițiilor Preasfintei Fecioare Maria de la Banneux (Belgia), nutrind o mare dragoste față de Biserica Greco-Catolică din România. Bunul Dumnezeu să-l odihnească și să-l fericească de vederea chipului
Părintele Jean Baptiste Robin, o figură a Bisericii Greco-Catolice a murit. Vezi povestea francezului venit în România by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78996_a_80321]
-
accesibile. În timp ce 1.500 de agenți de poliție veghează asupra siguranței publice, echipele de prim ajutor asigură asistență medical în caz de urgență. Pe data de 27 noiembrie, chivotul cu relicva trebuie transportată în nordul Greciei, pe Muntele Athos, unde viețuiesc doar călugări.
Ruşii au aşteptat 20 de ore pentru a vedea Cingătoarea Fecioarei Maria () [Corola-journal/Journalistic/68122_a_69447]
-
subiectul este cel care...). Viața și scrisul sunt două lumi clar delimitate, a căror interfață este arta, rostirea poetică, ce nu le împiedică, altminteri, să-și continue ființarea paralelă: "în sensul unui O/ o rămâne trupul în urma/ vorbelor lui, care viețuiesc/ în acest spațiu și sunt pline de pace" (ibidem), iar, în fond, "lumea are mare nevoie/ (...) să fie îmbrățișată (...) E și rămâne singură (...) ca o imagine a ceea ce spui" (dialog). Aproape fiecare poem conține, obsedant, referiri la cuvinte și la
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
împreună cu Elena Coșbuc, naș la căsătoria fiicei lui Rebreanu, Puia Florica cu Radu Vasilescu. Iar doctorul Ionel Jovin, unul dintre oamenii de mare încredere ai lui Iuliu Maniu se număra printre medicii curanți ai lui Rebreanu. Între toți acești ardeleni viețuind în București funcționa, în sensul cel mai bun al cuvântului, o "solidaritate ardelenească". Așa încât nu este de mirare că venit la București, Rebreanu este onorat cu un dineu de către generalul Manolescu, iar după aflarea știrii privind ieșirea României din război
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul drumului o sfîntă adiere de fecioare însărcinate" (În ziua întîia am rîs către toate...). Oprimat de toate cele ce sunt, nu în ultimul rînd de singurătatea care e un "șarpe", viețuind cu "lacrima greu zăvorîtă-n urmă", autorul ajunge a deplora Creația lumii ca atare, presupunînd că însuși Demiurgul o regretă: "Prea bine vreau să-L las plîngînd pe Dumnezeu". Tot ce e lumesc riscă a fi greșit, împins spre păcat. Nu
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
continuare preocupat de ceea ce am început acum 20 de ani: Tuuviniicha serchichten, ce s-ar putea traduce ca "Povestiri tuviniene". Descriu drama existențială a unui popor ce trăia în condiții medievale și căruia, dintr-o dată, i s-a impus să viețuiască în condiții care se numesc socialiste, însă care nici pe departe nu sunt așa ceva, dacă e să apreciem sub aspect teoretic. Astfel că seara a fost una excepțională, fie barem și din motivul că l-am cunoscut pe colegul Galsan
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]