603 matches
-
și când noaptea ne cuprinde, / Când ne depărtăm de soare, când uităm de Dumnezeu, / Tu cu harul Tău, în mine, candelă curat-aprinde, / Ca să ardă Prea Curată, numai pentru Neamul meu. Când copiii plâng pe drumuri fără nici o mângâiere, / Și când viforul de ură vetrele le-a pustiit, / Dă-mi Tu, inimă de Mamă ce se zbate în tăcere, / Pentru Neamul meu, pe care Tu din veacuri l-ai iubit. Când mormintele se-nșiră, tot mai dese-n cimitir, / Și când nu
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
ștrangula cuvintele aproape de capătul lorne-am așezat la o măsuțăpe malul cernei dăruidu-ne reciprocun volum cu autograf cuvintele se completau asemeni unei vieți în doiam urmărit acest firca pe ultimul păstrăval unui cârd de păstrăvice-mi cutreierau visulca o apă cristalină... X. VIFOR DE OCTOMBRIE, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Citesc dintr-o Guernica literară Viața în cenușă de Paul Celan Anul acesta a venit prea devreme Cu vifor octombrie Meteorologii anunță cea mai aspră
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
cutreierau visulca o apă cristalină... X. VIFOR DE OCTOMBRIE, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Citesc dintr-o Guernica literară Viața în cenușă de Paul Celan Anul acesta a venit prea devreme Cu vifor octombrie Meteorologii anunță cea mai aspră iarnă Dar câte ierni n-au fost pe aceste meleaguri Parcă aud cum tremură și Palmyra Și se prabușește în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
În timp ce soția înfășurată în alb Îi zicea adio Iar noi ne certăm în miezul zilei Pe nimicuri Găsind pricină și în nori. Citește mai mult Citesc dintr-o Guernica literarăViața în cenușă de Paul CelanAnul acesta a venit prea devremeCu vifor octombrie Meteorologii anunță cea mai aspră iarnăDar câte ierni n-au fost pe aceste meleaguriParcă aud cum tremură și Palmyrași se prabușește în SiriaUltima arcadă a unor continenteNici în Petra nu mai e loc de adăpostColcăie peste tot cu scorpioni
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
profund iubit Dragul -din sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurausau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape Ca să
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
mă supăr foc! Fără frică Povestea ieri o bunica, Nepoțeii vrând s-adoarma, Ca pe când era ea mică, De nimic nu-i era frică, Nici de păsări răpitoare, Nici de stele căzătoare, Nici de munți și nici de mare, De vifor sau de ninsoare, Nici de basmele cu zmei, De pisici sau de căței, Nici de oamenii cei răi! Si-uite-asa crescu bunica, Fara-a ști ce este frică! Epistola, Plină sunt de nerăbdare, Am primit azi o scrisoare Tocmai de la Movilita
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
o să plimbe încrederea beteagă Spre alte bolți de stele îți beau un strop din barbă Un vânt cu promoroacă o să ți se topescă Pe mâini încătușate ce par prea odihnite În trecerea spre iarna care-o să te incite La viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
cererile!”... “Muntele Athos nepărăsind, in România ca într-un pământ al făgăduinței ai venit preacurat chip al Fecioarei... Poporul crestin se bucură și cu lacrimi duhovnicești sărutându-te îți strigă cu credință: nu ne lăsa pe noi robii Tăi în viforul ispitelor!”... (Slava la icoana Maicii Domnului Prodromița). Epilog - Maica Domnului - Împărăteasa Cerului între Sfinți În altă ordine de idei, în paginile și rândurile următoare, vom evidenția, învățătura Bisericii Ortodoxe cu privirea la Maica Domnului, care ocupă un loc foarte important
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
cine-adune-le? Orele mele relele mă scrumesc ardelele ... Orele mele dragi ziorele spulber cum horele ... Orele-mi câte-au fost - vamă-n viscol rost pe rost. Orele-mi câte mai sînt - șoapte scrise-n vânt ... Orele-mi câte-or mai fi, vifore le-or puștii, mă voi pierde pe la porți, intrând ieșind din vieți din morți ... orele mele rar bunele - cutremur cu strunele; orele mele ploi relele, împresurat de-andrelele în horă cu ielele ... Râul Constantinescu Referință Bibliografica: Mirajul orelor / Râul Constantinescu
MIRAJUL ORELOR de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376027_a_377356]
-
o să plimbe încrederea beteagă Spre alte bolți de stele îți beau un strop din barbă Un vânt cu promoroacă o să ți se topescă Pe mâini încătușate ce par prea odihnite În trecerea spre iarna care-o să te incite La viforul din tine și-n tine-o să-nlemnească Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nu-i nimeni să-nțeleagăCă vremea o să plimbe încrederea beteagăSpre alte bolți de stele îți beau un strop din barbăUn vânt cu promoroacă o să ți se topescăPe mâini încătușate ce par prea odihniteîn trecerea spre iarna care-o să te inciteLa viforul din tine și-n tine-o să-nlemneascăNu vreau a mea tristețe să fie utopieSă fie o cutumă și ele să degajeToți spiridușii minții purtați pe mări de barjeO fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsieE mult prea multă moarte pe
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
cine-adune-le? Orele mele relele mă scrumesc ardelele ... Orele mele dragi ziorele spulber cum horele ... Orele-mi câte-au fost - vamă-n viscol rost pe rost. Orele-mi câte mai sînt - șoapte scrise-n vânt ... Orele-mi câte-or mai fi, vifore le-or puștii, mă voi pierde pe la porți, intrând ieșind din vieți din morți ... orele mele rar bunele - cutremur cu strunele; orele mele ploi relele, împresurat de-andrelele în horă cu ielele ... Râul Constantinescu ... Citește mai mult MIRAJUL ORELOROrele mele
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
mele bunele -flori-miraj cine-adune-le?Orele mele relelemă scrumesc ardelele ...Orele mele dragi ziorelespulber cum horele ...Orele-mi câte-au fost -vamă-n viscol rost pe rost.Orele-mi câte mai sînt -șoapte scrise-n vânt ...Orele-mi câte-or mai fi,vifore le-or puștii,mă voi pierde pe la porți,intrând ieșind din vieți din morți ...orele mele rar bunele -cutremur cu strunele;orele mele ploi relele,împresurat de-andreleleîn hora cu ielele ...Râul Constantinescu... XIII. EMIURGUL, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
ochiul de ape... * În umbra zeilor, te caut iubito, neprețuito, frumoasă floare rămasă pe-o piatră- la răscruce de vremi - aruncată... oh! Blestemată seară... surâsurile toate-mi devin o grimasă când trista-mi amintire te caută disperată, în lumânări - de vifor spulberate - * Mai albastre decât cerul coborât peste ape rămân jurămintele și-mbrățișările noastre. O! Zei! Nu lăsați pădurile să moară de dragul unei lacrimi... o umbră - ca un vultur de noapte - de tine ( azi) mă desparte. * Un vuiet se-aude în
ÎN UMBRA ZEILOR, TE CAUT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376681_a_378010]
-
să-și lase dulceața în urcioare de pământ. Și-apoi ghiocei de zăpadă îmbracă câmpul,casele,gradinile.Se odihnește pământul,iar oamenii spun povești ,la gură sobei.Cand eram copil,femeile teșeau în războaie de țesut, pe vremea această, a viforului ,în timp ce focul trosnea și doinea în soba.Asa mi-o amintesc și pe bunica,țesând povești și creând , cu migala, ștergare și paturi cu fir ales.Mi-au rămas de la bunica,în amintire,cateva podoabe. Mi-au rămas,de la bunica
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
din timpul său, dar și din toate vremile trecute sau viitoare ale grăbitului Timp. Să ne amintim prin ce au trecut, trec și se... petrec fiii Basarabiei, cea cu răni sângerânde, încă nevindecate. Basarabie răstignită la răscruce de hotare, în viforul arctic al estului vecin. O curgere de lacrimi continuă, ce pare fără sfârșit și fără sens, pe care poetul a dirijat-o spre „Unicul Sens”, cum ar zice poeta gălățeană Speranța Miron și cum o spune poetul Traian Vasilcău în
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp, am aflat ce înseamnă inima frântă de durere simțind până-n adânc suferința depărtării de Tine atunci când am ales noaptea gândurilor moarte. Acum, îți cer o lecție,Tată, învață-mă să spun“nu” când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chip cu gheare ascunse sub aripi de ceață, învață-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge
ÎŢI CER O LECŢIE… de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372677_a_374006]
-
taina unei lumini neștiute, pentru că la început, când: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină / făcutu-s-a-n clipă: / o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi / o sete de lume și soare ... . Versul blagian, oricare în toată creația lui, descoperă mintea firească, care aspiră la nemărginire, acuratețe, la definiții precise
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
se înscrie, cu notele ei particulare, în “segmentul” de istorie literară contemporană ce mărturisește vitregiile unei epoci. Este epoca blestematului deceniu șaizecist (1950-1960) care și-a zbenguit ticăloșiile și nefericirea asupra unui popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe colo, ca un
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Antonia află de la ofițer că printre ostașii răniți se află și sergentul Neculai Pârlea. Sora lui îl găsi, zăcând pe o targă, în incinta punctului sanitar, o baracă camuflată de câțiva brazi semeți, rămași în viață după războaiele lor cu viforele și oamenii trecutului. Visul prevestitor al măicuței i-a revelat acesteia - și celor cu disponibilitatea de a o crede - puterea lui Dumnezeu Cel necuprins de mintea omenească. Maicii starețe însă i s-a relevat o dată în plus că, în raporturile
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat, cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au cică, cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
unii zic că s-a scrântit,gradele le-a încurcat,cu minus le-a calculat.La Întorsura fost-au cică,cu minus treizeci și unu,cum n-a fost tare demult,amintire din trecut...S-albise marea la țărm,șuiera vifor nebunul,pe Dunăre pod de gheață,s-o poți sparge doar cu tunul.Treceam Dunărea în sănii,din Ostrov la Călărași,caii potcoviți din vreme,tot trăgeau iavaș-iavaș.Oștenii trăgeau obuzul,în zori, chiar de dimineață,să slujească taica popa
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Citește mai mult Cupidon - un amoraș frumușel și drăgălaș,pus pe șotii și pe șagă alege perechea dragă.Amor fulgeră, săgeata voluptății îi dă gata,și iubirea se
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
o primim și o dăruimcu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim.Iubirea-i atemporală - auroră borealăce viața-nfrumusețează și o binecuvantează.Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare.Iubirea este furtună, vifor sau văpaie,este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie.... XXII. OGLINDA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012. Două suflete pereche, Priveau în oglinda veche Admirându-se-n tăcere, Gândind la „Luna
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379253_a_380582]