478 matches
-
datorită faptului că în a doua jumătate a anului 1823, un elev al școlii din Rugby, pe nume William Webb Ellis, în vârstă de 16 ani, încălcând regulile jocului și atribuțiile postului său (fundaș), prinde balonul cu mâinile și pornește vijelios spre poarta adversă. Gluma sa a dat naștere la două sporturi diferite: FOTBAL (în care nu se folosesc mâinile) și RUGBY (în care se folosesc mâinile). Pentru această faptă, Ellis este considerat primul care a creat diviziunea între fotbal și
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
doar sub ochii lui) a Voievodului Radu. Ajunsă Doamnă a Moldovei și trăind cu Ștefan cel Mare 27 de ani (din însoțirea lor s-a născut Bogdan Vlad, viitorul Domn Bogdan al III-lea), Maria Voichița i-a stat alături vijeliosului Voievod în toate întreprinderile lui de suflet. O vedem pozând, împreună cu soțul ei, zugravilor care au împodobit Voronețul și biserica din Hârlău. Mantia imperială, cu mult aur, se armonizează cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele acelorași bazilei, la fel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gligore vodă casa dumnealor, amestecatu-s-au Drosul armaș de au luat de la dumnealui Costandin stolnic mai osebit multe altele”. Radu Căpățână a fost mare vornic în timpul lui Radu de la Afumați și a căzut în luptele cu turcii purtate de vijeliosul Domn. Pomelnicul Mănăstirii Argeș îl înscrie între victimele otomanilor, dar actele nu ne spun dacă a avut nevastă și copii. Prezența copiilor scoate - cel puțin din punct de vedere oficial - existența soțiilor de sub semnul întrebării. Marele stolnic Barcan din Merișani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sărea, lovind pe oricine Îi ieșea În cale, și ar fi aruncat cu pietre și tot felul de obiecte În oricine din preajma ei, dacă nu ar fi fost Împiedicată; dar se potolea În scurt timp, devenind la fel de calmă pe cât de vijelioasă era Înainte, și abia mergea. Examinând-o, am descoperit că suferea de sifilis. Am Întrebat-o de când era bolnavă; mi-a răspuns că de mult timp. Probabil a avut o lues occulta, care poate fi cauza bolii mentale. Regret că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale mănăstirii din oraș. În scurt timp locurile au început să placă foarte mult familiei princiare, ceea ce i-a determinat să-și construiască în zonă o reședință. “Valea se chiamă Prahova, după râul care curge d’adreptul din munte, aci vijelios, aci cu minte, azi răzvrătit, mâine liniștit (...). Curge pe o albie largă de pietre ca al șipotelor din Alpi. De amândouă părțile se reped spre el pâraie și pârâiașe spumoase care vin din depărtarea albastră a piscurilor ori căzând din
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un morun uriaș în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
o altfel de estetică, aspră, necruțătoare: „vreau sticla pe care o spargi să-ți faci un vârf/ de lance un stil ascuțit și neîndurător/ să scriu cu el pe zid silabele zilei de foc/ sângele ascuns al sinelui să răzbată vijelios/ ca dintr-o arteră tăiată în fâșiile paginii/ îmbibându-le cu seva lui netemătoare” (Un stil ascuțit). De altfel, acest program estetic, impropriu structurii poetice a lui P., nu este urmat decât accidental. Firea lui nu este înclinată către violența
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
în primul rând din cel mai cunoscut text al lui M., Întoarcerea soldaților, se degajă sentimentul unui mare consum de energie, de extremă încordare nervoasă. Impresia e de uriaș efort, de parcă s-ar merge contra curentului în apa unui râu vijelios. Poemul se încheie brusc, făcând explozie: soldații se prăbușesc epuizați, ca după o cursă în salturi între două tranșee. Este nevoie de efort pentru a scrie poezie: „Nu pot spune nimic fără sânge”, este nevoie de efort pentru a domina
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
se prezentară. Ă Unul din voi să ia mosorul, iar eu am să las lochul la apă. Merseră toți trei la pupa, cît mai departe sub vînt, unde, sub presiunea rafalelor lui piezișe, puntea aproape că atingea apa înspumată și vijelioasă. Omul de pe insula Man apucă mosorul și, ținîndu-l de capetele fusului în jurul căruia era înfășurată saula și sub care atîrna lochul, rămase așa pînă ce veni Ahab. Acesta se opri în fața lui și începu să desfășoare încet vreo treizeci-patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bun zidar și că lovește cu Înverșunare În chiaburi când aceștia Încearcă să Împroaște cu minciuni regimul de democrație populară. Micluț, sluga chiaburului But, e sătul de viața de rob pe care a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de oameni, spre șantierele canalului. Rândurile lor se Îngroașă mereu, Îi vedem inundând trenurile, amestecându-și graiurile și obiceiurile Într-un singur șuvoi, gonind năvalnic spre țel. Nici nu putea găsi scriitorul un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică persană, neagră ca tăciunele, Chandler a ilustrat el însuși figura cavalerului rătăcitor. Chiar dacă aventurile sale se desfășurau între cei patru pereți ai clădirilor prin care a trecut vijelios, există, în mod evident, o sete de necunoscut, de nemărginit. Abia în 1946 se stabilește în casa din La Jolla, unde avea să rămână până la sfârșitul zilelor. Pe lângă lupta propriu-zisă cu dificultatea de a scrie, cu acuzațiile de tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
persoană întâi a narațiunii. Toate acestea ar fi simple fantasme ale unor admiratori ai lui Chandler dacă n-ar exista și probele textuale corespunzătoare. Valoarea creației lui Chandler este dovedită de nenumărate secvențe în care talentul literar al scriitorului irumpe vijelios. Scena descrierii de către Marlowe a stării de delirium tremens în care-l adusese „tehnica” infailibilă a doctorului Sonderborg e demnă de pana oricărui scriitor de primă linie: M-am ridicat în pat și, după o vreme, am putut să ating
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai puțin importantă, dar care, de regulă, se complica pe parcurs. De data aceasta, el, detectivul, intră pe neașteptate într-o aventură plină de neprevăzut, al cărei deznodământ n-avea nici măcar cum să-l bănuiască. Intrarea în scenă se produce vijelios, anunțând o serie de întâmplări pline de tensiune: Când l-am întâlnit prima oară pe Terry Lennox, era beat mort într-un Rolls-Royce Silver Wraith în fața barului The Dancers. Paznicul îi scosese mașina de la parcare și era silit să țină
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este superficială, descriptivă. În ansamblul ei, revista oglindește în bună măsură nivelul la care se ridică creația studenților Școlii de literatură. Operele eficiente, cu înalt potențial educativ, trebuiau să ajungă și în biblioteci; în acest sens, revista Călăuza bibliotecarului - pornită vijelios pe demolarea „biblioteconomiei burgheze” - trebuia să aibă un rol însemnat în propaganda cărții: despre acest aspect și despre conținutul noii reforme în domeniu scrie Al. Oprea 8 . „Astfel găsim în paginile revistei articole care arată sarcina bibliotecilor de a populariza
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
satele noastre și reforma bănească efectuată de curând le-a dovedit cu prisosință. «Învățătura stalinistă despre mecanica luptei de clasă în condițiile dictaturii proletariatului - spune documentul - ne arată că în desfășurarea cu succes a luptei socialismului împotriva capitalismului, când crește vijelios sectorul socialist al economiei naționale și scade neîntrerupt greutatea specifică a elementelor capitaliste...» (...). Acest proces n-a fost observat de Aurel Mihale și nici de alți scriitori ai noștri (...). În romanul, Ogoare noi, schematismul unora din personaje se face simțit
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de bici, de izbituri, de furtuni, de prăvălituri de arbori, transcriind situarea poetului pe poziția luptei de clasă. Străbat singur pădurea, O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Poetul s-a simbolizat însuși într-un Sânt-Ilie vijelios: Așa trec peste voi ca Sânt-Ilie Pe boltă cu rădvanul lui de foc După 23 August 1944, poetul «prevestitor» s-a aflat într-o situație nouă. Încetând «suferințele gloatei» poetul, obișnuit să se zbuciume și să scuture secera în numele ei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Napoleon. Din două motive, esențiale. Primul: experiența de mare comandant de oști dobândită până în acel moment. Al doilea: ambițiosul general devenise prea popular și ținerea lui cât mai departe de Paris era o soluție convenabilă Directoratului. După ce Malta a capitulat, vijeliosul Napoleon Bonaparte a ocupat Alexandria. Sub umbra veacurilor din preajma anticelor piramide, mamelucii au fost biruiți de francezi. Numai că, încă o dată, s-a dovedit că ulciorul nu merge de multe ori la apă și că socoteala din târg nu se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
spre bine, presupun. Plictisindu-se, probabil, de urmărit fulgii, își întoarse capul și îmi tasă părul ciufulit. Așa e mai bine. Mhm... Din nou pauză. Am sorbit cu gălăgie din cana caldă. Lichidul mă arse ușor pe gât și coborî vijelios mai jos, trezindu-mă puțin câte puțin. Ce s-a întâmplat ieri? întrebă el. După ce-am plecat eu... A fost distrus peretele de la etajul trei, din aripa E. I-am trimis pe toți să-i ia pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe cei patru huni la punctul de îmbarcare mult înainte de ivirea zorilor; bătu la cocioaba lui Fergal și îl convinse, aruncându-i săculețul cu praf de aur, să facă traversarea în semiîntuneric. în acel punct, apele fluviului curgeau mai puțin vijelios, dar la fel de bine se putea urma curentul: pe malul celălalt existau mai multe puncte de debarcare, iar cel mai adăpostit se găsea ceva mai la vale, unde fluviul întâlnea o cărare întortocheată, dar foarte bătută, care se îndepărta de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul celălalt, urcând până la vârfurile munților, deasupra cărora se îngrămădeau nori de furtună. întorcându-se, îl văzu pe Odolgan cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mergea să facă baie cu prietenii săi în torentele înspumate ce străbăteau Selva Nera. Rhonul însă era altfel. Pricepu repede că nu putea face altceva decât să încerce să plutească și să se lase dus de curent, care-l purta vijelios printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească puterile, când își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar dacă a reușit să se salveze, nu va vorbi: se teme prea tare pentru el și pentru familia lui și încă și mai mult pentru scroafa lui. — Să se salveze, izbucni Odolgan. Chiar nu cred. Râul era umflat, curentul era vijelios, nu avea nici o speranță. Gualfard reapăru pe buza povârnișului și, împungându-și calul, coborî iute către torent. Geremar îl urmă curând. într-o clipă, nobilul burgund ajunse lângă huni. Chiar ai avut noroc, n-am ce să zic, făcu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o lucire de alarmă. Intuindu-i nervozitatea, Sebastianus se retrase puțin, sperând că celălalt va mușca momeala și, atacând, se va descoperi încă o dată. într-adevăr, Gualfard, hotărât să termine cu el și poate împins de îndemnurile mulțimii, îl asaltă vijelios, pentru a nu știu câta oară, printr-o pătrundere în diagonală de o forță teribilă. Sebastianus pară lovitura cu scutul, se roti fulgerător pe piciorul stâng și lovi apoi cu dosul săbiei, fără măcar să privească, despicând apărătoarea de la ceafă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zone întinse, acoperite cu iarbă, ușor în pantă, bătută de tramontana; pe latura opusă, zidul înconjurător se termina cu un turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lipește de oameni ca o pisică. Iubirea de copii, la Adela, este în adevăr o pasiune. Prin sat îi pândește, parcă ar voi să-i fure, se aruncă asupra lor, îi ia în brațe, îi sperie uneori cu dezmierdările ei vijelioase, le dă bani, le dă bomboane, care nu lipsesc pentru acest scop niciodată din săcușorul ei... Mutra mea, cu oricâtă ipocrizie m-aș sili s-o compun favorabilă, rămâne puțin cam sceptică. (E uimitor cu câtă preciziune simțul muscular transmite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]